Scris de Cristina Teodorescu • 24 January 2007 • in categoria Cristina Teodorescu
Autor: Radu Tudoran
Rating: 
Romanul Fiul Risipitor de Radu Tudoran este o poveste de iubire cu urcusuri si coborasuri, o poveste dulce-amara. Ea este copila-adolescenta din care va inflori femeia, vesnicul inceput, eterna Eva, iar El este anonimul barbatul, Adam fara nume, aproape fara chip. Eva puncteaza timpul din nerabdarea de a creste si nu pentru a se incadra istoric intr-o epoca. Aceeasi poveste de dragoste ar fi putut fi traita in orice moment al omenirii. Practic, in Fiul Risipitor se infiripa o poveste de iubire fara sfarsit, o iubire ce revine ori de cate ori el este obosit, saracit sufleteste, flamand de ea. Iar Eva il accepta neconditionat, sacrificand de fiecare data pentru el "vitelul cel gras".
Copila de paisprezece ani care "se lasa sa creasca la voia intamplarii, incovoindu-se intr-o parte si in alta, fara sa caute un arac pe care sa se indrepte" intalneste cu totul intamplator pe Omul de treizeci de ani pe care-l ridica in mintea si sufletul ei la rang de print stapanitor. Nelinistile si dorintele adolescentei sunt ignorate de propria familie, care se va canaliza spre unicul om care a binevoit sa-i vorbeasca, s-o priveasca, trezindu-i constiinta de fiinta umana. Era ca si cand incepuse prima dragoste a celor dintai oameni. Si El o asteapta sa creasca, iar ea se straduieste sa se implineasca mai repede pentru El in mijlocul unei familii indiferente sau chiar ostile. Setea de iubire pura, de intelegere, de dreptate o fac sa se revolte si la saptesprezece ani sa gaseasca ultimul refugiu in iubirea Lui. Iar El o apara, o iubeste si este gata sa infrunte universul pentru Eva care "statea pe pragul acela unic si insondabil, cand o fetita incepe sa semene a femeie".
Dar zvarcolirile din El il indeamna sa plece, bantuit de dorinta de schimbare, de teama, "de a nu se transforma in copac", el asemanandu-se mai mult cu vantul nestatornic, razvratit impotriva lumii si a propriei fiinte. O paraseste prima data invocand motive care nu puteau convinge pe nimeni. Cand Eva ii spune plangand "te-am asteptat mai mult decat un caine", El ii raspunde cu convingere "am sa ma intorc intotdeuna!".
Ajunge sa fie intemnitata si acolo il va cunoaste pe viitorul ei sot, Otto von Seele, fiul cuminte. Sosirea iubitului pe neasteptate o face sa se isi paraseasca caminul pentru a petrece cateva clipe efemere cu acesta. Desi are doar douazeci de ani, Eva se simte obosita, sfarsita si se imbolnaveste grav. Ia hotararea de a-l respinge data viitoare, dar ideile logice se sfarma in fata iubirii si constata cu uimire si inciudata ca El este unic in inima ei: sufera pentru El, accepta compromisuri, dar il si uraste de moarte. Aceste doua sentimente extreme se amesteca in fiinta Evei, ii coordoneaza existenta. Pana la urma invinge iubirea.
Cautarea febrila din final - a iubitului si a cheii de la apartament - cand isi uita propria ura, trimite la parabola biblica: sa ierti din tot sufletul, sa ierti neconditionat. Intrebare repetata la nesfarsit printre ruinele ramase dupa bombardament "esti aici?" o fac sa-si dea seama ca El va fi intotdeuna "aici", adica in inima si mintea ei, asa cum si ea era jumatatea Lui.
El este fiul risipitor si chiar daca pleaca de langa Eva risipind sentimentele si viata acesteia, orice calatorie se termina tot la ea care-l asteapta precum tatal biblic. In alta ordine de idei si Eva devine o fiica risipitoare cand vine vorba de sotul acesteia, Otto, care o iarta de fiecare data oferindu-i ocrotire si iubire.
Romanul Fiul Risipitor te invita la o poveste de dragoste neimplinita, acea dragoste care consuma individul pana la extenuare, ce transcede timpul. O carte pe care o citesti pe nerasuflate, care o simti cu fiecare fibra a fiintei si pe care as reciti-o la nesfarsit. Jocul lui Radu Tudoran cu ideile s-a incheiat cu un roman despre eternul feminin si despre dragostea atotcuprinzatoare. In ciudat gustului amar din final, la o privire mai atenta romanul este o lectie de viata care merita invatata.
O recenzie de: Cristina Teodorescu (Woodisor)
am citit cartea o data si am fost impresionat. a fost una din acele carti,pe care nu mai poti lasa din mana o data ce ai inceput .
unde o pot gasi? exista posibilitatea de-a o citi pe net?
A aparut in Colectia “Biblioteca ptr Toti”( reeditata de Jurnalul National).Eu de acolo mi-am luat-o.Bineinteles ca o poti citi si pe net.Cauta pe google,imposibil sa n-o gasesti.
Tiii, ce mi-a placut cartea asta pe cind eram in liceu! Au citit-o toate iubitele mele din vremea aia, de ajunsese biata carte ferfenita… De la asta si de la UN PORT LA RASARIT am ajuns sa-l citesc pagina cu pagina pe Radu Tudoran. Sint curios cum l-as percepe acum… Oricum, 5 stele de la mine (cel putin pina la recitire).
Ma adaug si eu celor carora le-a placut Fiul Risipitor. Am citit-o demult – acum vreo 4-5 ani si a fost multa vreme cartea mea preferata. Imi pusesem in gand sa o recitesc dar nu stiu, ma gandesc ca in acest moment as aprecia-o dar nu as mai gusta-o si simti-o din plin, oricum impresia pe care mi-ar face-o ar diferi mult de cea pe care mi-a lasat-o atunci, o amintire calda, delicata, emotiva, indulcita de trecerea timpului. O prefer pe asta :) ; plus sa mai scot cartea din raft cand sterg praful si sa recitesc sfarsitul, care intotdeauna mi-a stors cate o lacrima :D.
Eu am citit cartea cand aveam 19 ani si am recitit-o dupa zece ani. Intr-adevar am gustat romantismul si esenta cartii diferit insa tot mi-a placut. Am vazut de curand si o ecranizare foarte reusita realizata, inspirata dupa carte, se numeste ËVA””si interpreteaza si actori romani si americani. Diferenta este ca fiul risipitor are un nume in film pe cand in carte e un anonim si finalul difera.Merita vazut. E interesant sa compari ce stii din carte, imaginea personajelor creata in minte cu ce vezi in film.
Daca poti gasi o carte extra la cineva, as vrea sa o cumpar. Scrie-mi te rog la [email protected].
E un Talisman pe care il port mereu langa mine inca din vremea studentiei. Ce ironie. Mi-a recomandat-o o colega de an de la clasa de actorie.Pe atunci, citind-o nu mi-ar fi trecut prin cap ca la nici un an de la terminarea universitatii aveam sa traiesc o iubire similara pentru o perioada de cinci ani. Parearea mea e ca tema acestui roman pana la urma este universal valabila.Toti jucam la un moment dat in viata rolul de fiu risipitor sau al celui care asteapta. Am recitit romanul ori de cate ori simteam nevoia sa ma regasesc iar stilul de scriere a lui Radu Tudoran face ca acest roman sa fie nou de fiecare data. Cred ca il stiu aproape pe de rost si nu ma pot plictisi. E mult prea viu. Exista un alt scriitor care mi-a mai placut la fel de mult; Mihail Sebastian.
Si mai sunt: Cella Serghi, Anisoara Odeanu, etc.
Într-adevăr, Cella Serghi este o mare scriitoare, iar cartea ei, ,,Iubiri paralele” mi-a lăsat o amintire la fel de pregnantă ca și ,,Fiul Risipitor”. Nu știu voi, dar mie mi-ar fi teamă să o recitesc :) Am superstiția că toată acea magie ar dispărea. În orice caz, ambele sunt niște capodopere admirabile! E o plăcere să le citești, sunt niște comori ale sufletului.
sa nu uitam nici de preiubita noastra Ileana Vulpescu cu Arta Conversatiei…
Dupa cautari lungi pe la anticariate, dupa ce am gasit cartea si am uitat-o in avion, dupa ce am gasit-o a doua oara, dupa ce m-am oprit, de fiecare data cand pleca “Fiul risipitor”, din citit, am reusit sa-mi strang toate fortele (desi doream sa-mi prelungesc placerea lecturii lui Radu Tudoran) si sa termin romanul.
Trebuie sa recunosc ca finalul m-a uimit, de fapt nici nu stiu daca s-ar fi putut gasi vreun final la povestea Evei.
Cu ce am ramas eu dupa lecutura, cum zicea unul din personaje: Ma face sa simt o si mai mare stima pentru femei si sa ma simt rusinat ca fac parte dintre barbati. :P
am o mare problema, care a iscat si cateva polemici. Si anume:
Ce insemna pt voi “Intoarcerea fiului risipitor” ? E continuare, dar scrisa de altcineva? E aceeasi carte,dar intitulata altfel?
Hai sa facem cumva si sa ne edificam, cel putin o parte din noi :)
Multumesc
Exista o carte numita Întoarcerea fiului risipitor – o istorie a drumului spre casă scrisa de Nouwen Henri J.M.
George Toparceanu are o astfel de poezie
Mai mult ca sigur ca exista si alti autori care au folosit aceasta pilda bibilica.
Cat despre Radu Tudoran, acesta a folosit acest simbol pentru a ilustra desertaciunea si iubirea fata de aproape. Asta inseamna pt mine intoarcerea fiului risipitor, iubirea fata de aproape, acea iubire care e de altfel propavaduita de crestinism.
La ce te refereai cand spuneai ca e o carte scrisa de altcineva? la ce carte mai specific? poate asa ne vei ajuta
Cat despre ceilalti cititori, sunt invitatii mei sa isi dea cu parerea in legatura cu acest simbol. Am crezut ca intr-un fel sau altul am atins simbolistica parabolei prin “explicatiile” date de mine in recenzie.
Servus!
Intr-adevar,excelenta recenzie…
Multumesc,m-a facut sa-mi dau seama si mai mult de ce-mi place “Fiul risipitor”…
Cand citesc despre Secatura,parca-l vad pe sotul meu, numai ca el nu pleaca in “calatorie” in sensul propriu,ci “pleaca” cu mintea,cu sentimentele; iar cand se “intoarce” eu trebuie sa fiu acolo invariabil si sa il “primesc” ptr a nu stiu cata oara.Face asta de vreo 8 ani…
Probabil ca e universal valabila parabola.
Have a great day!
Extraordinara cartea a carei recenzie a fost prezentata aici.Am citit-o prima data in liceu si in timp am mai simtit nevoia sa o recitesc.Multumesc si eu ca pentru moment citind recenzia mi-au fost gandurile intoarse in timp.
Ii amintea cineva mai sus pe Cella Serghi,Mihail Sebastian…
Mi-au scapat Anisoara Odean si “Anotimpurile” lui Radu Tudoran dar cu siguranta am sa caut sa remediez carenta.
Aytana… ma bucur ca ti-a placut recenzia, te mai astept pe la noi. In alta ordine de idei, Radu Tudoran ramane totusi un as pentru mine. Da, neaparat sa citesti Anotimpurile… din pacate este la fel de trista, insa o sa o savurezi cu siguranta. Cat despre Anisoara Odeanu, it’s a must as well :)
Daca intri la numele meu o sa gasesti o recenzie a unui roman al autoarei.
toate cele bune
cristina t. (woodisor)
“Fiul risipitor” – probabil ca nu exsita un titlu mai bun pentru tot ceea ce se petrecere in acest roman. Ce te misca mai mult decat eterna reintoarecere a fiintei iubite, ce te inconvoaie mai mult decat teama despartii de cel care iti ofera tot echilibrul pentru a trai? Am citi cartea si pot spune ca imi este teama sa o reincep; este o carte care trebuie citita in doi, a fost scrisa pentru amundoi…pentru un El si o EA; o carte teribil de buna !
O, uitasem titlul acestei carti desi imi aminteam povestea ciudata de dragoste dintre cei doi. O carte superba, care mi-a ramas in suflet ani (zeci de ani…). Da, cred ca este cea mai interesanta poveste de dragoste din literatura romana.
asta e un rezumat al cartii nu?imi trebuie la scoala si nu am avut destul timp ca sa citesc cartea dar promit k o voi face:D deci???sper sa nu imi iau 1?!?!
Am citit cartea in 1992 si ma gandesc la ea de atunci….absolut minunataaaa!!Ash vrea sa o mai citesc insa nu resusesc sa o gasesc…:(
Cred ca fiecare are o carte care l-a insotit in adolescenta iar ptr mine Fiul risipitor a fost aceea CARTE.O poveste de dragoste delicata dar foarte profunda si am uitat de cate ori am recitit-o.mi-a imprumutat-o un prieten si mi-a placut asa de tare ca l-am mintit ca am pierdut-o si asa nu i-am mai restituit-o.Era in 1993 si m-a insotit in fiecare zi si in fecare experienta a vietii mele! E la clasica carte pe care as purta-o pe o insula pustie
Imi amintesc ca mi-a recomandat acum ceva timp o ruda de-a mea s-o citesc, dar n-am avut timp…si imi pare rau acum…sper s-o mai gasesc pe la vreun anticariat.
superba carte. desi este o proza usor de citit, subiectul este foate complex si te emotioneaza chiar daca ai trait sau nu ceva de genu…eu stiu ca da…si prin aceasta carte miam dat seamama de multe lucruri. o recomand oricui si mai ales celor in perioada adolescentei. bafta!
ce palcuta sa gasesc atate pareri despre un autor uitat su mai bine zis neglijat…mie mi-a deschis ochii un prieten care mi-a si imprumutat mai mult carti sa le citesc. as dori tare mult sa cumpar cartile acestui autor dar din pacate nu se mai editeaza. de ce oare?….as vrea sa aiba posibilitatea de a le citi si fiul meu…
Da doamna Elena, este adevarat ca este un autor uitat sau cum ati afirmat dvs. unul neglijat. Incercati eventual sa cautati prin anticariatele online desi nu prea sunt sanse sa gasiti acest roman. Alta varianta sunt anticariatele. Recunosc: prin anticariatele din Bucuresti am cautat la randul meu Fiul Risipitor pentru o cititoare bookblog si nu am gasit acest roman. Dar cine stie? Odata si odata trebuie sa apara.
Poate vreo editura romaneasca o sa … isi aminteasca de Radu Tudoran si o sa incerce sa-l republice.
Toate cele bune,
Cristina T.
“…fara tine mi-e casa pustie si pamantul gol…”…cat de frumos suna!Am lacrimat mereu cand le-am citit…
deci am citit recenzia,m-a convins…devenisem obsedata sa gasesc ‘fiul risipitor’…am rpimit-o cadou(o prietena ,stiind de dorinta mea,a gasit-o in anticariat la universitate-poate aveti noroc,pretul e 25 lei)am inceput s-o citesc cum am avut-o in mana si nu ma mai pot dezlipi de ea,multumesc e superba,voi cauta si celelalte recomandari de pe aici;sebastian…am o iubire si pentru romanele lui…alte amintiri frumoase le am de la la medeleni,lorelei si bal mascat ale lui teodoreanu,invitatie la vals si elevul dima(drumes),si bineinteles nunta in cer,eliade….pe must(wish)list..anotimpuri,maria si marea,anisoarea odeanu,arta conversatiei…multumesc,frumos mai scrii :)
In sfirsit am recuperat cartea si sint atit de fericita. dragostea cintata de autor e atit de dulce amara .ca si viata.
Am ajuns la concluzia ca aceasta este poate cea mai reprezentativa recenzie a mea, totodata si cartea mea de suflet. Iar sa gasesc atatea rezonante in ceilalti imi face o deosebita placere, inseamna ca nu sunt singura care a descoperit iubirea intr-o carte a unui autor mai putin “cunoscut” in Romania.
va multumesc la randul meu pentru comentariile care continua sa apara zi de zi.
Cristina
am citit Fiul Risipitor la recomandarea prietenului meu si am terminat-o chiar azi. mi-am spus sa citesc si niste recenzii pentru ca acest roman m-a lasat destul de confuza. uitandu-ma peste comentarii mi-am dat seama ca fie nu am inteles deloc cartea fie sunt setata pe niste tipare si nu pot intlege esenta, ceea ce este dincolo de randuri. relatia dintre cei doi nici nu cred ca o pot numi dragoste pentru ca numai o singura persoana a iubit, cealalta nici pe departe nu a raspuns la inaltimea trairilor, iar aceasta mi-a lasat un soi de razvratire si tristete in suflet. nu stiu ce sa simt pentru eva: compasiune, mila sau un deosebit respect. intr-adevar crestinismul vorbeste de jertfa, de dragoste neconditionata dar ma tem ca dumnezeu,a fost inlocuit cu personajul “secatura”(nu cred ca i se mai da si un alt nume, de asemenea extren de sugestiv-asta in legatura cu parabola de la care a plecat si stiu ca nu este un roman crestin ci poate o alegorie a pildei.
simtul meu imi spune ca totusi autorul nu este un deosebit psihlog si cunoscator al firii femeii, al “eternei eve” ci doar el si-a proiect imaginea de iubire desavarsita, ideala, inalta,intr-un cadru aparent banal.adica asta este viziunea autorului privind iubirea dintre un barbat si o femeie, insa nu aceasta este poate si imaginea mea: a femeii umilita, abandonata, a femeii careia i s-a furat copilaria, care mereu isi va astepta iubitul, il va cauta indifernt de raspunsurile lui. eva trebuia protejata, iubita cu adevarat, nu secatuita pana si de ultima vlaga-asta nu e dragoste!. chiar asa mi s-a parut poveastea: o iubire incompleta… sau poate chiar nu am inteles eu deloc romanul…
ps.1 nu contest valoarea lui radu tudoran, am citit cartea cu rasuflarea taiata, iar toate panzele sus a fost romanul si filmul copilariei mele. ci doar am inceput sa analizez anumite situatii si scene si am simtit nevoia sa-mi exprim gadurile care nu provin de la un licentiat in litere ci de la un simplu cititor.
ps.2 mi s-a parut deplasata afirmatia ca eva ar putea fi si ea fica rispitoare. cred ca relatia ei cu Otto von Seele era de alta natura. tatal pe care nu l-a avut niciodata, protector si reper al stablitatii si sigurantei. de indata ce ea ar fi avut acestea ar fi plecat de la el. exact ca un puisor care atunci cand este matur fizic si destul de puternic pentru a supavietui de unul singur isi pareseste cuibul, fapt care nu poate fi condamnat pentru ca el nu risipeste ci incearca sa adune mai mult.El intra-adevar ar putea fi considerat fiu risipitor… in rest recenzia mi s-a parut foarte buna. a fost o placere sa o citesc
Draga Izabela, nu gresesti deloc cand afirmi ca in Fiul risipitor avem o dragoste incompleta. Posibilitatea ca doar ea sa fii iubit este mare, dar in acelasi timp, poate si el a iubit asa cum a putut. Cum a stiut, a trait asa cum a crezut de cuviinta.
Da, comportamentul Evei este unul de sacrificiu.
Fiecare dintre noi a vazut romanul dintr-o anumita perspectiva. Daca tu ai avut ocazia sa spui parerea, permite-mi sa nu consider deloc deplasata parerea mea. Este o recenzie, iar in recenzie fiecare dintre noi isi spune o parere. Aceasta este parerea mea despre romanul meu de suflet.
Daca doresti sa vezi un roman scris in acelasi stil incearca si Anotimpurile in care femeia ramane la randul ei singura, parasita, poate doar mai implinita sufleteste prin mostenirea pe care a primit-o de la barbatul iubit (a nu se intelege bani).
Am considerat-o pe Eva o fiica risipitoare pentru ca si ea il paraseste pe Otto nu odata si se va intoarce la el de fiecare data… ca poate fi imaginea unui tata pe care nu l-a avut niciodata, posibil. Dar la fel, si Eva il iubeste pe Otto in aceeasi masura in care si El o iubeste pe Ea. Asa cum poate… asa cum stie.
Te mai astept,
Cristina
Am citit romanul, dupa aceea si alte romane ale lui Radu Tudoran, care a ramas ca scriitor undeva in miezul sufletului meu, in adolescenta… Apoi l-am recitit mai pe la maturitate… Eu un roman care merita citit, o poveste care poate fi (chiar este, intr-o covarsitoare masura…) a oricaruia dintre noi.
Cititi-l si nu veti regreta!
wow…nu credeam ca este o carte chiar asa de frumoasa…am doar 14 ani si anul acesta implinesc 15 si trebuie sa “imi exprim parerea” despre un fragment de 15-20 de randuri din acesta carte si cautam si eu niste sugestii…dar citind recenzia si toate comentriile date m-a facut sa am o anumita parere despre aceasta carte….si cu toate astea ma indeamna s-o citesc si asa voi face… daca am noroc ca poate cartea sse afla in bibloteca parintilor…sau daca nu ma voi duce la bibloteca scolii sa vad daca o au acolo….sper sa o gasesc si sa o citesc si promit ca dupa ce o voi face voi veni din nou aici si imi voi spunne si eu parerea…:)
Este cea mai frumoasa carte de dragoste pe care am citit-o, este cartea mea de capatai, as reciti-o oricand, este un balsam pentru sufletul meu, este pentru mine chiar mai mult decat as putea explica, este conceptia mea despre iubire.Ma bucur mult ca place si altora si ca le pot cunoaste parerea.
Nu sunt de acord ca trebuie citita sau ca prinde doar in adolescenta.Eu am citit-o de 5-6 ori in ultimii 20 ani, deci in diferite etape ale vietii mele, si am gasit-o de fiecare data tot mai profunda, mai plina de simboluri.Contrar Izabelei, eu cred ca Radu Tudoran cunostea perfect psihologia feminina, “ele” se daruiesc total, iar “ei” …asa cum ii lasa natura fiintei lor.Iubirea nu are aceeasi semnificatie pentru un barbat si o femeie, ei sunt din start doua lumi diferite, dar care, asa cum s-a mai spus, nu se pot implini una fara cealalta.
Tocmai citesc Fiul Risipitor pt a 18 oara,am 33 de ani si va dati seama ca citind atat de des aceasta carte “am crescut”odata cu Eva.De fiecare data am impresia ca citesc o alta carte si mai interesanta si mai impresionanta decat ultima data.Am citi-o prima data cand aveam 13 ani si de atunci in toate fazele evolutiei mele,acum sunt mama de curand si cu atat mai mult mi se pare de interesanta.Compatimesc si admir totodata femeile care au avut soarta Evei,ii multumesc din suflet lui Radu Tudoran pt aceasta carte pt ca citind-o m-am scutit de experienta Evei.Povestea Evei e in aproape fiecare dintre noi dar Harul scriitorului o face minunat de dulce-amara si dureros de reala.Acum ca am indraznit sa scriu cateva randuri aici,alaturi de voi ma simt mult mai bine,simt ca am indeplinit o datorie ce ma impovara demult.Cititi cartea ,parerea mea e ca merita citita de noi toti cei ce avem curajul sa recunoaste ca stim iubi!
Ce bine imi pare ca v-am gasit.Va salut cu drag pe toti.M-am indragostit de cartile lui Radu Tudoran inca din liceu si au trecut vreo 20 de ani de atunci.Si daca atunci cand am citit Fiul risipitor am considerat-o cartea mea de suflet si daca atunci cand am citit Maria si marea iar am plans si am zis ca ce mare scriitor e Radu Tudoran cand am citit Victoria neinaripata am stiut ca m-a castigat definitv.Aproape fiecare cuvant al lui e un elogiu adus femeii.Oare de unde ne cunoaste sufletul asa de bine?pt ca sunt indragostita de cartile lui iti multumesc pepi333 pt cuvintele frumoase si voua tuturor.oare cum de nu am citit Anotimpurile?Mai este de gasit pe undeva?
Pingback: Orasul cu salcami | bookblog.ro
mi-a placut la nebunie cartea ,chiar azi am terminat-o de citit…este superba si mi-a schimbat , oarecum, viziunea mea asupra vietii, a iubirii….cu fiecare rand citit , ma simteam ca Eva….credeam ca sunt ea si sufeream alaturi de ea. Abia acum am descoperit radu tudoran , la 14 ani, la sugestia mamei.Urmeaza sa citesc si Anotimpuri o carte scrisa tot de el.
e superba cartea… 90% din ea am trait cu o vara inainte de a o citi… am terminat-o intr-o zi… si nu mi`a trebuit nici mancare nici apa… la fiecare pagina… ziceam “exact asa a fost”… superba cartea… bun review!
am citit cartea acum 23 ani;nu sinteti femei daca nu ati citit sau nu o sa cititi aceasta carte-ma refer ca femeilor le-ar place m.m.m.decit sandra brown(sau nu mai exista cultura in romania)=a propos sint barbat.
tocmai am citit comentariile voastre. cam tirziu si nu stiu daca se mai intereseaza cineva de aceste conversatii trecute.vizavi de comentariul tau mem,este o doamna care a sarit imediat si scandalizata de afirmatia ta a declarat ca nu va citi cartea.efectiv nu trebuie sa te superi.este un lucru pe care probabil ca tu nu=l intelegi.nu toate femeile sunt caracterizate de feminitate,de gingasie si de tandrete.
Ha,pot fi femeie chiar daca nu citesc cartea…sunt alte carti care o pot inlocui foarte bine. Nu ca as avea ceva cu aceasta carte, dar m-a deranjat afirmatia “nu sunteti femei daca nu ati citit…” Sa nu generalizam.
Eu am doar 18 ani. Vineri m-am apucat de aceasta carte la recomandarea unei doamne extraordinare,o fosta profesoara de romana,iar astazi,luni,am terminat-o de citit. Superba. Cu adevarat o poveste si totodata,o lectie de viata minunata. Am gasit-o prafuita in biblioteca,alaturi de alte carti ale lui Radu Tudoran,unul dintre cei mai talentati scriitori vreodata.. Recenzia mi s-a parut adecvata,desi sotul Evei -in editia citita de mine,din 1971- se numeste Oswald,nu Otto. In fine,un detaliu nesemnificativ. Felicitari,doamna Woodisor! :)
Fiul Risipitor mie personal mi se pare unul dintre cele mai bune romane de dragoste romanesti. O poveste de dragoste robitoare, profunda dar curata, merita citita.
O carte minunata! Din cauza inundatiilor din 77, exemplarului meu ii lipsesc ultimele pagini, asa ca de fapt eu nu stiu cum se sfarseste, dar asta nu m-a impiedicat sa o citesc de cateva ori si de fiecare data, in functie de starea sufleteasca, si de varsta (am citit-o prima oara la 14 ani), ii gaseam cate un alt deznodamant, acum datorita acestei recenzii mi-am facut o idee despre finalul cartii. Multumesc.
Lidia, don’t take it personal. Este doar o afirmatie. In fond si la urma urmei, doar nici Mircea Cartarescu nu a reusit in cartea sa sa “ilustreze” idealul feminin… nu avem cum. Ia-o ca atare… just an affirmation.
Sandra, ma bucur atunci cand vad ca “tineretul” (si zic in ghilimele ca sa se observe ironia… doar nu trebuie sa ne atacam din orice, nu?) citeste carti… sa le zicem… care nu au tragere. Din pacate Fiul risipitor a fost trecut cu vederea de multi analisti si din pacate de multe alte persoane. Insa atunci cand primesc un mesaj de la persoane ca tine care imi semnaleaza intentia ca vor sa citeasca cartea ori pur si simplu au citit-o si le-a placut… ei bine, atunci simt ca scopul meu a fost indeplinit. Recenzia a fost bine primita, iar cititorii au fost placut impresionati de scriitura lui Radu Tudoran. Te mai astept pe aici :)
Dana, multumesc de semn!
Ana, cu adevarat este o carte minunata. Cativa prieteni m-au intrebat cum pot citi aceeasi carte de mai multe ori (desigur, pe parcursul anilor)… pur si simplu pot, chiar daca ii cunosc fiecare pas (al Evei)… este pur si simplu o intoarcere la prima citire, mereu regasesc aceeasi stare, aceleasi sentimente puternice si aceeasi placere de a finaliza o poveste de dragoste. Ma bucur ca recenzia mea a ajuns la sufletul tau. Ma bucur ca aceasta carte este inca citita si isi gaseste admiratori!
Cu bine,
C.
Este o carte exceptionala,o carte care mi-a marcat adolarte pe care o recitesc la cativa ani…din nou si din nou….o carte care te invata sa pretuiesti ceea ce ai atunci cand ai….Farmecul anilor 30-40,farmecul iubirii,freamatul sufletului dezarmat in fata dragostei….O carte minunata!
Radu Tudoran a creat cel mai frumos personaj feminin din literatura universala: Eva. O ador pe Eva, are clasa, finete dar in acelasi timp e si foarte puternica. Iar cartea este extraordinara, am recitit pasaje din ea de zeci de ori de-a lungul anilor.
Am fost surprinsa si foarte emotionata sa citesc remarcile voastre la review-ul Cristinei…Am 36 de ani, nu mai locuiesc de mult timp in Romania, iar Fiul Risipitor este cartea pe care am luat-o cu mine in singura valiza cu care am plecat in lume. Am citit si recitit cartea, am trait-o pe propria mea piele, am plans ca Eva, am ras ca Eva,am alergat fara ciorapi prin ploaie ca Eva, am iubit ca Eva, am iertat ca Eva, am urat ca Eva, am traiti cea mai frumoasa vara la mare goi si saraci, mancand pepeni si struguri, am pierdut ca Eva….si nu regret nici o clipa!!! Ceea ce am trait, iubirea, ura, singuratatea, greseala, iertarea..m-au facut sa fiu ceea ce sunt, m-au format ca omul de acum si sunt mandra de asta! Fiul Risipitor ..suntem fiecare din noi si nu trebuie sa ne fie rusine! Este cartea mea de suflet si sunt surprinsa si emotionata ca nu sunt singura!
Va imbratisez pe toti si va doresc din suflet iubire si iertare!
Cu prietenei, de departe,
Rebeca
PS: Multumesc din nou Cristinei pentru review!Intre timp, am reusit sa export si restul bibliotecii, ca atare Mihail Sebastian, Cella Serghei, Anisoara Odeanu si Ileana Vulpescu si-au reluat locul alaturi de celelalte carti “Radu Tudoran”.
Ma tulbura, ma nelinisteste, imi face sufletul covrig, ma chinuie si ma revolta, plang, ma zvarcolesc, sufar si o iubesc de la prima lectura…au trecut ani multi si simt la fel si acum…mi-e aproape de suflet si in inima mea pentru totdeauna!
E cartea cea mai apropiata de povestea dintre mine si fostul meu prieten…m-a marcat si m-a impresionat foarte mult fiindca ma regaseam in fiecare emotie a ei. Chiar i-am oferit aceasta carte sperand sa inteleaga ce simt si sa-l recastig. O recomand oricui, dar mai ales celor care sunt indragostiti, pentru a intelege exact ce inseamna dragostea, devotamentul si sacrificiul. Nu o voi uita vreodata fiindca mi-a aratat in profunzime ce simt cu adevarat.
acum cateva clipe mi-a trecut prin minte: “parca traiesc povestea fiului ratacitor..” si am intrat pe net sa vad daca mai stie cineva despre cartea asta;nu o mai am, am citit-o in liceu cu sufletul la gura, imi amintesc perfect forma si coperta….nu stiu prin biblioteca carei prietene s-a ratacit dar imaginea si subiectul cartii mi s-a impregnat acum pe suflet;si cred ca am trait povestea asta nu numai odata….acum imi dau seama; nu stiu daca as mai reciti-o cu aceeasi “sete”….erau alte vremuri, alta varsta, alt mod de a rezona; dar amintirea nu se va stinge niciodata; eu cred ca ar trebui citita in adolescenta,sau imediat dupa; atunci jocul cuvintelor lui Radu Tudoran te fac sa vibrezi; poate dupa ce mai inaintam in timp ar trebui sa o recitim ca sa intelegem ca semnalul de alarma nu a functionat la timp? :)
da….o carte de o suta de stele. Multumesc.
am terminat ieri de citit cartea aceasta!Va ramane talismanul meu desi am citit-o abia la cei 27 ani ai mei!Cat am lecturat-o ma podideau lacrimile, aveam tot felul de trairi intense, ba constructive, ba deconstructive…Imi doresc sa mai fi trait acum Radu Tudoran pt. ca , nu stiu cum, poate as fi reusit sa-l implor sa continue cartea printr-un alt volum! Am ramas parca in suspensie, nu stiu ce sa sper, de fapt , sper ca el s-a intors iar …Pe de o parte imi doresc sa nu se fi intors, dar”ascultand-o “pe Eva sufar si mai mult si ma intreb de ce i-a fost dat acest destin! Va rog, daca aveti cunostinta de o carte asemanatoare, scrisa de un alt autor , dar cu un subiect asemanator, sa ma informati si voi alerga, cu siguranta, la un anticariat!
aztazi e o zi km ciudata pt mine`aceasta recenzie ma impresionat foarte moolt`trec printr`o perioada mai dificila shi intrand p acest site am vz aceasta poveste`ma afectat profund`trec prin cv similar shi greu de suportat“`:(:(cineva la kre nu ma asteptam ma ajuta enorm““ma simt pierduta`dar dumnezeu ma va ajuta“
vad ca majoritatea comentariilor au fost trimise de fete sau femei.nici nu vreau sa cred ca barbatii nu au citit aceasta carte.eu am citit-o in urma cu aprox. 20 de ani si imi place sa cred ca am invatat ceva din ea, iar sotia mea beneficiaza de acest lucru.cineva zicea ca aceasta carte te face sa-ti fie rusine ca esti barbat.poate asa e dar daca dupa ce ai citit-o ai mai si inteles ceva din ea,atunci sotia sau prietena ta va fi fericita.
am iubit acest roman in adolescenta si-l mai iubesc si azi…in adolescenta.., l-am perceput intr-un fel, azi traiesc pe propria mea piele! si eu am “fiul meu risipiror”….
am citit-o in liceu cred ca de 100 de ori(exagerez putin ) nici eu nu mai stiu de cate ori.Nu am intalnit alta carte care sa-mi placa asa mult, dar…am luat-o la facultate am inprumutat-o cuiva …si altcuiva …si nu am mai primit-o inapoi. Acum(la 47 de ani) am intrat sa o caut la un anticariat ceva, o vreau neaparat si asa am descoperit acest site. M-am gandit de multe ori la aceasta carte, sa o mai gasesc.
Adina am si eu o intrebare. In liceu ai mai citit si alta carte?
Si ce te-a facut s-o recitesti a 10-a oara?
Am citit prima oara cartea la varsta cea mai potrivita, spun eu, la 16 ani. De atunci am recitit-o, cu aceeasi placere, dar gasindu-i noi intelesuri, de foarte multe ori (pe la a 33-a oara m-am oprit din numarat, dar am continuat sa o recitesc). Cunosc pasaje intregi din carte pe de rost, iar cand sunt trista sau trec printr-un moment mai dificil din viata, o recitesc. E splendida, m-a fascinat la 16 ani si ma incanta si acum, la 41. O recomand cu caldura oricui.
P.S. Si ca sa nu fiu intrebata, am citit si inca imi mai fac timp sa citesc, cam tot ce mi-a picat in mana, de la clasicii literaturii, la s.f.-uri, poezie, dramaturgie, retete culinare si prospecte de medicamente:P
As dori sa achizitionez romanul lui Radu Tudoran,Intoarcerea fiului risipitor.
Carte se numeste “Fiul risipitor” si mai poate fi gasita prin anticariate, chiar si in acelea de pe net. Eu am achizitionat-o de curand, de la un astefel de anticariat, desi o mai aveam in biblioteca, dar doresc sa o fac cadou unei tinere domnisoare – o persoana speciala din viata mea.
nu imi plac cartile de dragoste siropoase!aceasta e singura care mi-a placut.m-a “bantuit ” aceasta poveste ani la rand pt ca am trait o astfel de dragoste…eram in clasa a cinci-a cand am citit-o si stiu ca imi facusem un carnetel cu pasaje dragi mie din carte pe care le citeam mereu si le am si acum in memorie…”daca as fi trait,te-as fi iubit toata viata”, “eu mor acum din nedreptatea oamenilor pt dragoste…”
nu se poate sa spui ca acesta nu este un roman care-ti macina mintea,sufletul,….chiar dupa ani si ani! poate ca aici sta misterul romanului! cand o citesti, (deobicei la adolescenta,pubertate) ati place, si atat. an timp,…in ani, descoperi ca este un roman genial, ca ascunde atata….. adevar!
E cartea mea de suflet ! Pacat ca putina lume a citit-o, probabil ca au fost putine editii…
E un superb scenariu de film ! Pacat ca regizorii nostri nu au descoperit-o.
De mult incerc sa citesc aceasta carte. Sper sa imi fac timp cat mai curand
am cautat o carte, o carte buna care sa-mi ramana in suflet..am citit aceste comentarii si m-am oprit asupra “Fiului risipitor”. Am cautat-o fara succes in librarii…dar am gasit-o asteptand troleul la anticariatele “in aer liber” de la Universitate. A fost prima carte care mi-a aparut in ochi…si mi-am zis “ea e” …nu-mi venea sa cred. E o carte superba, de abia asteptam sa ma intorc acasa de la serv sa citesc mai departe…Va multumesc din suflet pentru recomandare!!!
O carte foarte frumoasa.Sfarsitul cartii l-am citit printre lacrimi.Imi pare rau ca nu am si alte carti scrise de radu tudoran
la aproape 20 de ani de cand am citit-o prima data imi amintesc de secatura, iubita ei secatura… cred ca fiecare dintre noi are o “secatura” in viata ei, pare totul atat de real, atat de adevarat… sau poate este doar pentru mine care-si primeste secatura inapoi de fiecare data, bucuroasa ca mai simte inca o data fiorul, ca mai atinge iubirea…
..cred ca am citit cartea acum 35 de ani, Radu Tudoran a fost unul autorii pe care i-am citit cel mai mult.
” …lume priveste-ma sunt tanara si fara de mine, dar pentru EL mi-ajunge tinerete. Ce-mi trebuie minte? EL are minte si pentru mine , si daca nici el nu are e bine…” acest citat este din memeorie, carte eate undeva in Romania la ceva rude, dar cand ma voi duce in vizita n-o sa mai vin fara ea. Amintiri, amintiri, amintiri…
Omul de care m-am indragostit mi-a dat sa citesc cartea asta inca din primele luni de relatie motivand ca ma ajuta sa-l inteleg mai bine.Ghiciti ce?Este manualul dupa care El se desfasura.Doamne ce carte minunata ,dar ce oribil este in realitate!
Cartea aceasta m-a marcat iremediabil.Chiar si dupa trei ani constat ca literaturizantul din paginile ei a coborat si s-a incarnat in El.
Cartea lui Radu Tudoran, “Fiul risipitor”, va aparea saptamana viitoare in colectia BPT de la Jurnalu National :D
Ce veste buna mi-ati dar!Abia astept sa o cumpar.
Cristina nu faci o recenzi si “Panzei de paianjen” a Cellei Serghi?O alta carte de suflet.
Daca nu stiati ce inseamna “Sa mori de dragoste ranita” (Angela Similea), cititi cartea.
Atat ca si asa scrisul nu e un atu de-al meu.
…si totusi exista iubire
…si totusi exista blestem…(A. Paunescu-Si totusi iubirea)
Daca nu stiti ce inseamna “Sa mori de dragoste ranita” (A. Similea), cititi cartea.
Super, super, super
Da, este o poveste remarcabila. Am citit cartea demult, in liceu. Eva mi-a dat-o sa o citesc, nu am stiut ca mai tarziu voi deveni acelasi fiu risipitor…
O iubesc.Este o carte pe care o iubesc si nu stiu cat de drept sau de…nedrept este sa vorbesc despre EA in cateva fraze,atata timp cat mi-au trebuit “ceva”ani sa o inteleg.
Este intr-adevar o lectie de viata,o lectie de IUBIRE.Se spune ca iubirea presupune suferinta si cum multi fug de suferinta …putini stiu sa iubeasca.Am recitit-o acum,dupa foarte multi ani.Este o carte in care “intri”de la prima pagina si ai nevoie de mult timp dupa ce ai citit-o sa “iesi” din EA.Daca SCRIITORUL nu a trait o asemenea iubire,mi-a lasat impresia ca si-ar fi dorit-o.Cred ca teama de monotonie,teama de a nu transforma o iubire adevarata intr-o “relatie”in care iubirea devine un amanunt,l-a indemnat pe “erou” la sacrificiu.Ambele personaje sunt “victime”in egala masura.Unul asteapta(dulce),celalalt iubeste sa fie asteptat(amarui).Unul iubeste(dulce),celalalt iubeste sa fie iubit(amarui),si…chiar iubeste.Inocenta da senzatia de dulce iar experienta lasa gustul nu amar…ci…amarui.
Pana la urma,”orice asteptare este provizorie,chiar daca dureaza toata viata”,”fericirea ESTE trecatoare” si “speranta moare ultima”.
Cine s-ar incumeta la o astfel de iubire “intr-o lume unde e prea putin loc pentru bucurii si fericire,pandita cum e de catastrofe si sfasiere.”(Mircea Zaciu)…si totusi…EXISTA IUBIRE.
Va recomand Adam si Eva ( Liviu Rebreanu ).
Cat despre cartea in discutie – Fiul risipitor, inseamna evolutie . Orice carte citita, marcanta pentur existenta ta, inseamna evolutia ta ca individ .
M-as bucura mai mult daca liceeni contemporani ar lectura mai mult ( sunt la nivelul ” deloc ” ). Orice tanara domnisoara are nevoie de un asemenea bagaj de lectura, de hranire sufletesca, de formare a fiintei delicate ( feminitate, sensibilitate, ratiune…) caci pe fondul acestor insusiri deprinse, se va sprijini sacrificiul, dedicarea, altruismul, toate ajutand de fapt femeia, sa devina Femeie !
Femeia este pilonul oricarei societati si puteti observa aceasta teorema in orice carte lecturati !
Ultimul aspect pe care doresc sa-l remarc este ca, inima unei femei este un ocean de secrete pe care niciun scriitor nu-l va patrunde vreodata, in totalitate .
Cea mai complexa fiinta este femeia ( calitatea de mama a femeii este absoluta )iar barbati care recunosc calitatile si meritele femeii sunt sufletele pereche; restul sunt ” secaturi “, adica superficiali si trecatori prin viata ( indivizii neimpliniti in aceasta lume !)
Romanele de dragoste ( implinita sau nu )pregatesc inima si sufletul pentru viata ( de aceea se recomanda a fi citite in adolecenta ) si faptul ca le recitim dupa ceva vreme, ne incita si ne incearca sufletele mereu avide de iubire si frumos ( putem trai o viata in cautarea sufletului pereche ).
Tot ele ne hranesc sensibilitatea ( de aceea plangem cand finalul este trist si simtim ca traim cand recunoastem happy-end-ul…).
Trebuie sa ramanem tineri, trebuie sa cautam iubirea in jurul nostru, trebuie sa citim tot ce se potriveste sufletului nostru si trebuie sa transmitem mai departe din frumosul dobandit; copii nostrii trebuie educati sa-si faca propria lor biblioteca spirituala .
Cititi-le copiilor de mici, caci doar astfel vor invata sa iubeasca cu inima si din adancul sufletului !
Ma bucur cand observ ca oamenii mai citesc citesc romane ( aceasta inseamna nemurirea celor ce le-au scris ! ) iar discutiile voastre sunt incantatoare, incitante si provocatoare de lectura .
Eu mi-am petrecut copilaria si adolescenta citind iar acum, ii citesc fetitei mele povestea de noapte, la culcare, apoi o ora o rezerv sufletului meu citind sau recitind romane dragi !
Daca ceva ar trebuii sa salveze aceasta lume, candva, aceasta ar fi doar iubirea !
… iar iubirea naste frumosul !
Lecturi placute, tuturor !
Frumos…scrii frumos.
Din pacate adolescentii de azi nu mai citesc,asa cum iti doresti si tu,si noi toti.Ei sunt in alt stadiu(deocamdata)…
Mi-aduc aminte ca odata la scoala,mai demult,una din elevele mele m-a intrebat ce inseamna “poker face”.La inceput m-am bucurat,am zis uite ca-i intereseaza si alte expresii decat cele pe care le dau eu la ora..Ptr ca,dupa vreo 3 sapt sa vad din intamplare pe Youtube -Lady Gaga cu acelasi “hit” si sa-mi dau seama de ce o interesa expresia… acum conteaza mai mult sa fii superficial,sa epatezi…
Tinerii de azi cred ca numai asa ajungi “cineva”…cartile,lectura nu mai sunt importante ptr ei…din nefericire.
Pote vom reusi tot noi sa le schimbam mentalitatea, desi uneori cred ca ne luptam cu morile de vant…
Doamnelor cu tot respectul dar haideti sa nu generalizam si sa blamam in felul acesta tanara generatie.
Dragul de carte mi l-a transmis invatatoarea mea.La randul meu ca dascal si eu incerc sa fac asta.
Am descoperit cu drag ca multi dintre elevii mei iubesc lectura.
Adolescentii de astazi sunt probabil derutati de multitudinea de informatii cu care sunt bombardati.
Intr-o alta ordine de idei am recitit “Fiul risipitor” cu aceeasi emotie de altadata.
“Pe vremea noastra” era evident ca intr-o vacanta de vara cel mai placut mod de a-ti petrece timpul liber era cititul.Ei au televizorul si internetul nonstop la dispozitie.Asta e evolutia cu rele si bune.
O RECENZIE MUNUNATA,un roman cu o poveste ce m-a fascinat din copilarie,am avut marele noroc ca printre multe alte carti gasite in podul casei parintesti sa fie si acest superb roman…aveam doar 13-14 ani cand l-am citit….superb….putin socant pentru educatia ce o primeam atunci….dar…nu mi-a prins rau…o adevarata lectie de viata…
Aseara(tarziu) pe postul tv.DIVA,am deschis la intamplare si am prins un film (nu de la incepu) cu un personaj EVA si mi s-a parut interesant asa incat am continuat sa-l vizionez.Pe parcursul derularii filmului,am tot simtit ca se aseamana foarte mult cu povestea din romanul “Fiul risipitor”a lui Radu Tudoran, asa incat am stat pana tarziu sa vad pana la final.Finalul era schimbat si adaptat la anumite evenimente istorice,asa incat am asteptat si genericul sa-l vad ce productie este …etc.Asa am aflat ca era o ecranizare romanului cunoscut.
Fiind f.tarziu,cred ca dupa miezul noptii,am incercat sa gasesc in biblioteca noastra(a fam.) cartea citita si memorata(esenta) cu 6o de ani in urma in adolescenta(va dati seama ca am 76 de ani)
pentru a reciti macar finalul dar nu am putut ajunge la ea(era in randul cel mai de sus si era noapte si nu indrazneam sa ma cocot dupa ea.Azi am dat pe NET sa ma mai dumiresc cu finalul si am gasit comentariile pe care le-am citi cu placere si admiratie pentru cei care mai sunt interesati de lectura.
LUNI 13.06.2011 PE POSTUL DIVA LA ORELE 18.50ESTE IN RELUARE FILMUL “EVA”.Vizionare placuta,merita vazut, dar nu inlocuieste spiritul cartii care trebuie citita si recitita.
Cu foarte, foarte multi ani in urma am citit aceasta carte. Este o poveste de dragoste unica, in nicio alta carte nu am mai citit o asa poveste de dragoste! Acum sunt bunica si tot ma gandesc la aceasta carte. Dar de atunci nu am mai citit altceva de Radu Tudoran. Acum am Dunarea revarsata, as vrea s-o citesc. Stie cineva ceva despre aceasta carte? Ce recomandari ii faceti?
Sincer, Dunarea revarsata nu am citit-o, dar o alta carte a lui Radu Tudoran care mi-a placut in adolescenta a fost Iesire la Mare.
Nu cred ca romanele lui R.T. au fost republicate dupa anii 90. Incearca prin anticariate.
A fost primul roman de dragoste pe care am avut rabdarea, la 13-14 ani, sa-l citesc. Si a fost singura carte de dragoste care mi-a fost furata de baietii din bloc cu care facem schimb de carti. Neobisnuit pt ca la acea vreme citeam in general romane de razboi sau aventura, si asta spune multe.
am citit cartea mai demult ,este tulburatoare ,nu reusesc sa o uit niciodata ,este mai mult decat un simplu roman de dragoste,din pacate nu reusesc sa o gasesc nicaieri,librariile sunt pline de toate porcariile ,asazisele romane de dragoste ,de autori straini , iar marii nostrii scriitori lipsesc uneori chiar si din biblioteci .
Am citit romanul cand aveam 19 ani si l-am recitit dupa 10 ani. Intr-adevar am gustat romantismul si esenta cartii diferit insa tot mi-a placut. Diferenta era ca atunci eram o pustoaica indragostita si acum sunt mama a 2 copii. Normal ca am alta viziune a vietii si am gustat cartea altfel. :)) Am vazut de curand si o ecranizare foarte reusita, inspirata dupa carte, se numeste ËVA si interpreteaza atat actori romani cat si americani. Diferenta este ca EL are un nume in film pe cand in carte e un anonim si finalul difera. Merita vazut. E interesant sa compari ce stii din carte, imaginea personajelor creata in minte cu ce vezi in film. A fost si este cartea mea preferata !!!
Andreea, te rog spune-mi unde ai vazut filmul (adica in cinematograf sau la tv). Vreau sa il vad si eu.
Nu o sa uit niciodata cartea asta…si in special pe Eva. Era genul de femeie care ar fi facut orice din dragoste. Orice :)… Pacat totuui ca literatura romaneasca e subapreciata. Eu am 18 ani si in general citesc cam tot ce prind in mana, dar intotdeaun parintii m-au sfatuit sa cunosc mai intai literatura si autorii nostri.
Recenzia este deosebita, iar citatele au fost perfect alese.
cred ca fiul risipitor este o taina mare,,defapt intraga lume e fiul risipitor iar apoi cautam pe dumezeu
am citit cartea la 14 ani si mia placut foarte mult acum am 54 de ani si am vazut filmul pe diva universal si lam vazut de 2 ori dar nu se copara filmul cu cartea miar place sa o recitesc si sa vad de unde o sa o procur
in adolescenta am citit foarte mult dar este o poveste de dragoste foarte frumoasa
aveti dreptate ca tineri din ziua de azi prea putin sant cei care citesc si eu am 3 copii dar la niciunul nu lea placut lectura ca mie mia facut placere sa citesc toate comentarile
Dupa ce si-a cheltuit/Totul…iata c-au venit/Vremi de foame peste tara;/Lipsa el ducea,amara./Si la urma ce a facut?…/S-a lipit de-un om avut,/Ce-l trimise la mosie/Pazitor de porci sa-i fie./Cum era de-nfometat,/Roscocele-ar fi mancat,/Care turma le rodea,/Dar nici astea nu le-avea./Zise deci in gandul sau:/Cati argati la tatal meu/Din belsug au painea lor!…/S-aicieu,de foame mor!…/La caminul lui-napoi/Am sa plec…si zice-voi:/-Tata scump!gresit-am rau/Tie si lui Dumnezeu./Vrednic nu-s,cat mai traiesc,/Fiul tau sa am numesc./Ia-ma,fii bun!…nu drept fiu…Ci argat barem sa-ti fiu!/
Si la tatal sau veni/Tatal sau,cand il zari,/Alergatu-i-a-nainte,/L-a cuprins la pierp,fierbinte./Si l-a sarutat cu dor…/El grait-a,plangator/-Tata scump!gresit-am rau/Tie si lui Dumnezeu!/Vrednic nu-s cat mai traiesc,/Fiul tau sa ma numesc!/Iara tatal,fericit,/Slugilor a poruncit:/-Dati-i haina cea mai buna!/Scump inel ii dati sa-si puna/Azi in deget,ca-nainte!…/In picioare-ncaltaminte!/Si vitelul gras taiati!…/Sa ne veselim argati:/Ast fiu,mort fu si-a-nviat;Fu pierdut si s-a aflat!/
………………………..
Si s-au pus pe veselie.—/Cel mai mare,cand sa vie,/Spre amurg,din camp…sta-n loc…/Cand aude-n casa…joc!/Cheama pe-un argat in graba/-Ce sunt astea?il intreaba./-Al tau frate ce plecase,/Din straini s-a-ntors acasa./Taica-tau a-junghiat/Azi vitelul ingrasat,/Si petrece…multumit/Ca feciorul i-a venit.
……………………….
Auzid asa cel mae/Sta cuprins de suparare,/Sa mai intre nu voia…/Tatal sau rugatu-l-a…/El raspunse:Ti-am slujit,/Tata,ani,necontenit,/Ajutandu-te la munca,/Far-sa-ti calc nicio porunca.//Si dun turma ta bogata,/Nu mi-ai dat un ied vreodata,/Sa petrec pe placul meu,/Cu prietenii,si eu…/Iar cand ast fiu iti veni/Care-n chefuri cheltui/Tot ce-avea…tu ai taiat/Lui vitelul ingrasat!
………………………
Tatal zise:-Dragul meu!/Tu cu mine esti mereu!/Cate-averi am pe pamant,/Ale tale toate sunt!/Cade-se-a ne veseli/Pentru-acesta ce veni:/Ca el mort fu si-a-nviat;/Fu pierdut si s-a aflat////
PILDA FIULUI RISIPITOR
Petre Dulfu (Biblia in versuri)
Absolut uluitoare povestea de dragoste. Mi-a fost recomandata de o nepoata, si am avut norocul sa imi gaseasca sotul cartea intr-un anticariat. Am citit-o intr-o singura zi, atat de mult ma captivat. Inainte sa o incep gasisem aceasta recenzie pe net, am refuzat sa citesc fie si un rand, nu voiam sa-mi imaginez nimic, si am facut bine.
Wow, recenzia este deosebita.
Uitasem de aceasta carte , dar cu drag o asez alaturi de ” Anotimpuri”, de ” Adam si Eva” , de ” Nunta in cer”, “Pe cand in paradis ploua” ,chiar si ” Torente” , chiar si ” Accidentul”.
Merita citite toate , merita ecranizate , merita respect.
Am citit cartea Fiul risipitor in tinerete .Este foarte buna ,am citito pe nerasuflate o zi si o noapte.Este un roman captivant,merita citit.Jos palaria in fata autorului.
Fiul risipitor -Radu Tudoran si Måndrie si prejudecata -Jane Austen au fost romanele de”cåpåtâi” ale adolescentei mele.
Apoi a urmat romanul “Jar ” de Liviu Rebreanu ( neaparat sa-l cititi ) ,apoi Mihail Sebastian, apoi ‘La Medeleni “, “Lorelei” de Ionel Teodoreanu. Extraordinar romanul “La Medeleni ”
Iar printre ele romanele de dragoste ale lui Mihai Drumes ( Invitatie la vals,Scrisoare de dragoste,etc )
Pingback: Top cele mai bune 10 cărţi româneşti pentru tinerii din zilele noastre.- Vinland
O carte minunata pe care o recitesc de 40 de ani de cate ori am timp! Din pacate filmul nu a fost pe masura romanului,chiar nu mi-a placut…cred ca se putea face un film minunat.
Am citit-o cu peste 20 de ani in urma, mi-a ramas in amintire si am recomandat-o cu caldura si altora. Din pacate nu am mai gasit-o. Mi-a placut mult si Gorila de Liviu Rebreanu, ca tot se recomanda carti aici.
Este o carte pe care am citi o de mai multe ori cand eram copilà…. si nu o voi iuta niciodatà. De fiecare datà cand gàtesc mazàre imi amintesc de aceastà carte….( cine a citit o poate stie despre ce vorbesc)
Are dreptate Daniela, *cand gatesc mazare imi amintesc de aceasta carte*. Este o carte pe care am citit-o in adolescenta, in tinerete, la maturitate, si chiar acum cand am aproape 60 de ani. Dar am si e o intrebare: unde o gasesc in versiunea originala? poate undeva pe net?
Sincer nu prea mi-a placut deloc…Am citit-o acum vreo 8-9 luni(am 17 ani) si pot spune ca Radu Tudoran a cam “tras de par” actiunea.In general citesc mult romance,sunt chiar obsedat de acest gen,urmarind de la filme,seriale pana la anime-uri(a nu se face confuzie cu desene) si manga,dar cartea asta nu mi-a trezit nici un sentiment,si chiar nu stiu de ce o ridicati asa de mult in slavi…Daca vreti carti romance de calitate ,doar spuneti si va dau o lista.
Ps:Am vazut ca discutati si despre “Invitatie la Vals”,asa ca va rog sa evitati pe cat posibil aceasta carte.Daca opera era incadrata in genul fantasy (adica wtf. la 13 ani-clasa a VII-a,abia la biologie descopeream ce e ala vagin,d-apoi sa ma culc cu tipe in varsta,sa le satisfac,sa fiu un geniu la scoala si sa nu dezvolt sentimente pentru nici o fata)poate aveam o parere mai buna despre ea,dar asa este o poveste tipic americana/asiatica in care baiatul e un gigolo(persoana intretinuta de femei invarsta in schimbul relatiilor sexuale) care se indragosteste de o tipa a naibii de indiferenta ,aia cedeaza,lu’ asta nu-i mai place de ea,apoi se razgandeste etc.Am citit mai bine de juma’ de carte,dar devenea very boring si am sarit direct la final care era previzibil.
Cat de fericita am fost in liceu cand citeam Radu Tudoran! Am citit cu maxima placere toate romanele lui! Ma simteam in al 9-lea cer cand gaseam in librarii, in Bucuresti, Radu Tudoran. In micul orasel de provincie in care am crescut, nu prea gaseai beletristica. Sansa mea erau vacantele de vara, cand mergeam la bunica materna, in Capitala. Un adevarat rasfat, sa cutreieri marile librarii din Bucuresti…
Copyright ©2011 Bookblog.ro
pepi333 spune:
24 January 2007 | 4:13 pm
E o recenzie care ma face sa vreau sa citesc cartea, mai ales ca nu am citit nimic de Radu Tudoran pana acum :(. Nu stiu exact unde as putea-o gasi: o sa incerc pe la un anticariat