bookblog.ro

---

Convorbiri cu Octavian Paler

Scris de • 26 September 2007 • in categoria Altele

Autor: Daniel Cristea-Enache
Rating: Convorbiri cu Octavian Paler rating - recenzii carti

Convorbiri cu Octavian Paler - recenzie carti

Convorbiri cu Octavian Paler este un interviu atipic iar Daniel Cristea-Enache isi argumenteaza alegerea inca din primele pagini: atunci cand porti un dialog cu un scriitor de calibrul lui Paler, a miza pe spontaneitatea si improvizatiile necesare unui om ce are atintit spre el un reportofon, e aproape rusinos. "Intervievatorul" nu vrea sa il incurce pe Paler fiindca il respecta prea mult asa ca il lasa sa raspunda in felul sau caracteristic: in scris, rar, grav, consistent si atat de profund incat ai impresia ca redefineste constant niste granite ale gandirii.

Este, deci, vorba mai degraba despre un schimb de mesaje scrise decat de un dialog in adevaratul sens al cuvantului. Insa acest lucru ii da suficienta libertate maestrului pentru a se dezlantui, rezultatul fiind o serie de eseuri ale caror teme sunt excelent ghidate de Daniel Cristea-Enache, o persoana ce rezoneaza bine cu Paler si alege subiecte provocatoare pentru acesta, fara insa a depasi limita bunului simt, fara a jigni incercand treceri spre comercial cu un om care, in ciuda faptului ca a scris carti ce s-au vandut, ar putea fi etichetat in multe feluri, numai comercial nu.

Paler a decis sa isi dateze toate insemnarile din perioada corespondentei, rezultatul fiind o carte de tip jurnal (sau blog, daca vreti) cu singurul amendament ca insemnarile au legatura intre ele, decurgand una din alta si fiind, asa cum am mai zis, ghidate de intrebarile lui Cristea-Enache.

Convorbirile cu Octavian Paler au inceput in noiembrie 2005 iar ultima insemnare pe care autorul a facut-o este datata 29 aprilie 2007, cu doar o saptamana inainte de moartea scriitorului. Desi Cristea-Enache si-ar fi dorit o carte groasa, "care sa stea singura in picioare", se pare ca acel "destin" despre care Paler vorbea frecvent a decis brutal si neconditionat, fara sa ceara acordul: cartea va avea "cam 300 de pagini", asa cum ii placeau lui cartile, "ca sa incante cititorul fara sa-l oboseasca".

Desi Convorbirile pastreaza, evident, stilul mereu tanar, activ, profund, puternic analitic si moralist al lui Paler, putem observa un element nou, greu de gasit (in mod explicabil) in restul cartilor sale: doza de modernism. Din cauza perioadei in care cartea a fost scrisa si datorita faptului ca uneori autorului ii scapa si elemente ce tin de viata sa de zi cu zi, putem citi despre emisiunile la care participa la Antena3, respectul pe care i-l purta lui Mihai Gadea, "oierul Becali", dar si despre lucrurile "politically-correct" sau "happy-ending"-urile americane. Iar aceste lucruri impresioneaza in primul rand prin prisma ideii pe care el a promovat-o atat de puternic, ca progresul tehnologic declanseaza regresul spiritual, ca odata cu asaltul tehnologiei si al informatiei, avem mai putin timp sa ne cunoastem pe noi.

Inchei cu sentimentul amar ca am spus prea putine. Dar ma incalzeste usor ideea ca, vorbind despre Octavian Paler, putini ar putea traduce din simtire in cuvinte la fel de bine cum a facut-o el. Paler a fost un traducator de sentimente si de oameni iar capodopera sa este propria traducere. A incercat toata viata sa se cunoasca si sa se explice pe el lui si, scriind despre asta, a reusit sa ajute pe multi sa se cunoasca pe ei.

Daca Bernanos n-ar fi spus-o cu cateva zeci de ani in urma sau Paler n-ar fi tinut atat de mult la originalitate, citatul urmator ar fi putut sa fie al sau:

"Nu stiu pentru cine scriu, dar stiu de ce scriu. Scriu ca sa ma justific. In ochii cui? Am spus-o deja, dar infrunt ridicolul de a mai spune-o o data: in ochii copilului care am fost."

citate din carte aveti aici

O recenzie de: Andrei Rosca

Citeste cele 7 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Mel spune:

    Ma bucur sa citesc o recenzie despre aceasta carte.
    Am citi acest dialog cu foarte mare placere si cu maretristete in suflet pt ca nu voi mai avea ocazaia sa “il ascult” pe Octavian Paler prin intermediul cartilor sale.

    Aceasta ultima carte a sa m-a facut sa il vad si mai clar ca pe un om profund nemultumit de sine. Cerea de la el foarte mult si in acest dialog isi aduce atatea reprosuri: nu a fost un copil bun fata de parintii sai, nu a fost un tata bun pentru fiul sau, nu realizeaza cat de mult ne-a adus prin cartile sale.

    A murit pe 7 mai si eu nu am stiut pt ca eram plecata din tara. Cand am aflat la ceva timp dupa aceea ( cam la o luna) mi s-a parut nedrept ca el sa fi plecat dintre noi si nimeni sa nu spuna nimic la nici o saptamana. Nu am vazut un articol ( sunt convinsa ca in primele 3 zile s-a vorbit ca despre o stire despre plecarea domniei sale dintre noi), vreun interviu dinarhive, vreo emisiune culturala dedicata acestui mare scriitor al nostru.

    Cred ca devin patetica, dar si ce daca pina la urma

    raspunde

  2. ma bucur mult ca exista aceasta carte. dialogul meu cu domnul Paler nu s-a mai putut finaliza… n-a ramas nimic pe hartie, si nu stiu daca respectul corespondentei, a interviului “in scris” e alegerea ideala. ba din contra, cred ca ar fi impresionant de auzit gandurile domnului Paler, ramase in memoria cuiva sau undeva, intre atatea si atatea lucruri care uneori il rapeau. indicutabil insa, memorabil ramane domnul Paler prin scrierile sale, prin aparitiile mass-media si, sper, inclusiv prin volumul de fata.

    raspunde

  3. Andrei Rosca spune:

    Mel, intra pe http://www.OctavianPaler.ro
    Gasesti acolo atat emisiunile care s-au facut imediat dupa moartea sa cat si cateva colaje cu imagini din arhiva Antena3.

    raspunde

  4. Mel spune:

    Multumesc. Dupa ce am terminat de postat mai sus , am vazut un link si am intart imediat

    raspunde

  5. gabimirea spune:

    Andrei din recenzia ta mi-a ramas gandul la raportul dintre cunoasterea de sine si tehnologie. La raportul invers proportional.
    Poate se referea la abuzul de tehnica. Omul care ajunge sa fie preocupat tot timpul de partea hard a sculelor sale, nu de softul dinauntru. Sa le aiba cat mai rapide, cat mai bune, cat mai la moda, cat mai pe viata. Stiind totusi ca sculelele respective au o durata de viata foarte scurta – calculatoare de 3-4 ani, mobile de un an, televizoare….
    Hm, aici in asertiunea lui Paler sunt rabufniri mai vechi pe care le-am intalnit si la altii… exista de pilda teoria sclavului tehnic modern prin secolul 20. Oamenii nu se mai ajuta de sclavi umani, dar au inventat masinarii care au preluat rolul acestora. Toate operatile standard sunt facute de scule dirijate. Privind de pilda procesul de fabricare al unui automobil te bucuri sau te intristezi. Da, progresul vei spune daca topai de bucurie, uite ce minunatii face, uite ce perfectiune. Sau nu hotarat poti spune, gandindu-te la modul cum sunt uzate produsele, cat de repede se invechesc, ce neiertator este acest progres care aduce lucrurilor foarte rapid notiunea de perimare.. sau gandindu-te la faptul ca in acest lant tehnologic umanul a fost eliminat cu desavarsire. Si descoperi ca a fi om inseamna uneori a gresi. Lucru de care se feresc ca de foc patronii – stapanii unui domeniu inuman.
    Poate asta a vrut sa spuna Paler!

    raspunde

  6. Andrei Rosca spune:

    e posibil, Gabi. Oricum, Paler era din multe puncte de vedere un conservator, isi scria articolele la masina de scris iar si pe aia a inceput sa o foloseasca pentru ca voia sa isi tina ambele maini ocupate incercand sa se lase de fumat :)

    Daca n-ar fi fost asta, probabil ca ar fi ramas pana in zilele din urma la scrisul de mana.

    raspunde

  7. Pingback: Andrei Rosca: My way » Blog Archive » Octavian Paler si comunismul

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro