- 29 iulie 2011
- bookblog.ro
Interviu cu Éric-Emmanuel Schmitt: „Mă simt inteligent în pielea femeilor“
Scriitorul francez Éric-Emmanuel Schmitt, laureat al Premiului Gouncourt şi autorul bestsellerului „Oscar şi Tanti Roz“ spune că admiră femeile fiindcă viaţă lor „presupune mai multe constrângeri decât a bărbaţilor“.
Într-un interviu acordat pentru prima oară presei româneşti, Schmitt povesteşte că s-a lăsat transformat de cititoare pentru volumul „Cea mai frumoasă carte din lume şi alte povestiri“, apărut recent în româneşte la Editura Humanitas, o colecţie de povestiri despre opt personaje feminine.
Special pentru cititorii bookblog.ro am pregătit un fragment din interviu integral ce va apărea sâmbăta aceasta, în Weekend Adevărul. [Citeste tot Articolul]
- 4 mai 2011
- Andreea Chebac
- Interviuri
Viață de critic literar…cu Dan C. Mihăilescu
[Citește aici prima parte a interviului]
Andreea Chebac: Este mai greu pentru un critic să scrie literatură, ţinând cont că este obişnuit să disece, să analizeze, să critice?
DCM: Oare ginecologii or mai avea disponibilitatea să fie şi buni amanţi? Mă rog, n-am de gând să continui comparaţia... Dar ia sa ne uităm la G. Călinescu. Nu-i ies, oare, bine şi tuşeul şi diagnosticul, şi analiza, şi disecţia, ca şi aluviunile narative? Mă rog, el este marea excepţie. Te uiţi la E. Lovinescu, Vianu, Şerban Cioculescu şi la toate marile nume de critici de după, de la Edgar Papu, Ion Negoiţescu, Nicolae Manolescu, Mircea Martin, Eugen Simion, până la Eugen Negrici, Ion Vartic, Alex Ştefănescu şi Radu G. Ţeposu – şi dai numai de exegeţi specializaţi. (Cu Livius Ciocârlie şi Mihai Zamfir este mai greu, dar întotdeauna excepţiile întăresc regula, nu?). Infinit mai simplu este pentru criticii care au început prin a scrie poezie sau proză : ei au avantajul că deja au trecut prin pădurile cu metafore şi ştiu cum devine cu ficţiunea, ştiu ce va să zică a construi în văzduh. [Citeste tot Articolul]
- 25 aprilie 2011
- Andreea Chebac
- Interviuri
Și așa mai departe…? cu Dan C. Mihăilescu
Ați urmărit vreodată emisiunea Omul care aduce cartea? Sunt sigură că da. Măcar din curiozitate sau din simplă întâmplare și tot ați ascultat comentariile captivante și sfătoase ale prezentatorului.
Interviul acesta vă oferă o mostră din maniera de a vorbi și vocabularul doldora de expresii proprii precum „dezmăț estetic”, „samsar de carte” etc. a criticului Dan C. Mihăilescu. A fost o bucurie pentru mine să regăsesc în răspunsurile date de el tonul jovial, ludic și apropiat din prezentările de carte pe care le face.
Vă invit să citiți părerile lui despre mersul culturii românești și piața de carte autohtonă, plus cârduri de nume de scriitori și de opere valoroase.
Andreea Chebac: Cum aţi descrie cea mai recentă carte a dvs. Şi aşa mai departe? ?
Dan C. Mihăilescu: Eseuri nervoase, desfăşurate cu aceeaşi patimă a aliajului de contrarii pe care o slujesc de la debutul editorial din 1982 încoace. Cartea unui mizantrop altruist, a unui histrion retractil, bufon metafizic, a unui smerit spectator... ultra-angajat în spatele scenei. [Citeste tot Articolul]
- 26 martie 2011
- Andreea Chebac
- Interviuri
Ion Vianu: “România este în fiecare secundă prezentă în conștiința mea”
Îmi doresc ca interviul acesta să vă dezvăluie puțin dintr-un om. Dincolo de faptul că orice interviu ar trebui să facă asta, pe domnul Ion Vianu cred că merită să-l cunoașteți, pentru că este una dintre acele persoane care au ce să povestească. Orice prezentare a dumnealui începe prin a spune că este fiul criticului Tudor Vianu, și deja te aștepți la multe.
Ion Vianu este de formație psihiatru, dar a moștenit gena literară, așa că a scris. Iar într-un moment-cheie al istoriei naționale, s-a arătat activ și a semnat manifestul lui Paul Goma. Au urmat anii de exil și activitatea de acolo pentru a-i ajuta pe români.
Așa că, vedeți, cel care a câștigat premiul „Cea mai bună carte” pentru Amor intellectualis are multe să vă povestească. Lectură plăcută!
Andreea Chebac: Ce v-a îndreptat spre literatură, ținând cont că dumneavoastră aveți o formație de medic?
Ion Vianu: Psihiatria duce la un mod de gândire literar, în sensul că orice caz psihiatric posedă o strictă individualitate iar înțelegerea lui necesită construirea unei povestiri coerente. [Citeste tot Articolul]
- 24 februarie 2011
- Andreea Chebac
- Interviuri
Gabriela Adameşteanu: „Am vrut să fiu liberă!”
Discuţia cu doamna Gabriela Adameşteanu a avut un cuvânt-cheie: libertate. Pentru un om care a scris literatură, jurnalism şi traduceri şi care a trăit o perioadă în care tot ce scria un autor era gândit şi de alţii, acest cuvânt capătă semnificaţie. Eu am întâlnit un scriitor implicat în lumea în care trăieşte, care a refuzat să se izoleze în turnul său de fildeş şi sper ca şi voi să întâlniţi aceeaşi persoană în rândurile ce urmează.
Andreea Chebac: De ce aţi ales să faceţi şi jurnalism social pe lângă literatură?
Gabriela Adameşteanu: În ‘90, când am intrat eu în jurnalism, am avut un sentiment dublu: pe de o parte de datorie pentru că se murise pentru această libertate şi noi eram cei care profitam de ea, pe de altă parte, cel puţin anul ‘90, a fost foarte marcat de mişcări, mineriade, şi tot felul de manipulări şi lucruri care arătau o instabilitate politică din care puteam aluneca nu se ştie unde. Era nevoie de voci. Şi probabil că mai exista şi un motiv personal la fiecare: nimeni nu trăise jurnalismul adevărat, cel în libertate.
[Citeste tot Articolul]
- 25 ianuarie 2011
- Andreea Chebac
- Interviuri
Mihai Barbu: “Eu chiar îl iubesc pe Doyle!”
Vă mai amintiţi de prima parte a interviului cu Mihai Barbu, omul care a plecat pe motocicletă până în Mongolia şi înapoi, iar după aceea a scris cartea "Vând kilometri", publicată recent la Editura Art? În ultima partea a interviului, are un mesaj special pentru voi, cititorii bookblog.ro :)
Andreea Chebac: Ce ai învăţat din călătoria asta ?
Mihai Barbu: Asta o să te invit să citeşti în ultima scrisoare. Şi îi invit şi pe cititorii bookblog si viajoa să citească în ultima scrisoare, dar după ce citesc toată cartea, să nu treacă direct la ultima scrisoare. Am zis tot acolo.
[Citeşte interviul complet pe viajoa.ro]
- 5 ianuarie 2011
- Andreea Chebac
- Interviuri
Mihai Barbu: “Oricine poate să treacă prin ce-am trecut eu”
Mihai Barbu a mers până în Mongolia şi înapoi pe motocicletă, a călătorit timp de patru luni, a străbătut 13 ţări şi a parcurs 26.000 de km. Pentru a face rost de bani a oferit bucăţi din drumul lui: în schimbul a 50 de euro primeai povestea călătorie pe o distanţă 500 de km şi o piatră din locul respectiv. Toate scrisorile către cumpărători au fost postate pe site-ul mogolia.ro, iar de curând au luat forma unei cărţi: "Vând kilometri". Din această călătorie s-au născut sute de imagini şi o poveste, iar modul în care ajungi să vezi drumul acesta e captivant pentru că îl parcurgi etapă cu etapă.
Introducerea mea e săracă pentru că nu vă pot oferi decât date, dar vă invit să citiţi partea plină de emoţii şi sentimente, adică ceea ce e cu adevărat impresionant în călătoria lui Mihai până în Mongolia şi înapoi.
Andreea Chebac: Înainte de a pleca în Mongolia ce alte călătorii pe motocicletă ai mai făcut ?
Mihai Barbu: Făcusem două în afara ţării: prima a fost Serbia-Muntenegru-Croatia-Bosnia-Slovenia-Italia-Germania-Austria-Ungaria şi înapoi, iar a doua Bulgaria-Macedonia-Grecia-Turcia-Bulgaria şi înapoi în România.
AC: De ce ai ales Mongolia ?