Scris de Alin Gogan • 20 March 2007 • in categoria Lit. contemporana
Autor: Julio Cortazar
Rating: 
Stau si ma gandesc in ce categorie ar intra Sotronul lui Cortazar, iar singurul lucru care imi vine in minte este "experiment literar". De ce? Pentru ca poate fi considerat un roman total, autorul depasind limitele compunerii unei astfel de lucrari, lasand-o deschisa, fara un inceput si un sfarsit, unde ordinea in care este citita este o decizie lasata in mainile cititorului.
Cu ce as putea compara romanul lui Cortazar pentru a defini mai bine ideea de experiment literar? Ei bine, criticii s-au ocupat deja de asta si au comparat-o adesea cu Ulise a lui James Joyce, care in realitate este o carte mult mai discutata decat citita (dovada: la noi nici nu se prea gaseste).
Ce am putea gasi intr-un astfel de roman deschis? Raspunsul este simplu: aproape orice. Incepem cu o poveste de dragoste asezonata cu un capitol sapte ce se transforma intr-un poem in proza al acesteia, citim despre o mandala, despre atmosfera fermecatoare a unui Paris nostalgic, la care se adauga un grup de prieteni, bautura si mult jazz. Apoi lasam firul sa creasca intre capitolele pe care le putem citi fie in mod traditional, fie dupa codul numeric propus de autor la inceput. In plus, Cortazar sugereaza posibilitati infinite de citire a romanului.
Atmosfera Parisului domina cea mai mare parte a romanului. Este un Paris al filmelor alb-negru de dupa razboi, cenusiu, incarcat de nostalgie, dar real si in acelasi timp irezistibil.
Parisul este poarta catre povestea lui Oliveira si a Minei, o poveste de dragoste lipsita de recunoasterea acesteia, o iubire puternica, simpla si complicata in acelasi timp, oscilanta intre momente de respingeri, regasiri si de realizari a semnificatiei sale, o iubire sincera si in acelasi timp greu de inchipuit, care traieste sub semnul cunoasterii absolute. Dualismul lui Oliveira, acela al intelectualului lucid, obsedat de ratiunea de a fi in lumea exterioara, face ca relatia sa cu Maga sa se indrepte catre un singur deznodamant posibil.
Celalalt oras-personaj, Buenos Aires, dezvolta o atmosfera aglomerata si atinsa de zapuseala, insa detasata de cotidian in momentele sale de acalmie, ce reflecta in mare masura starile traite de Oliveira.
In final, de ce Sotron (in spaniola Rayuela)? Tema omniprezenta in opera lui Julio Cortazar este reprezentata de catre joc, acel joc pe care interpretul principal il defineste pe parcurs, ii creeaza propriile reguli si adapteaza acestora ceea ce se gaseste in jurul sau. Aici Cortazar defineste prin jocul sotronului o metafora a unei idei filosofice, si anume nevoia de cunoastere absoluta intre ideal si real, intre a fi si a nu fi.
La realizarea recenziei de fata au contribuit cateva dintre ideile din recenzia anterioara a aceleiasi carti, scrisa de Ana Maria si care poate fi (re)citita aici.
O recenzie de: Alin Gogan
un roman foarte frumos si totusi greu de citit.. nu inteleg de ce… l-am terminat cu greu desi, in acelasi timp am savurat si devorat fiecare pagina… hm
“Ulise a lui James Joyce, care in realitate este o carte mult mai discutata decat citita (dovada: la noi nici nu se prea gaseste)”
foarte adevarat. nu am gasit-o nici la British, unde te-ai astepta sa fie. la un moment dat am asistat la o discutie in libraria Noi, intre un baiat si o angajata de acolo. El cauta Ulise, ea nu auzise de asa ceva si nu aveau. Eu cumparam… uhm mi-e rusine sa spun.
asa ca daca cineva doreste sa doneze sau sa imprumute cartea colectivului redactional bookblog promit sa-l incui pe Alin in portbagaj si sa citesc cartea primul.
sau am putea sa… um, sa o luam de pe guttenberg (http://www.gutenberg.org/dirs/etext03/ulyss11h.htm) punem 200 de mii fiecare si o scoatem la imprimanta. desi cred ca asta ar fi ilegal si cineva ar ajunge la inchisoare. sau Joyce s-ar razbuna de dincolo de mormant.
Mihaela m-as incumeta eu daca as mai avea acces la carte. Din pacate au trecut ceva ani de cand am citit-o.
Este o carte ce trebuie citita. Macar din curiozitate…dar imi e teama ca nu poate fi citita integral doar din simpla curiozitate.
Iar din punctul meu de vedere, cea mai frumoasa parte e finalul (sau poate a fost doar o falsa impresie, generata de bucuria ca am terminat cartea :)))
Ulise se gaseste la british, am vazut-o eu acum cateva saptamani neatinsa, in raft, apoi o mai gasiti intr-o editie celebra pe la anticariate. eu oricum nu m-as baga la asemena carte ca oricum nu voi pricepe mai nimic din ea, inca. vezi ca in a doua propozitie iti lipseste o negatie, sau cel putin asa imi suna mie “Pentru ca poate NU fi considerat un roman total”. ce este un roman total? ce presupune compunrea unei astfel de lucrari? in rest de bine, recenzia este mult mai reusita decat cea mai recenta, si sotron este o carte remarcabila, dar nu este experiment literar, chiar daca e greu de categorist. experimente fac avangardistii, a facut queanno, face pelevin etc…
Copyright ©2011 Bookblog.ro
Ana Maria spune:
20 March 2007 | 10:16 am
Bravo! (again :))