Trei pe doua biciclete
Scris de Jen • 2 December 2006 • in categoria Comedie/Satira
Autor: Jerome K. Jerome
Rating: 
Aparuta in 1900, povestirea Trei pe doua biciclete poate fi considerata o continuare la Trei intr-o barca. Doar ca acum personajele Jerome, George si Harris au mai imbatranit, sunt oameni insurati (numai Jerome si Harris), au chiar si copii.
In aceeasi nota umoristica, autorul ne prezinta o paralela intre mentalitatea germana si cea engleza a epocii sale, si nu numai a epocii, avand in vedere ca unele trasaturi de caracter ale natiunilor respective ar putea fi considerate permanente.
Ideea de baza este asemanatoare povestirii Trei intr-o barca si anume o excursie, de data aceasta nu pe Tamisa, ci prin Germania si Boemia. Povestirea incepe prin a prezenta cu umor neintrecut, ironie si autoironie fina, eternul "razboi" sot-sotie cand sotul vrea sa petreaca o vacanta "cu baietii", departe de problemele casnice, se deruleaza apoi cu pregatirile de plecare si excursia propriu-zisa.
Calatoria ii prilejuieste autorului sa faca o paralela satirica intre felul de a fi al germanului de rand care respecta legea pana in cele mai mici amanunte, in paranteza fie spus germanul fara lege nu poate fiinta, si cea a englezului care o ia mai in gluma cu respectarea regulilor. Desi din povestire razbat accente de ironie savuroasa la adresa mentalitatii rigide a nemtilor, pe alocuri autorul recunoaste cu amaraciune mascata ca nu ar strica sa existe si in Anglia o doza de rigoare si seriozitate, mai ales in sistemul englez de educatie.
Pe tot parcursul povestirii, fara nici o doza de rautate, ba chiar usor amuzat, Jerome K. Jerome ne prezinta corectitudinea dusa la extrem a germanilor, rigurozitatea cu care ei inteleg sa-si ordoneze viata personala, dar si mediul in care traiesc. Nimic nu este lasat la intamplare, totul este planificat, ordonat, obligat sa reintre pe fagasul normal (normal pentru mentalitatea lor). Este totusi o impresie falsa si sa nu ne lasam inselati de aparente. Natiunea germana este demna de admiratie (cu unele exceptii) pentru ceea ce a reprezentat si reprezinta in continuare.
Lectura acestei povestiri ne-ar putea face sa meditam la o eventuala paralela intre mentalitatea germana si cea romaneasca, o paralela cu caracter umoristic, bineinteles. Poate nu ne-ar strica sa adoptam si noi o farama din felul lor de a gandi. Sau nu !?
Reviewer: Bogdan Scupra
Citeste cele 5 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
gety spune:
Dupa o perioada in care citeam multe carti dificile,mi s-au recomandat cartile domnului Jerome K. Jerome.Am citit: “Trei pe doua biciclete” si mi-a placut teribil de mult.Am gasit in ea mult umor si o ironie fina.Merita sa gustati un pic din umorul englezesc.O sa va placa.
-
Eugen spune:
Este o carte buna, insa nu prea se poate compara cu prima parte “Trei intr-o barca”. Au fost pasaje in carte nu m-am putut abtine sa nu rad, dar sa fiu sincer n-au fost la fel de haioase incat, daca pot spune asa, “sa-mi ramana intiparite in minte…si pot rade mai tarziu, dupa ce deja am terminat cartea” cum s-a intamplat cu cealalta carte.
-
Eugeniu spune:
Draga Eugen,
Cred ca lectura acestei carti te-a prins intr-un moment mai prost … Eu am citit-o in urma cu vreo 40 de ani, dupa “Trei intr-o baraca, fara a mai socoti si cainele”.
E adevarat ca “Trei pe doua biciclete” este mai putin cunoscuta, dar asta n-o face mai putin valoroasa.
Comparatia intre civilizatia engleza si cea germana, este plina de umor si ironie fina la adresa inchistarii in reguli si regulamente germane …
… si cam asa a ramas pana in zilele noastre … In urma cu cativa ani, am calatorit prin Germania, si obisnuit cu felul in care si noi privim anumite lucruri, am ramas surprins sa vad pietoni, asteptand la semafor, desi pe drum nu se zarea nici o masina …
Probabil asa este normal, de vreme ce nemtii au ajuns unde au ajuns si noi am ramas in urma …
Daca ai timp iti recomand cu caldura sa reiei lectura acestei minunate carti, “Trei pe doua biciclete”
Cu stima
Eugeniu
-
leelee spune:
8 April 2007 | 6:51 pm
Mis e [pare putin trist ca pentru carti facile precum dan brown s-au gasit aparatori ferventi iar pentru umorul clasic si sanatos.. nu exista interes; J.K. jerome mi se pare un umorist de calibru, contemporan prin subiectul etern valabil abordat: caracterul omului; dupa o portie de lectura te regasesti plin de zambet si plin de o detasare calda si umana in raport cu defectele proprii si ale semenilor.. ne reinvata sa fim umani, in epoca asta tehnicista si dezumanizanta, in care cartile trebuie sa fie trepindante sau cu limbaj socant ca sa poata dezmorti (spiritul?) sau orice altceva