- 13 November 2007
- bookblog.ro
Castigator concurs
La concursul despre Carti si alte obsesii, castigatorul esteeeee.....Alina cu "Ce patesc soarecii de biblioteca" care castiga un pachet de carti in valoare de 200 ron. Felicitari, Alina! Vorbim pe e-mail.
Multumim tuturor participantilor si promitem sa reluam concursul cat mai curand. Si mai promitem si ca data viitoare vom acorda premii mai multor persoane. :)
Andrei
- 12 November 2007
- bookblog.ro
O obsesie.
1. Merg pe stradă. Plouă. Hainele sunt ude, degetele reci. Sunt cu ochii deschişi dar nu văd nimic. E mult zgomot dar nu aud nimic. Muşchii sunt încordaţi şi mă dor dinţii.
2. În autobuz. Pe scaunul înalt, rezervat pentru bătrâni (pentru bătrânii sănătoşi din Germania pesemne, pentru că cei de la noi nu se pot căţara până la scaun). Cu mâinile încrucişate peste ghiozdan, degetele reci. Privirea fixă, spre geam. Mă uit fie la praful de pe sticlă, fie la oamenii de pe stradă (cam totuna).
3. În patul meu, cu o carte în mână. Probabil stau de vorbă cu Noica. Degetele reci, înca nu dau ăştia căldură. Îi răspund într-un caiet în care mă străduiesc să scriu frumos, cu 2 culori.
4. Vorbesc cu el, şi îmi spune ce curs are de copiat sau ce a mai învăţat la chitară, sau că Bucureştiul are şi părţi bune. Degetele reci, nu se încălzesc nici de la tastat.
5. Trecut mult de miezul nopţii, în bucătărie, cu coatele pe o bucată de marmură (rece, degete reci). Cu multe carţi şi manuale lângă mine, încă nu m-am decis cu care să-mi petrec ce a mai rămas din noapte.
6. Undeva la câţiva kilometri de oraş, spre ultima casă înainte de pădure. Mai am vreo 50 de metri şi o văd. De când suntem mari ne vedem din ce în ce mai rar; deşi Iaşiul doarme lângă Suceava; deşi în scrisorile scrise cu degete reci şi suflete calde am promis ca funia împletita în 3 nu se rupe uşor. O să mâncăm jeleuri şi o să ne încălzim la aerotermă, şi o să fim cu gura până la urechi şi o să cântăm mult.
7. Cu Frieda. De când i-am schimbat corzile sună mai frumos. Şi de când are capodastru aproape nu mă mai dezlipesc de ea, chiar dacă mi-e greu să cânt cu degetele reci.
8. Oriunde, nicăieri. Frunze. Degete reci.
"Unde e obsesia?" ai să întrebi. În căşti, în boxe, în minte. E ca şi cum ţi-ar cânta la ureche, special pentru tine. Nu are o voce plăcută, s-ar putea chiar să ai o repulsie mai întâi. Cântă aproape ignorant, nu respectă prea mult regulile vocii. Ai văzut ce chitară are? Ai spune că a luat-o de la muzeu sau chiar de la buncăr, iar hainele sunt printre cele mai modeste. Nu face floricele impresionante, uneori urlă iar alteori şopteşte; dar are o emoţie care devine a ta. Apoi e ca un drog de care devii dependent şi deodata te trezeşti că eşti incomplet fără muzica lui. Şi mai este şi vocea ei, şi violoncelul"E muzica făcuta de Damien Rice.
P.S.: Încălzeşte sufletul dar nu şi degetele.
[Time is contagious. Cold"cold water"sorrounds me now"Lord, can you hear me?...]
Alexandra Ursachi
pentru concursul Carti si alte obsesii
- 12 November 2007
- bookblog.ro
Carti si alte obsesii
Da, cu toţii avem obsesii,iubiri, pasiuni, mai mici sau mai mari, obsesii care ne urmăresc toată viaţa sau obsesii fugitive, care durează doar câteva clipe, cât să le simţi prezenţa. Nu ştiu dacă e o certitudine faptul că fiecare dintre noi are lucruri care îi plac atât de mult, încât ar face orice pentru ele, dar cu siguranţă dacă un om fără pasiuni nebune, fără obsesii, există cu adevărat, el trebuie să fie un om tare trist. Paradoxal, obsesiile se sting pe măsură ce se împlinesc. La fel cum dragostea, pe măsură ce se consumă, devine tot mai vagă şi conturul ei devine tot mai şters, dacă nu e mereu subliniat de dorinţe noi, de condimente personale. Cu toate că am citit cărţi ce tratau lucruri serioase, lucruri la care unii nu ar putea renunţa în veci, în toată fervoarea lor (de exemplu Noaptea, scrisă de laureatul premiului Nobel, Elie Wiesel, supravieţuitor al Holocaustului - care dovedea pe alocuri imposibilitatea de a ne desprinde de credinţa primordială şi de a renunţa la Divinitate, sub orice formă ar veni aceasta), vreau să subliniez importanţa de a nu aminti un titlu exact: îmi este teamă că în clipa în care aş pronunţa numele unei cărţi ce are legătura cu tema despre care tocmai scriu, aş spulbera frumuseţea temei şi misterul din jurul ei ar păli. Fie că vorbim despre o pasiune indusă de anumiţi factori (gen şcoală, familie), o pasiune înnăscută (alimentată de talent) sau o pasiune dobândită (doar din dorinţa noastră şi din iubirea faţă de ea), suntem nevoiţi să abordăm tema într-o manieră delicată. Dar destul cu generalizările! Voi face referire la mine: îmi plac (şi le voi enumera într-o ordine aleatorie) florile, prietenii, mierea de albine, ursuleţii de pluş, dar şi personajele din Shrek, hamburgerii de la Mc'Donalds, iubitul meu, familia mea, cărţile de basme din copilările, cărţile care au ceva de transmis, ceva de spus, bomboanele fructate, beţişoarele parfumate, turele de shopping iraţional, chestionarele auto, scanările inutile, dicţionarele complete şi prea răsfoite şi îndoite, limba engleză, profesorul de limbă engleză şi profesionalismul său, pozele vechi de tip vintage, campaniile electorale prost realizate de care râd tot timpul, desenul stângaci de pe flichart-ul din camera mea, agenda mea ce se vrea jurnal parţial, citatele pe care le tot notez în diverse locuri, de teamă să nu le uit, castanele coapte, dar şi cele verzi, când pică din copac, prognozele pentru vreme caldă, succesele înregistrate de campaniile umanitare, stelele, iarba, cerul înstelat, culorile calde, sms-urile şi multe altele. Cu toate astea, mă pierd în multitudinea de lucruri frumoase şi de elemente care mă fericesc nespus, şi nu ştiu ce să aleg. Şi totuşi, cel mai mult îmi place viaţa. Da, am o obsesie cel puţin nebună: aceea de a o trăi cum se cuvine, după legile bunului simţ, moral vorbind, dar şi după legile impuse de mine însămi. Din acest "tot", îmi place viaţa. Şi ştiu că merg cât de departe pot pentru a o păstra: o trăiesc. Sper doar că şi ea mă place pe mine şi va rămâne multă vreme în compania mea. Până una alta, eu vă las, că am de trăit!
Larisa Stefana Mihalache
pentru concursul Carti si alte obsesii
- 12 November 2007
- bookblog.ro
Un oarecare si un joc adevarat
Domnule Marinescu, de ce nu lasi dumneata mopul acela o clipa ca sa savurezi briza asta racoroasa de pe casa scarii? E asa bine aici la etajul 5, langa balustrada asta visinie, iar dumneata te incapatanezi sa pastrezi liftul curat.
Cand aveam 7 ani, domnul Marinescu a luat o seringa invizibila si mi-a facut cadou un virus. Spre norocul meu, nu am scapat nici astazi de el. 32 de indivizi, regi, nebuni, regine si cai, insirati ordonat pe un lemn plin de patratele si-au dat intalnire in seringa domnului Marinescu si s-au napustit in sangele meu. N-am avut nicio sansa. O banca verde si un copac in varsta ne tineau companie in timp ce ne jucam cele 5 partide pe zi. Mutam cu orele; fara vorbe, fara istorie recenta. Doar zambete si incheieturi survoland tabla de sah, uneori cu miscari sigure, alteori tremurand .
Era o vreme cand era usor sa tii liftul curat si prietenii aproape. Cam pe atunci se re(nasteau) notiuni. De la fotbal in fata blocului, la sah pe o banca verde sub un copac veteran, toate incepeau cu tine.
Inca tresar cand deschid cu calul la C7 si joc cu 'negrele'; numai ca acum joc mai mult cu calculatorul, e mai rece. Si e tare neproductiv sa-ti fuga somnul dupa o partida de 2 ore pierduta la limita impotriva unui Pentium 4. Singura sansa e sa bati, pentru ca
altfel risti sa n-ai spor a doua zi la munca. E singura sansa.
Am 37 de ani. Cartile mele de sah stau aliniate ca niste pioni adormiti pe un raft al treilea de sus in jos al unei biblioteci mostenite. E o mica avere pe raftuletul acela cu miros de copilarie, care stie nu numai sa dascaleasca, ci si sa ridice moralul. O poveste de dragoste ce dureaza de 3 decenii intre un oarecare si un joc adevarat.
Codrutz B
pentru concursul Carti si alte obsesii
Domnul Marinescu ma viziteaza uneori in noptile victorioase, linistite. Nu da sfaturi sau incurajari, niciodata n-a facut-o. In schimb sunt diminetile alea in care imi aduc aminte ca prin vis ca nu orice infrangere este un esec...Mat tinere! Ce faci, dormi?...
- 12 November 2007
- bookblog.ro
Carti si alte obsesii
Mi-as fi dorit foarte mult ca sa ma inscriu in acest concurs cu o recenzie. Nu am cum sa termin cartea pana la 09.11.2007, dar voi da cateva detalii.
Cartea se numeste "Lucruri pretioase" si este scrisa de Stephen King. Actiunea are loc in oraselul Castle Rock, unde un domn pe nume Leland Gaunt deschide un magazine cu diverse"lucruri pretioase. Pretul de achizitie al acestora este acceptabil, uneori chiar infim dar include si ceva special: de jucat un renghi cuiva.
Fiecare dintre cumparatori este foarte mandru de achizitia sa, dar in loc sa-si imparta bucuria de a detine acel obiect, fiecare va incerca sa-l ascunda, sa-l protejeze, sa-l priveasca doar atunci cand sunt absolut singuri.
Aceasta carte vorbeste despre obsesii. Si despre cat de departe sunt dispusi oamenii sa ajunga asaltati de nebunia lor provocata de o obsesie. Si despre cosmarul ce va cuprinde un orasel.
Eu de-abia astept sa vad ce se mai intampla in continuare, si o recomand celor care sunt pasionati de King si au si ceva timp la dispozitie deoarece cartea este suficient de mare: are 760 de pagini.
In concurs as dori sa ma inscriu cu descrierea obsesiei mele.
Pasiunea/obsesia mea sunt cartile. Am citit si inca citesc foarte mult. Fac orice ca sa am 1-2 ore zilnic pentru a citi. Am ajuns sa-mi iau cartea la toaleta pentru a mai citi 2-3 pagini! Am devorat bibliotecile prietenilor si cateva din oras.
Am ajuns la concluzia ca este mai bine sa am o biblioteca a mea personala; sa pot reciti carti/pasaje care mi-au placut. Sunt cativa autori de la care vreau si incerc sa cumpar toate cartile aparute la noi. Ii pot aminiti pe John Grisham (de la care imi lipsesc 2-3 carti, aparute de curand), Stephen King (de la care mai am de "adunat") si John Saul (am citit multe carti de el, sunt exceptionale, dar inca nu am achizitionat niciuna). Cumparatul de carti pentru a-mi completa colectia bibliotecii este o adevarata obsesie: cel putin o data pe luna (si cel mult de doua ori ïŠ ) ma duc la cumparaturi"in librarie. Sotul meu este terorizat, nu are rabdare sa stea cu mine cat timp "studiez" oferta ca sa ma decid ce-mi cumpar, si ma abandoneaza in librarie pentru 1 ora sau 2.
Nu imprumut carti din biblioteca mea! Este tot o obsesie legata de carti, si am capatat-o dupa ce m-am "fript" cu cativa asa-zisi prieteni care au uitat sa-mi restituie cartile (si apoi nici nu au mai recunoscut ca imprumutasera de la mine). Nu-mi face placere sa citesc carti din care zboara foi sau sunt intretinute prost, daca pot le reconditionez pentru ca respect cartile si imi plac cele care arata "citibile".
Ca incheiere: sunt o persoana obsedata de citit si imbogatire a bibliotecii personale! Sunt dispusa sa fac orice sacrificiu (emotional/financiar) pentru a ajunge in librarie lunar. Dupa cum spune sotul meu, sunt irecuperabila, probabil toata viata voi cumpara carti si voi lasa o imensa biblioteca mostenire copilului meu (sper) ïŠ .
Julya
pentru concursul Carti si alte obsesii
- 11 November 2007
- Jen
obsesii sau tratat de obsedati
sunt obsedata de viata.se pune? sau nu merge asa?de fapt, intr-un fel..cu totii suntem putin obsedati de viata, nu?e ca o idee fixa in creierul tau are apare involuntar si-ti zice "da ba esti viu".
definitia obsesiei seamana mai mult cu o definitie a unei boli.obsesie+anxietate=love.daca love inseamna tulburare obsesiv-compulsiva.poate in alt univers.
"obsedatule".da, esti capturat de o idee fixa.te chinuie, te tortureaza.asta inseamna.iti dai seama dupa ce esti bolnav te mai si poreclesc astia.ai vazut
alta definitie zice: "idee, gand, imagine, impuls catre o actiune agresiva, periculoasa ori jenanta care intra cu forta in constiinta unei persoane desi ea o recunoaste ca fiind a sa si ii opune rezistenta."sau"tulburare a vointei care se manifesta prin idei fixe, prin dorinta irezistibila de a face un act determinat, bolnavul fiind constient de caracterul anormal al actiunilor sale".de ce trebuie sa fie vorba de ceva agresiv, periculos, jenant sau cu caracter anormal?uite sa ma intorc scurt la iubire.ea e agresiva?periculoasa?jenanta?anormala?stiu ca la intrebarile astea ai putea raspunde si cu un "uneori" sau un "poate" dar ca idee romantica nu ar trebui sa fie asa.
Obsesii.ce chestii.sunt lucrurile alea care-ti raman in minte si te persecuta.o idee, o imagine, un gand.
paturica americana
stiti voi, paturica aia din mai multe bucati de material.cam asa a fost si postul asta.din mai multe bucatele de hartie.
obsesii.toti le avem. unele mai mici, altele mai mari.unele le numim fobii, altele mici placeri.probabil ca au o baza psihologica.(poate ceva de genu esti obsedat pentru ca ai tai se certau cand erai mic.)totul are.o obsesie poate sa ia si forma unui fetis.ca in charlie's angels cu tipul obsedat de par.hai, ca stiu ca ai vazut filmul.
obsesii.obsesii de genu' bridget jones si greutatea? de genul felix si otilia?de genul mark chapman si holden caulfield?
obsesii.ai asa ceva? ciudatule! du-te la doctor.eu am.dar mi-e frica de doctori.ciudat.am vrut sa fiu doctor. scrisul. asta e una.ce ciudatenie, nu? adica cum sa ai scrisul ca idee fixa?uite asa.ma gandesc mai mereu la scris.ma chiunuie gandul ca nu scriu destul de bine.daca nu e destul de bun pentru mine cum ar putea fii pentru altii? ciudata! that's my full blown obsession.moi marturiseste.semi-obsesie.cititul.stiu ca sunt putin nebuna da, da.dar pentru mine e putin normal.mereu vreau sa citesc.ma chinuie 2 ganduri: n-am citit destul de mult pana acum.cand e destul de mult?si doi mereu am impresia ca lumea ma crede o ignoranta.citeste mai mult!
obsesii.generale. nu stiu cam ce obsesii are lumea dar o sa dau cu presupusul.cred ca mai si merg clasificate cumva: obsesii-pasiuni, obsesii-fetisuri, obsesii-hartuire,obsesii-fobii si obsesia-iubire.ca de exemplu cand esti obsedat de cineva intr-un fel putin dement treci in hartuire.(asta e categoria ta, perversule ;) )daca iei obsedat in sensul din dictionar.pentru ca acolo te face sa pari foarte rau daca esti obsedat de cineva.(nu trebuie neaparat sa fii putin atins la cap ca sa fii obsedat de cineva.cred).daca esti mai degraba obsedat de..sa zicem s-m cred ca poti sa cazi in categoria cu fetisuri .da, eu cred ca sunt un fel de obsesii.adica, totodata, un fel de preferinte.poti sa le numesti cum vrei.cu toate ca nu seamana cu definitia eu as zice totusi ca fac macar putin (cu un picior asa)din categoria obsesii.pasiuni.esti obsedat de citit, scris, dansat,facut sex, astea.aici intra.pasiuni pentru ca iti fac placere.
tiv.
Daniela
pentru concursul Carti si alte obsesii
- 11 November 2007
- Jen
Manii sau obsesii? Hai, fie obsesii ;)
Desi nu este o leapsa, trebuie sa recunosc ca am luat drept o provocare concursul Carti si alte obsesii, lansat pe Bookblog.
Ce gand m-a strafulgerat intaia oara? Cum, in urma cu doi ani, la cursul de Etica si deontologie, profesoara ne-a cerut sa facem diferenta intre manii si obsesii. Potrivit ei, de fapt maniile sunt cele cu care ne confruntam zilnic, mai mari sau mai mici. Obsesiile pe de alta parte, sunt si ele la randul lor tulburari dar de un grad mai ridicat si de natura patologica.
Nici definitiile din DEX nu prea evidentiaza aceasta diferenta de grad iar in limbajul uzual cele doua tind sa se confunde.
Obsesie: Tulburare a voinţei care se manifestă prin idei fixe, prin dorinţa irezistibilă de a face un act determinat, bolnavul fiind conştient de caracterul anormal al acţiunilor sale.
Manie: Tulburare a spiritului, manifestată prin prezenţa unei idei fixe.
Ok, am terminat minicritica adresata Bookblog pentru ca incurajeaza obsesiile ;)
Acum sa ma gandesc ce obsesii as avea eu. Tind sa cred ca stau prost la capitolul obsesii. Sau doar nu le admit.
Se zice despre mine ca as fi obsedata de munca. De fapt sunt obsedata de siguranta si pentru a ma simti in siguranta trebuie sa si muncesc, nu?
Sunt obsedata de reguli (cele pe care le consider legitime). O iau razna cand unii sau altii triseaza, evita sau pur si simplu incalca un set de reguli simple, menite sa atenueza putin izul anarhiei ce ne inconjoara. Ma revolt, fac scandal si asa ajung o proscrisa :)
Cea mai mare obsesie a mea este Natura. Ador verdele, galbenul, portocaliul, rosiaticul naturii. Ador suieratul, cantecul, plansetul naturii. Ador orice bucatica de natura ce o mai pot gasi in mizerabilul urban. Si ii urasc pe cei care nu o respecta. Din pacate urbanul si umanul au intinat cam tot ce tine de natura.
Primavara nu am placere mai mare decat sa fac un tur de gradina, coltul meu de natura, si sa studiez pomii fructiferi. Pentru mine, primavara nu incepe cu prima randunica, ci cu prima floare de visin inflorita.
Adeline
pentru concursul Carti si alte obsesii