Titlu: Întoarcere la Salem
Autor: Hélène Grimaud
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2015
Traducere: Daniel Nicolescu
Numar pagini: 208
ISBN: 978-973-46-4971-6

„Întoarcere la Salem” este un roman care oscilează între autobiografie, poveste fantastică și jurnal intim – și ineditul său nu se limitează la această combinație interesantă. Autoarea este, de fapt, o reputată pianistă franceză, cu un fundal familial fascinant (un amestec de evrei sefarzi proveniți din Africa și de evrei din Corsica), fiind dotată cu un simț special, numit sinestezie, care-i permite să vizualizeze muzica drept culoare și să memoreze mai ușor partiturile.

În numeroase interviuri, Grimaud s-a declarat îndrăgostită de Brahms, ale cărui concerte revin iar și iar în recitalurile sale. Pentru Le Figaro, în 2013, declara că ideea romanului i-a venit chiar în timp ce exersa concertul pomenit între paginile sale: „Viziunea pe care o avea Johannes Brahms asupra lumii, precum și munca mea la a-mi însuși acest concert, m-au făcut să înțeleg că diversele sfere ale activităților mele, pe care le credeam distincte, erau, de fapt, conectate în profunzime”.

În romanul său, pianista-autoare vorbește despre o călătorie mai mult decât inițiatică pentru descoperirea circumstanțelor în care Brahms a compus Al doilea concert. Peripețiile sale, împletite cu reflecții profunde asupra vieții pe planeta noastră și asupra conexiunilor sale cu vietățile ei – cu predilecție cu lupii, pentru care a fondat un centru de salvare și asistență în SUA, în 1999 – sunt descrise de manieră mai mult lirică, transmițând mai degrabă emoțiile și sentimentele puternice, care marchează drumul descoperirilor.

Grimaud a publicat romanul „Întoarcere la Salem” (al treilea pe care l-a scris) aproape simultan cu două concerte de Brahms în interpretare proprie. Călătoria descrisă în paginile sale este, ipotetic, cea făcută de Johannes Brahms prin pădurile pustii ale Țărilor Baltice. Acolo, compozitorul ajunge într-o stare semi-conștientă, în care animalele îi vorbesc: mai întâi lupul, apoi lebăda. Succesiunea ulterioară de întâmplări și reflecții ducându-i pe compozitor, pe autoare, și implicit pe cititori, în direcția conceptului că muzica și creația de frumos nu pot exista pe o planetă îndurerată, marcată de abuzuri și de nepăsare. Tot la aceste abuzuri se referă și aluzia la Salem, faimoasa localitate americană în care au avut loc unele dintre cele mai atroce procese împotriva unor femei suspectate că ar fi fost vrăjitoare, sau, în virtutea romanului, că s-ar fi folosit „prea mult” de forțele naturii.

Concluzia mea este că, deși are o încărcătură lirică poate mai dificil de digerat, „Întoarcere la Salem” merită șansa lecturii, fiindcă autoarea este mai mult decât implicată în temele abordate și ne pune serios pe gânduri cu privire la viitorul planetei noastre și la legătura dintre ecosistemele sale și forța noastră creativă.

• Plusuri

  O perspectivă nouă asupra unei probleme vechi, împletirea deosebită a intereselor autoarei, reflectată în paginile romanului.

• Minusuri

  Lirism atipic prozei și idei cu o transgresie uneori dificil de urmărit

• Recomandari

  Pentru ecologiști, pentru pasionații de muzică, pentru cei interesați de autobiografii și pentru... curioși