Formula fericirii, de Stephen Klein. Lumea Sofiei, de Jostein Gaarder. Egipteanul, de Mikka Waltari. Omul generos de Norretrenders. Cărţi dăruite în proiectul Eu ştiu mai bine, care s-au terminat mult – mult mai repede decât Amurg sau Vampirii Sudului.

M-am bucurat să văd că nu numai ni s-a infirmat puţin ipoteza „tinerii de azi nu citesc”, dar îşi recomandă cărţi unii altora, îşi promit să şi le împrumute reciproc dacă nu au suficiente, au cărţi de care au auzit de mult şi vor să le citească... iar Coliba unchiului Tom a rămas într-un teanc singuratic pentru că majoritatea o citiseră deja, „la vremea ei”. :)

Noi i-am rugat să scrie pe pagina proiectului pasaje care le-au plăcut. Ne-a plăcut mult un citat din Lumea Sofiei, pe care l-a scris Irina, care reflectează asupra a ceea ce se întâmplă cu personalitatea noastră odată cu anii.

„Era ca cele doua fete ale unei medalii, o medalie pe care o tot intorcea si o invartea de pe o parte pe alta. Si cu cat mai mare si mai limpede era o fata a medaliei, cu atat mai mare si mai limpede era si cealalta. Viata si moartea erau doua fete ale aceluiasi lucru. Nu poti sa traiesti experienta faptului ca existi, fara sa traiesti in acelasi timp si constiinta faptului ca trebuie sa mori, fara sa te gandesti in acelasi timp cat de fantastica e viata.”

Lumea Sofiei este într-adevăr o carte interesantă, dar cred că se potrivește in mare parte publicului adolescent. Dupa o anumita vârstă, așa cum spune și autorul, intr-adevăr nu-ți mai pui întrebarea 'Cine sunt eu?' sau 'De unde vine lumea?'. Pur și simplu te adaptezi.

Portretul lui Dorian Gray, carte care a impresionat toată lumea care a citit-o şi cu care am vorbit despre asta, îşi păstrează farmecul în toate timpurile, mai ales pentru actualitatea sa.

"- Pentru dumneavoastra totul ar trebui sa conteze, domnule Gray.

- De ce?

- Pentru ca purtati in dumneavoastra cea mai incantatoare tinerete, iar tineretea este singurul lucru pe care merita sa-l ai."

"- Ador placerile simple, spuse lordul Henry. Ele sunt ultimul refugiu al celor complecsi."

‎ "Lordul Henry nu venise inca. Intotdeauna intarzia din principiu, iar principiul lui era ca punctualitatea este un hot al timpului."

Formula fericirii, deşi o carte pe care ne gândim cu toţii s-o citim „atunci când ne facem mai mari”, s-a terminat printre primele şi chiar i-am auzit pe elevi vorbind despre ea la întâlniri, întrebând de cărţi asemănătoare şi fiind foarte încântaţi că o citesc.

‎"Ei au inteles ca nu schimbarea radicala ne indreapta viata pe drumul cel bun. Starea de multumire e ca un mozaic format din multe momente fericite. Identificarea acestor clipe de bucurie reprezinta o metoda sigura de a lasa in urma nefericirea. Fiecare trebuie sa descopere singur ce anume il face sa se simta bine. Viata nu e o proba de o suta de metri in care toti iau startul din acelasi loc si parcurg aceeasi distanta." Stefan Klein-Formula fericirii

"Toti ne nastem in acelasi mod, fiecare dintre noi are parte de aceleasi trairi fundamentale: bucurie, tristete, frica, furie, ce apar in diferite momente ale vietii si ne controleaza actiunile din diferite circumstante. Nimeni nu se naste ca o foaie nescrisa , cu totii avem un tipar." - Formula fericirii

Generaţiile sunt diferite pentru că trăiesc în contexte diferite. Este vina noastră dacă nu îi înţelegem, nu înseamnă că este ceva în neregulă cu ei. Toate problemele pe care le vedem la ceilalţi sunt mult corelate cu problemele legate de noi înşine. Iar elevii pe care i-am descoperit în aceste întâlniri nu sunt nici măcar problematici, aşa cum se vorbeşte de generaţia de azi, ci sunt pasionaţi, au o mulţime de activităţi extraşcolare, cântă, fac sport, sunt deschişi către ceilalţi şi foarte bucuroşi atunci când văd cărţi. Viitorul sună bine :)

Scris de Monica Tarța