Noul volum al lui Vintilă Mihăilescu conturează imaginea societăţii româneşti contemporane, trecand de la realitatea imediată, cu noile „tehnici ale sinelui” şi device-uri ce creează dependenţă, la „actualitatea trecutului”, ţinut la loc sigur în memoria colectivă, ori la „dilemele viitorului”, pândit prin oglinzi magice înainte de-a fi înţeles întîi şi-ntîi realitatea timpurilor în care ne ducem traiul. Incursiunile spumoase în istoria noastră mai recentă sau mai îndepărtată explică mentalităţi şi obiceiuri vechi de ccân lumea, ubicua diviziune dintre noi şi celălalt, legăturile candide dintre „rumâni” şi licorile făurite pe teritoriul nostru cu-atata meşteşugire de-a lungul istoriei zbuciumate, toate acestea făcand ca Etnogeneză şi ţuică să fie o lectură care ne invită la introspecţie.

„În Weltanschauung-ul românesc, autoritatea în general şi statul în particular sunt îndepărtate –sau trebuie să fie îndepărtate: sunt suspecte din principiu, trebuie evitate pe cat posibil sau păcălite când se poate. Cu toate acestea – sau poate tocmai de aceea... –, această reticenţă structurală a fost însoţită mai totdeauna şi de o dorinţă secretă de autoritate puternică şi justiţiară, de un Vlad Ţepeş sau măcar un nepot al lui, care să ne rezolve nenumăratele probleme şi dileme.” (Vintilă Mihăilescu)

Din cuprins: Principiul gospodăriei • Ce ne mînă pe noi în luptă? • Sentimentul românesc al prispei. O feerie de primăvară • Pachetul de acasă • Apocalipsa plictisului • Curiosity gap • Farmecul pierdut al suferinţei • Cu România la dentist • Tinereţea şi bătrîneţea alegerilor raţionale • Umbra lui Ceauşescu pe Calea Călăraşi • Excepţionalismul românesc al corupţiei • Nesiguranţa naşte monştri • Frica, ura şi spirala populismului • Noul val sau despre ieşirea din tranşee