Autor: Flannery O"™Connor
Rating: 
Recent am afirmat că mă feresc de romanele ce prezintă teme religioase. Şi asta întrucât de fiecare dată simt că mă aflu pe un teritoriu în care fie nu am voie să am opinii, fie trebuie să păstrez tăcerea. Însă nici de această dată nu pot să n-am opinii.
Mă aflu în faţa Bisericii fără Christos... E cald, şi totuşi frig. Oamenii tac şi numai o voce se aude... "Să ştiţi că eu predic Biserica fără Christos! Sunt enoriaş şi predicator al acestei biserici în care orbii nu văd şi schilozii nu merg şi tot ce e mort, mort rămâne. Întrebaţi-mă şi am să vă spun că este biserica în care sângele lui Iisus nu pute a mântuire."
Scrisă de Flannery O"™Connor, Sfetnicul din sânge este povestea lui Hazel Motes, băiatul de douăzeci şi ceva de ani. Proaspăt întors din armată îşi găseşte casa părintească abandonată, motiv pentru care se hotărăşte să plece în Taulkinham. Aici, înfăţişarea şi comportamentul său nu trec neobservate de către locuitori. Destinul lui Hazel Motes, un bărbat misterios şi tăcut, se va încrucişa cu cel al lui Enoch Emery, un individ extrem de credul şi cu apucături la fel de ciudate ca şi celelalte personaje. Pe lângă acesta, o avem şi pe Sabbath Lily Hawks, fata unui predicator, care hotărăşte să se mărite cu Hazel Motes.
Acţiunea romanului în sine este destul de simplă. În dezamăgirea sa faţă de viaţă, Hazel Motes hotărăşte să înfiinţeze Biserica fără Christos, o religie nouă care se pare că are potenţial dacă ar fi să iau în considerare interesul locuitorilor Taulkinham-ului. Curând însă, Biserica fără Christos este furată de către un imitator şi, lăsat fără credinţă, Hazel se închide în el pentru ca mai apoi să se orbească singur.
Sfetnicul din sânge este o comedie grotescă, o caricatură a Americii după a doua mare conflagraţie, cu implicaţii sociale. Erezia lui Hazel Motes este doar o imagine a confuziei spirituale care planează asupra unei lumi întregi. Pentru că dacă Motes este un eretic pus pe creat biserici, toţi predicatorii din America lui Flannery sunt nişte indivizi dubioşi care nu-mi amintesc de nimic sfânt.
Motes este un individ cu o istorie religioasă impresionantă: bunicul său a fost la rândul său predicator, dar care în loc să fie un om care cheamă la iubirea faţă de aproape, respinge ideea de credinţă şi consideră "povestea" lui Iisus "un truc al negrilor". De aceea Hazel crează Biserica fără Christos, ca o încercare de a respinge religiosul din viaţa sa. Motes crede că va fi salvat prin a nu crede în nimic... îşi salvează sufletul prin însăşi ideea inexistenţă a sufletului.
În opoziţie cu acesta, Enoch Emery crede în tot ceea ce Motes predică, precum un orb fără auz. Însă dorinţa ascunsă a acestuia este să aibă un Iisus material. De aceasta se explică şi de ce a furat un craniu de la grădina zoologică pentru ca mai apoi să-l transforme într-o păpuşă. Grotescul nu se opreşte aici, ci continuă prin transformarea acelui "Iisus" de către Sabbath într-un copil de cârpe. În dorinţa acestea de a avea un copil cu Hazel, craniul de maimuţă devine un copil "viu".
Curiozitatea m-a împins să caut date despre Sfetnicul din sânge pe internet. Şi ceea ce am aflat este că romanul aparţine genului Southern Gothic, gen unic în literatura americană. Cu toate acestea, romanul a avut un impact neprevăzut asupra mea: de la repulsie, la milă, teamă şi chiar curiozitate. Poate motivul pentru care a fost scris în acest mod este acela de a trezi reacţii în rândul cititorilor. Mie nu-mi rămâne decât să vă invit să citiţi rândurile lui O"™Connor... nu veţi regreta!
Scrisă de Cristina Teodorescu
Raluca spune:
29 May 2008 | 10:32 pm
Cred ca romanele cu teme religioase starnesc cele mai multe controverse. Din cauza asta le evit eu (nu pentru ca as simti ca nu am voie sa am opinii): pentru ca ma gandesc ca sunt scrise mai degraba pentru a vinde decat din dorinta autorului de a scrie pur si simplu.