Gnothi seauton
"Cunoaste-te pe tine insuti". Nu dau acest titlu aleatoriu, mai ales ca privind din perspectiva cunoasterii, in ziua de azi, lectura a ramas printre putinele lucruri care ne pot calauzi pe acest drum. Desigur, nu spun ca orice lectura este folositoare, si nu fac nici apologia lecturii de dragul lecturii, ideea mea este ca tocmai, in aceasta privinta buruienile trebuiesc inlaturate pentru a nu afecta rasadurile.
Asistam azi mai mult ca niciodata, la aparitia a numeroase carti din varii domenii, a caror importanta nu este contestata de nimeni. Ce cred eu ca trebuie contestat este aparitia a ceea ce se numeste literatura de "consum", a carei invazie aproape ca a pus stapanire peste tot ceea ce nu e categorisit ca "trend" in literatura. Spre exemplu, de multe ori m-am intrebat de ce Codul lui Da Vinci a avut un success atat de mare, si de ce Ingerul de la fereastra de vest, abia a trecut observata, mai ales ca ambele seamana in anumite privinte, numai ca prima falsifica, denatureaza adevarul si irita prin profanare, iar cealalta este o carte initiatica, bazata pe o corecta formulare a unor simboluri sacre. Ce rezulta din asta? Oare nu idea ca oricine poate scrie ce vrea, ignoranta fiind la loc de cinste, pentru a ingrosa numarul cititorilor ahtiati de extraordinar si de tot soiul de lucruri "oculte" fara capacitate de discernamant intre adevar si eroare? Cred ca intre Codul lui Da Vinci si publicarea desenelor infatisandu-l pe profetul Mohammed ca terorist exista o apropiere semnificativa, ambele intrand in domenii strict de neatins si profanand simboluri sacre.
La fel se poate aduce in discutie fenomenul SF, extrem de nociv de altfel, care ne prezinta o lume desacralizata, lipsita de mister, sau care creaza un fals mister, ocolind orice element metafizic. O gramada de lucruri imaginate care nu numai ca sunt niste forme fara fond, dar care "psihanalizeaza" publicul cititor "democratizat", oferindu-le iluzia unei alte realitati delirante. Intre SF si o halucinatie nu vad nici o diferenta. Imi permit sa reproduc aici o fraza a lui Dan Stanca: "Fara indoiala, daca o maimuta ar bate la masina timp de un secol, nu ar reusi sa scrie psalmii, dar cu siguranta ea ar realiza un roman SF meritoriu".
O carte inseamna in primul rand creatie, rod al pelerinajelor interioare ale scriitorului. Fara constiinta lui "au-dela", degeaba scrii, mai bine te apuci de altceva. Sunt carti care fac istorie dar sunt pline de vid, si sunt carti care trec neobservate dar sunt comori de intelepciune. Probabil ca fiecare carte isi traieste propriul ei destin. Cred ca lectura unei carti nu trebuie sa destinda, sa calmeze, sau sa faca apel la sentimentalism, ea trebuie sa creeeze un soi de "holocaust", o ardere a sedimentelor care ne acopera amintirea. O carte trebuie sa il converteasca pe cititor la regasirea sinelui, altfel nu are valoare. Cartea trebuie sa ii propuna omului o opera alchimica, o transformare.
Probabil ca acela care poate sa mai citeasca un basm cu ochii copilului, regasind eternitatea, este salvat.
Autor: Bogdan Scupra
Citeste cele 30 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Dan Radulescu spune:
Nu credeam ca o sa-mi fie dat sa citesc ceva atat de extremist pe bookblog.ro. Atat de multa lipsa de toleranta la ceea ce este apreciat de altii (din nefericire pentru dumneavoastra de foarte multi altii) nu mi-a mai fost dat sa intalesc niciodata.
Cred ca problema de baza pe care o aveti dumneavoastra este ca nu ati inteles ca orice carte fara cititori nu valoreaza nici cat o ceapa degerata. Poate sa fie cea mai mare opera literara din istorie, daca ochii unei persoane nu se apleaca asupra randurilor sale si nu le aprecieaza atunci totul este in zadar.
O carte trebuie sa raspunda la ceea ce isi doreste cititorul de la ea. Iar faptul ca suntem milioane de cititori care vrem fiecare ceva diferit nu ar trebui sa fie atat de grav… Pacat ca nu ati inteles inca ca diversitatea este ceva de apreciat nu de blamat.
Imi pare rau dar randurile de mai sus m-au dus cu gandul la oameni in uniforma care ard literatura fantastica doar pentru ca nu provoaca “holocaust” in mintea cititorilor… Va place aceea uniforma stimate domn? Si celor care au provocat un alt holocaust le-a placut… -
Jen spune:
Nu mai repet argumentele celor dinainte, pentru ca au exprimat foarte bine o parte din punctul meu de vedere.
Un alt aspect e faptul ca literatura nu e facuta numai ca sa ilumineze sau sa schimbe sensul vietii. Literatura exista si ca entertainment pur. Cand sunt obosita sau trista sau plictisita nu vreau si nu pot sa citesc ceva profund metafizic sau mai stiu eu ce, vreau o poveste care sa ma destinda. Daca un text reuseste asta, din punctul meu de vedere e bun, indiferent de continut. In plus, indiferent de tema, pot sa ma bucur de o carte daca e scrisa frumos. SF-ul, ca si orice alt gen, e in primul rand literatura.
Cat despre Codul lui Da Vinci, chiar daca nu am citit cartea si nu inteleg succesul masiv pe care l-a avut, nu vad vreo profanare a unui simbol sacru. Este fictiune si atat. Credca cei care au vazut atatea probleme cu romanul nu pot sa inteleaga diferenta intre fictiune si realitate.
-
Horia Nicola Ursu spune:
Publicarea acestei insemnari aici ma determina sa ma felicit ca nu am acceptat sa devin colaborator la bookblog. Lipsa unei selectii in ce priveste calitatea colaboratorilor (dovada acest articol fundamentalist), precum si in ceea ce se publica, nu va recomanda deloc. Pacat.
-
Andrei Rosca spune:
Nu vreau sa intervin in discutie pentru ca nu sunt in masura sa imi dau cu parerea vis-a-vis de SF dar vreau sa precizez, in special pentru Dan, ca parerea de mai sus nu este parerea bookblog.ro (care dupa cate stii promoveaza si SF-ul) ci a lui Bogdan Scupra (unul din cei 13
recenzorirecenzenti de pe bookblog).Consider ca, indiferent de parere, are dreptul sa si-o exprime. Si mai cred ca, pentru a fi luat in serios trebuie sa isi argumenteze mai bine punctul de vedere.
-
Andrei Rosca spune:
Jen, in ceea ce priveste Codul lui Da Vinci, poate ar fi bine sa il citesti. Mie chiar mi se pare ca “ataca” niste simboluri desi romanul mi s-a parut dragut, chiar daca Dan Brown este, pentru mine, un fel de Coelho care in loc sa se axeze pe soap operas se axeaza pe filme americane de actiune in care toti se impusca si doar unii mor.
-
Bogdan spune:
Ok. Se pare ca am starnit unele idei contrare a ceea ce am vrut sa spun in articol. Sa incerc o explicatie. SF-ul (science-fiction), caci la asta m-am referit, este un gen de literatura, asa cum sunt multe altele, bun rau, el exista, nu trebuie insa sa consideram ca el poate fi si un raspuns la cautarile noastre. Imi mentin ideea ca este un soi de “visaraie”, care poate fi citit doar pt. distractie. Eu m-am referit la cu totul altceva: la faptul ca daca o carte nu e scrisa cu intentia de a produce un soi de metanoia in cititor, cartea aia nu valoreaza nimic. Poate si in SF sa existe ceva intr-adevar valoros, dar exceptiile nu pot fi decat cu caracter exceptional (Dune ar fi unul dintre ele). Daca SF-ul cucereste premii, asta este foarte bine, la cat mai multe, insa nu cred ca trebuie sa fie exploatat atat de mult. Nu am avut intentia ca acest articol sa para fundamentalist, ci a vrut sa fie doar o exprimare a ceea ce eu cred despre subiectul in sine.
-
Dan Radulescu spune:
Stimate domn, ati spus negru pe alb ca SF-ul este o literatura scrisa de maimute si printre randuri ai sugerat ca ar fi bine sa ardem in iad decat sa o citim. Daca asta nu este o pozitie fundamentalista atunci poate ca si doborarea cu avionul de cladiri se cheama doar refacere a arhitecturii urbane.
Pe mine personal m-a deranjat extrem de tare faptul ca am ajuns intr-un spatiu pe care-l respect sa citesc opinii neargumentate si aruncate la intamplare (pentru ca este evident ca nu ati consumat nici un fel de literatura SF dar va dati cu parerea ca un mare expert).
Fara nici un fel de suparare, dar inainte de a va exprima o parere referitoare la un subiect ar fi bine sa va pregatiti niste argumente. Cat despre valoarea unei carti, dovediti in continuare ca nu intelegeti ce inseamna cuvintele diversitate si toleranta. -
Bogdan spune:
Eu am spus ce am avut de spus. Daca acest lucru nu iti convine, e problema ta. Eu nu mai raspund la nici un comment, pt. ca am impresia ca aici sunt oameni care nu ori nu inteleg ceea ce am spus, ori sunt incapabili de asa ceva
-
Sorin spune:
Adevarul este ca suntem indeajuns de maimute sa nu intelegem lucrurile create de om. Culmea este c-am reusit sa deprindem scrisul si cititul. Nu meritam raspunsuri de la persoane atotcunoscatoare ce au reusit sa descopere ceva ce toata lumea stie: DUNE. OK, Dune. Altceva? Dick? Cordwainer Smith? Leiber? Hal Clement? Dan Simmons? James Tiptree?
Heinlein?
Nu mai enumar. Si nu-i vorba despre premii, cum gresit am fost inteles. Probabil ca si Sandra Brown a primit cava premii pe undeva. E voba despre valoarea literara a unui text, indiferent despre ce fel de text este vorba. Garantez oricui ca-n SF se poate gasii atat Dan Brown cat si Andre Malraux sau James Joyce. Mai ales ca Malraux chiar a scris SF. Si incercati Strugatki sau Lem.
A bon entendeur. -
Bogdan spune:
Pai tocmai de valoarea literara a unui text vorbesc si eu. SF-ul nu contine decat o valoare “imaginativa” si atata tot, nimic mai mult. O lume care se inchina la picioarele tehnologiei si stiintei si viseaza la nu stiu ce capacitati superumane este incapabila de reflectii metafizice, asta caracterizeaza aceste “creatii” SF.
-
Sorin spune:
Se pare ca discutam paralel, si daca cauti metafizica studiaza filozofia, cat despre LITERATURA, asta e cu totul altceva, experimente s-au facut permanent. Asta nu-nseamna ca toata lumea scrie acum ca Joyce. Se revine la povestire. Asta e. Lumea oricum nu are timp de citit. Asta e clar. Eu citeam acum 20 de ani o carte pe zi, acum e bine cand reusesc o carte pe luna. Pe de alta parte, “imaginativ” cred c-a fost si Camus, in Strainul, si Alain Robbe-Grillet in Gumele sau cand a scris scenariul filmului lui Alain Resnais – Anul trecut la Marienbad, dar si Asimov cand a scris povestirile cu roboti. Si nu stiu de ce, dar mai cred ca un scriitor scrie motivat de o dorinta extrem de clara: sa faca din asta o meserie, adica sa-si castige existenta din scris. Pentru asta trebuie sa placa, sa fie cumparat. Despre idei metafizice, literatura consumista si elitista discutam la Solaris in anii ’80. Oricum, daca o maimuta poate scrie SF, trebuie sa fie geniala, probabil c-ar putea obtine premiul Nobel. Deci, inainte de a incerca sa ne explici ce lucruri savante ai vrut sa spui, incearca macar sa nu mai insulti. Altfel, nu vei obtine decat o reactie asemanatoare celui care-n 1990 a spus ca el nu discuta cu niste “GOLANI” si-apoi s-a trezit ca “Golanii” respectivi sunt absolventi de facultati, nu de scoli politice. Nimeni n-a spus despre scriitorii de mainstream ca sunt maimute. Si, totusi, Dan Brown? L-am citit. Ce scrie?
Deci, mai bine te-ai scuza si-asa s-ar incheia discutia. -
Dan Radulescu spune:
Domnule Bogdan, de dragul discutiei, ce texte care pot fi numite SF ati citit de v-au consolidat aceasta opinie? Pentru ca problema mea cea mai mare cu ideile exprimate de dumneavoastra ramane una simpla – sunt idei neargumentate, jignitoare si extremiste si as vrea totusi sa vad ce a dus la o asemenea opinie dura.
-
Gabriel Nita spune:
Ma tem ca Bogdan si-a facut parerea despre SF pornind de la cateva filme si nu de la cateva carti. In egala masura, ca si-a facut parerea despre literatura pornind doar de la cateva carti. E bine in schimb ca are opinii ferme. :)
-
Bogdan spune:
Nu am de ce sa imi cer scuze, ceea ce am spus ramane spus, si este ceea ce sustin. Cine intelege bine, cine nu, sanatate maxima! Nu mi-am format parerea despre SF din filme, sorry, iar a da “sentinte” , in necunostinta de cauza in legatura cu ce tip de literatura citesc mi se pare o enormitate.
Daca va face placere sa discutam in contradictoriu asa, o putem face mult timp de acum incolo, fara sa ajungem nicaieri. -
Gabriel Nita spune:
Stii vorba aia din batrani cu “daca taceai intelept ramaneai”? Cine intelege bine, cine nu, sanatate maxima!
-
Bogdan spune:
vorba asta se aplica in unele cazuri, in altele nu. Acum nu se impunea absolut deloc :)
-
Andrei Rosca spune:
Cred ca este mai bine sa punem aici capat unei discutii care nu (mai) poate duce la nimic bun. Este clar ca parerile sunt total opuse si chiar nu cred ca se poate ajunge la un consens.
-
Alin spune:
lipsa de profesinalism. asta se vede si in ‘explicatiile’ de la commenturi. Nu il atac pe autor, pentru ca sunt atatia ziaristi adevarati in Romania care habar n-au sa scrie. Ai putea totusi sa-ti faci mea culpa.
-
Andrei spune:
“SF-ul nu contine decat o valoare “imaginativa†si atata tot, nimic mai mult.” Imi place acest citat din marii clasici si cunoscatori ai lumii…
Sa stiti draga domnule Bogdan ca va inselati…
Jules Verne tine sa va contrazica… doua dintre cartile lui s-au adeverit…Cat despre partea imaginativa sa stiti ca aveti dreptate… e nimic mai mult… de aceea avem astazi usi glisante automate, operatii cu laser, roboti (apropo acest cuvant este tot o pura imaginatie a unui “amarat” de scriitor de SF polonez ; nu stia el saracu’…) si ar mai fi cateva dar e pacat sa irosim atata spatiu degeaba pentru visatorii astia.
In principiu nu poti acuza pe cineva ca prezinta o lume desacralizata si lipsita de mister daca nu citesti acel gen si nu analizezi. Poti la fel de bine sa afirmi ca Cioran e un amarat deprimat care a scris si el niste carti …
Lipsa de respect pentru marii scriitori ai genului fie el si SF.
Rusinica
A si era sa uit pe amaratul ala de polonez il chema Karel Capek si el a folosit pentru prima data cuvantul Robot asta ca sa va scutesc de cautari printre scriitori nocivi.
-
ovidiu spune:
sunt intru totul deacord cu afirmatiile lui Bogdan.
“…daca cauti metafizica studiaza filozofia…” :-)
Sorine, cred ca habar nu ai cu ce se mananca metafizica asta. -
montesquieu spune:
As dori sa-l sfatuiesc pe autor sa inteleaga faptul ca e suparator sa vorbeasca despre ceva de care nu stie nimic. H. R. Patapievici spunea ca pentru el cea mai suparatoare forma de nesimtire consta in a vorbi despre ceva de care nu stii nimic. Cum poti sa arunci asa niste vorbe dintr-o simpla apasare de buton fara a fi constient de urmarile lor. Asa fac si profesorii de limbi cu conceptii stramte. Ei cred ca ceea ce se numeste cultura e numai ceea ce “scrie la carte”. Nu sunt dispusi sa accepte deloc forme “mai ciudate”. In al II-lea rand cum poti spune ca sf-ul e nociv cand autorii adepti ai acestui gen reusesc in cateva pagini sa aduca in mintea cititorului milenii de istorie vazuta in umbra unor adanci gandiri filosofice originale? Cum poti nega valoarea unor autori ca Jules Verne, H. G. Wells, Arthur Conan Doyle, Isaac Asimov, Frank Herbert, Orson Scott Card s.a.? Ma intreb daca cineva verifica recenziile voastre, inainte de a fi postate pe blog. Si ma intreb daca ati citit cartile pe care le “desfiintezi” asa de usor? Asta pentru ca numai cineva care nu a citit sf poate spune asa ceva…
-
montesquieu spune:
Am uitat ceva. In legatura cu parerea dumneavoastra cum ca sf-ul “se inchina la picioarele tehnologiei”. Tocmai asta nu fac autori ca A. si B. Strugatki, Frank Herbert sau Orson Scott Card. Nu e de ajuns sa citesti Dune. Mergeti mai departe si cititi “Imparatul-Zeu al Dunei”. O sa constatati ca v-ati inselat
-
montesquieu spune:
P. S. Cand ma refer la profesorii din domeniul filologiei care considera sf-ul doar literatura de consum, pentru mase… Ma refer numai la cei cu o anumita varsta. Sunt si profesori tineri care apreciaza sf-ul la adevarata lui valoare. De exemplu profesorul pe care l-am avut in clasa a IX-a mi-a facut cunostinta cu multe carti sf.
-
Radu Iliescu spune:
Un articol impecabil, atat ca forma cat si din punctul de vedere al continutului ideatic.
Sorin spune:
7 octombrie 2006 | 12:48 pm
Mon cher,
Sunt foarte interesat ce intelegi prin SF. As vrea o definitie. Nu de alta, dar sunt atatea modalitati de interpretare a celor 2 initiale incat, poate, tu vorbesti despre altceva cant spui: “La fel se poate aduce in discutie fenomenul SF, extrem de nociv de altfel, care ne prezinta o lume desacralizata, lipsita de mister, sau care creaza un fals mister, ocolind orice element metafizic. O gramada de lucruri imaginate care nu numai ca sunt niste forme fara fond, dar care “psihanalizeaza†publicul cititor “democratizatâ€, oferindu-le iluzia unei alte realitati delirante. Intre SF si o halucinatie nu vad nici o diferenta. Imi permit sa reproduc aici o fraza a lui Dan Stanca: “Fara indoiala, daca o maimuta ar bate la masina timp de un secol, nu ar reusi sa scrie psalmii, dar cu siguranta ea ar realiza un roman SF meritoriuâ€. Bine, chiar ma intreb daca nu cumva Dan Stanca cunoaste o maimuta in stare sa inteleaga stiinta contemporana a.i. scriind acel “roman SF meritoriu” sa fie in stare sa nu iasa din legile acestei stiinte. Sa le interpreteze corect si sa nu creeze cine stie ce aberatii.
Pe de alta parte sunt curios, deasemenea, daca ai citit cu adevarat un roman SF, o povestire SF. Si aici, prin SF inteleg:
a) Science-Fiction;
b) Speculative-Fiction.
Poate incerci “Trandafir pentru ecleziast”-”A Rose for Ecclesiastes”, povestire a lui Roger Zelazny; “Jocul lui Ender”-”Ender’s Game” si “Vorbitor in numele mortilor”-”Speaker of the Dead”, 2 romane ale lui Orson Scott Card. Dragute maimute. Crezi, cumva, c-ai reusii si tu, sau Dan Stanca, sa te ridici la nivelul acestor primate? Daca da, esti invitatul meu. Premiile Hugo si Nebula te asteapta. Cat despre mainstream, pentru ca tu despre asta vorbesti, cred. la cata maculatura apare…
si, amanunt: “Probabil ca acela care poate sa mai citeasca un basm cu ochii copilului, regasind eternitatea, este salvat.” Stii pe ce se bazeaza dragostea fata de Science-Fiction? Pe existenta, in cititor, al unui anumit “sense of wonder”. Oare ce mama naibii o insemna asta? tu crezi ca te mai poti bucura cand citesti asa cum se bucura un copil in fata unui basm? Eu ma indoiesc.