Autor: Bernhard Schlink
Rating:
(ediţia în limba engleză)

De data aceasta am luat o carte din bibliotecă fără să ştiu că este o trilogie... iar cartea aleasă de mine este şi ultima din serie. Dar, ca şi în cazul romanului Opt milioane de feluri de a muri (care este de asemenea o serie întreagă de cărţi poliţiste), Crima lui Selb, deşi este încheierea apoteotică a vieţii detectivului particular, poate fi citită ca un roman de sine stătător. Şi asta pentru că introspecţiile în trecutul lui Selb sunt trecătoare şi îndeajuns de explicate în notele de subsol.

Gerhard Selb, detectivul particular bine trecut de 60 de ani îl cunoaşte întâmplător pe bancherul Welker şi pe "câinele credincios" al acestuia, Gregor Samarin. Welker îl angajează pe Selb să găsească un urmaş al unui partener discret din trecut care a ajutat banca să supravieţuiască sfârşitului secolului trecut. Acesta începe să caute în arhive şi ajunge să-l cunoască pe arhivarul băncii care moare într-un mod surprinzător în faţa uşii detectivului particular. Imediat după aceasta, instinctul de detectiv îl determină pe Selb să urmărească mai atent afacerile lui Welker, mai ales după ce arhivarul mort i-a lăsat detectivului o valiză plină ochi cu bani.

Ce descoperă Selb? Înşelătorii, trădare, crime, intervenţia mafiei ruseşti pe piaţa germană reunificată. La fel cum am afirmat şi în cazul romanului lui Lawrence Block nu văd rostul să povestesc cele petrecute în roman. Vă spun doar atât: lucrurile nu sunt niciodată ceea ce par să fie! Iar atunci când unul dispare dintr-o "combinaţie" financiară, imediat un altul îi va lua locul fără părere de rău.

Ce este totuşi interesant la Crima lui Selb este faptul că nici acest detectiv nu este unul cu care filmele americane ne-au obişnuit. Nu este un om extrem de activ care urmăreşte cu logică şi perseverenţă pistele. Gerhard Selb este un om obişnuit cu probleme cardiace, un bătrân obosit care visează la linişte alături de concubina sa Brigitte. Ajuns la bătrâneţe acesta visează la vacanţe prelungite şi soare. Cu toate acestea, viaţa nu-l lasă să se odihnească, obligându-l să rezolve încă un caz. Şi cu toate acestea, oboseala personajului îşi pune amprenta asupra lui: "A venit însă ceasul când am înţeles că stătea în puterea mea să decid cum interpretez sfârşitul poveştii, dacă stărui să-l găsesc nedrept şi nesatisfăcător şi sufăr din cauza asta, sau dacă ajung la concluzia că aşa, exact şi tocmai aşa se cuvenea să se întâmple. Negreşit, decizia îmi aparţinea."

Şi de ce recomand Crima lui Selb? Pentru că este unul dintre acele romane poliţiste care conţine toate ingredientele necesare să te facă să-l citeşti dintr-o răsuflare: crime, trădare, frică, transformări, apariţii neaşteptate, nedreptate. Îmi pare rău că nu am avut şansa să citesc şi celelalte întâmplări ale lui Selb, timpul nu este însă pierdut! Gerhard Selb este totuşi un personaj complex, iar din notele de subsol despre trecutul acestuia, îmi dau seama că mi-ar fi plăcut până la capăt. Însă orice personaj îmbătrâneşte şi se uzează... iar acesta în final acceptă ceea ce îi oferă viaţa.

Scrisă de Cristina Teodorescu