Titlu: Iov. Romanul unui om simplu
Autor: Joseph Roth
Rating:
Editura: Univers
Anul aparitiei: 1999
Traducere: Gheorghe Nicolaescu
Numar pagini: 190

Fără o incursiune în biografie lui Joseph Roth, romanul Iov, apărut în 1930, nu poate fi mai mult decît o parabolă. Autorul, cunoscut drept mitoman şi alcoolic, a avut o viaţă coordonată de suferinţă şi absenţă: tatăl său a părăsit familia la un an jumătate de la naşterea fiului, sfîrşind într-un spital de boli psihice, iar dramele personale au culminat cu schizofrenia soţiei, Friederike. În ciuda acestora, activitatea literară a lui Joseph Roth este mai curînd prolifică, adaugîndu-se celei de jurnalist. Pentru el, istoria personală este completată de ideea unei Europe multiculturale şi tolerante, aşa cum îşi aminteşte că ar fi fost Austro-Ungaria copilăriei. Din această convingere a lui Roth vine tonul încrezător al "romanului unui om simplu", cum este numit Mendel Singer, personajul principal.

Romanul se axează pe rătăcirea familiei Singer, evrei din Zuchnow (undeva în imperiul ţarist), pe dezrădăcinare şi absenţa unei patrii. Mendel urmează tradiţia familiei sau, mai bine spus, a taţilor familiei, fiind învăţător. De fapt, aceşti taţi lipsesc; împreună cu Mendel, ei nu sunt decît o imagine vagă. Mai mult, în dreptul său, legăturile tradiţionale slăbesc: toţi copiii săi, cu excepţia "schilodului" Menuhim sunt acaparaţi de lumea de afară, necredincioasă, necunoscută, greu de înţeles. Într-un final, Mendel, ca să îşi salveze fiica de la dezonoarea de a avea o relaţie cu un cazac, hotărăşte să plece în America, acolo unde deja locuieşte un fiu al său. Singurul care rămîne în urmă este Menuhim, pentru el Dumnezeu nu a făcut minunea promisă: "Menuhim, fiul lui Mendel, va fi sănătos. Ca el nu vor fi mulţi în Israel. Durerea îl va face înţelept, urîţenia bun, amărăciunea blînd şi boala puternic."

America este primită de Mendel cu indiferenţă, deşi îi aduce prosperitate şi o poziţie socială înaltă în comunitatea evreiască. În scurt timp îi aduce şi remuşcări cu privire la Menuhim, moartea soţiei şi a unui fiu, dispariţia celuilalt, nebunia fiicei. Îl face să simtă singurătatea, mila sau dispreţul celorlalţi, zădărnicia. Abia acum Iov cel din titlu îşi găseşte corespondenţa în personajul Mendel Singer, chiar dacă acesta din urmă nu este resemnat, ci speră. Tot astfel, reîntoarcerea lui Menuhim trimite la episodul biblic al fiului risipitor, deşi pare că tatăl a fost cel care s-a irosit. De data aceasta, "schilod" nu este Menuhim, ci sufletul tatălui său.

Răscumpărarea vine de la fiul odată părăsit, acum muzician celebru. Întîlnirea finală este emoţionantă pînă la a fi lacrimogenă. Privit din actualitate, happy end-ul reprezintă un neajuns pentru roman, o rezolvare neaşteptat de facilă, însă acest final se află în concordanţă cu ideile lui Roth, cu nostalgia unei lumi pure, cu încrederea în umanitate şi speranţa în fericire.

Pentru a concluziona, "una dintre cele mai frumoase cărţi apărute între cele două războaie", după spusele lui Heinrich Boll, mi-a părut de o frumuseţe naivă şi demodată. Probabil că, dacă ar fi fost citită la vremea ei cu ochii cititorilor de azi, Europa ar fi fost alta.