Autor: Sanda Nitescu
Rating:

Sunt o gurmanda, o pofticioasa ce nu-si poate reprima instinctele. Simt nevoia sa gust din tot ce mi se pare apetisant auditiv si vizual. Pe astfel de considerente, am cumparat aceasta carte. Desi m-a mirat titlul, aveam sa descopar ca este un fel dintr-un meniu fusion (ce combina mancarurile europene cu cele asiatice). Steakul de ton rosu pare foarte imbietor, fasolea batuta, hmm, o privesc cu destula suspiciune !

Ghidul insolit al Sandei Nitescu cuprinde 33 restaurante, carora autoarea (cu studii plastice, stabilita la Paris si membra a Association francaise de la Presse gastronomique et touristique) le-a trecut pragul in timpul verii si iernii 2003-2004. Sunt locuri pe care doamna Nitescu le-a ales la recomandarea prietenilor sau in urma unor cronici pozitive in diverse reviste. Localurile sunt destul de diversificate (atat cat poate permite gustul de exotic al romanului): bucatarie frantuzeasca, italiana, libaneza, indiana, romaneasca sau fusion.

Festinul gustului incepe inca de la intrare. Clienta, fina observatoare, face remarci pertinente cu privire la vechimea casei in care este construit fiecare restaurant, la artificiile manageriale de a profita la maxim de spatiul avut la dispozitie. Sunt descoperite multe retete de succes, bazate exclusiv pe PR si nu pe publicitate, clienta admirandu-i pe cei care se impun fara stridenta, aplaudand originalitatea conceptelor, destoinicia si neastamparul unui manager vizionar. Restaurantul este ca un teatru, toate elementele se completeaza reciproc: culoarea parchetului, forma candelabrelor, uniformele chelnerilor, toate par in perfecta armonie. Evident, nu peste tot: unde este cazul, autoarea desfiinteaza cu delicatete calitatea serviciilor. Dar apreciaza cu finete dozajul perfect intre gustul mancarii, mirosul invaluitor, atmosfera generala si muzica.

Si mancarea" Fie ca este vorba de banalii mici, de "chifle cu sau fara susan, ambele pufoase ca o coapsa de inger", spuma de ton cu lamaie si oregano, fantaisie de fruits de mer aux deux sauces sau filet de canard, reduction Porto et sa saveur de la foret (nota personala : pofta ma cuprinde din nou si musc cu nesat din marul fraged si verde - surogat mizer, vai, al bogatiei parfumate de mai sus), simturile se exalta. De un hedonism gastronomic rafinat, ghidul este un fel de indemn pentru romanul mancacios, amator de senzatii nebanuite, de ierburi, de arome sau condimente, sa mearga sa experimenteze. Purtata de combinatia uneori feerica a felurilor de mancare, a gustului inefabil al vinului din paharul de cristal, autoarea isi permite destinderi literare savuroase : "Curand, muzica se avanta ca o cale larga, despicand vazduhul - fabulos ! Evoca peisagii tropicale, strabatute parca de un tipat de pescarus sau de vreo pasare stranie, ritmice sonoritati de valuri se sparg de mal. Undeva, departe, un clinchet stingher de clopotel".

Clienta urmareste, pe langa calitatea mancarii si a bauturii, a promptitudinii serviciilor, si atmosfera generala din restaurante. Singura, are tot timpul sa priveasca, sa asculte, sa puna intrebari. Pentru a ne potoli pofta, ticluieste scurte prezentari de localuri vestite din Bucurestii vechi, reguli de "buna purtare" la masa ale curteanului secolului al XVII-lea si referiri multiple la tratatul Fiziologia gustului al avocatului gurmand Brillat-Savarin, presarat cu numeroase anecdote gastronomice.

Notele referitoare la filmul Le festin de Babette (in care gustul are capacitatea de a transforma o comunitate) m-au facut sa vreau sa-l vad si m-au dus cu gandul la un altul, Chocolat, pe care l-am "gustat" deja de mai multe ori. Plus ca sunt atatea arome de descoperit, atatea desfatari, magie si vraja ! Pentru ca nu ? "Spiritualitatea omului este mai evidenta in timpul unei mese copioase" (Somerset Maugham).

O recenzie de: Ioana Ristea