„În dialogul cu aproapele său, cuvintele sunt simple vehicule comunicante al căror sens, în anumite aspecte, nu este întotdeauna același nici chiar pentru membrii unei societăți care vorbesc aceeași limbă. Există nuanțe proprii pe care fiecare le conferă multor cuvinte ce constituie tezaurul idiomatic. Dialogul îi obligă pe actorii săi să se descopere reciproc. [...] A dialoga, în sensul cel mai profund, înseamnă a-ți apropia sufletul de al celuilalt pentru a-i descoperi și ilumina interiorul. În clipa când ajungi la o astfel de dimensiune a dialogului, îți dai seama de similitudinile pe care le împărtășești cu celălalt [introducere de Abraham Skorka].
Când [Abraham Skorka] mi-a propus să publicăm câteva din dialogurile noastre, în mod spontan am răspuns . Meditând apoi în singurătate la motivațiile acelui răspuns așa de rapid, mi-am zis că s-a datorat experienței noastre de a dialoga destul de mult timp, experiență bogată care a închegat o prietenie și care va fi mărturia drumului nostru împreună, păstrându-și fiecare propria identitate religioasă. Cu Skorka nu am fost niciodată obligat să discut despre identitatea mea catolică, așa cum nici el nu a făcut-o cu identitatea sa iudaică, iar asta nu numai pentru că ne respectăm, ci pentru că așa concepem dialogul nostru interreligios. [introducere de Jorge Bergoglio]” [Citeste tot Articolul]
