Titlu: Caraval
Autor: Stephanie Garber
Rating:
Editura: RAO
Anul aparitiei: 2017
Numar pagini: 336
ISBN: 9786067761986

Am să încep prin a vă spune că de pe la paisprezece-cincisprezece ani până pe la douăzeci și cinci mi-am dorit să primesc faimoasa scrisoare de la Hogwarts. De fapt, mint! Încă o mai aștept. Dar ce e cert e că preț de o decadă nu îmi închipuiam că poate exista univers mai frumos decât cel imaginat de J.K. Rowling, în care fantezia și realitatea se întrepătrund atât de bine încât ajungi să crezi și să speri că totul e real și că una nu e decât o continuare a celeilalte. Asta până la Erin Morgenstern și al său Circ al nopții care a înlocuit o lume a vrăjitorilor cu o alta, mult mai potrivită vârstei de atunci. Complexitatea lumii construite împinge dincolo de granițele posibilului sfera acțiunii, dar o face într-un mod seducător pentru că reușește să șteargă delimitarea dintre bine și rău, lăsând în urmă o nuanță de gri și o dragoste pentru magie din care nu îți revii prea curând.

Dacă vă întrebați ce au toate astea de-a face cu cel mai recent roman al lui Stephanie Garber, Caraval, nu pot să vă zic decât că a fost marketat ca fiind următorul „Circ al nopții”. Așa că e lesne de înțeles de ce m-am grăbit să pun mâna pe carte și să o devorez din scoarță în scoarță.

Povestea romanului reunește mai multe teme cu priză la publicul YA – iubire, sacrificiu, alegeri dificile, magie, aventură. Și tocmai pentru că a fost construit cu un anume public în minte maximizează aceste direcții până la alegeri de tipul totul sau nimic sau „cum să luăm o temă și să o stoarcem până la refuz”.

Acțiunea se învârte în jurul lui Scarlett Dragna, o tânăra care nu își dorește nimic mai mult decât să scape de sub tirania tatălui ei alături de sora Donatella (Tella). Iar dorința îi e atât de arzătoare încât nu o deranjează să schimbe o colivie cu o alta, acceptând o căsătorie aranjată cu un bărbat pe care nu l-a cunoscut niciodată și care se poate dovedi a fi un și mai mare tiran. Dar cum vorbim de o poveste fictivă și de aventură, nimic nu este atât de simplu și de lipsit de piedici. Și aici intră în scenă axa principală a narațiunii – bunele intenții și dorințele cele mai arzătoare ale sufletului se află de cele mai multe ori la poli opuși.

Pe această antiteză își construiește Garber romanul atunci când își aruncă eroina în mijlocul unui joc în care distincția dintre realitate, vis și primejdie e una aproape inexistentă și unde fiecare alegere greșită poate fi una fatală. Caraval nu e decât cel mai „vânat” joc din regat pentru că cel care îl câștigă primește în schimb o dorință din partea maestrului de ceremonii Legend. Și ce ar alege Scarlett atunci când miza e tocmai găsirea surorii sale înainte ca timpul să se scurgă și să o piardă pentru totdeauna sau iubirea la care nu și-a permis decât să viseze?

Înțeleg comparația cu „Circul nopții” dar unde un roman a reușit cu succes să construiască o lume aflată în echilibrul perfect dintre posibil și închipuit, aici balanța înclină când într-o parte când în alta. Sentimentul pe care ți-l creează e de prea plin, de suprasaturat. Prea multă dramă, prea mult din săraca fetiță bogată, prea multă cruzime, prea mult decor excesiv de intens, prea multă tânjeală după un bărbat, prea multe alegeri duse la extrem de dragul efectului artistic. Și ce vreau să înțelegeți e că asprimea cu care judec romanul se datorează comparației, pentru că luat independent și așezat în canoanele genului YA aș zice că se află pe latura fericită a spectrului fiind un fel de Hunger Games plasat într-o alt fel de lume.

Așa că dacă vă doriți următoarea găselniță YA care să vă țină un pic pe ace și care să vă ofere o doză de escapism, atunci nu trebuie să mergeți mai departe, dar dacă ați ajuns aici căutând următorul „Circ al nopții” nu pot să vă zic decât să căutați mai departe.

• Plusuri

  Farmecul rococo pe care îl exercită lumea din Caraval. Cursa contra cronometru în care e antrenată Scarlett.

• Minusuri

  Senzația de prea plin, de exces nejustificat.

• Recomandari

  Iubitorilor de romane YA și de magie.