Esti aici: bookblog.ro » Clubul de Carte » Corectii – incepem discutia :)
Corectii – incepem discutia :)
Corectii este acel tip de roman care te incita si te chinuieste prin realismul dramatic al personajelor sale. Scris cu multa verva, atentie pentru detalii, umor si o incredibila capacitate de a diseca comportamentele umane si diferitele tipuri de relatii sociale, Corectii este considerat “primul mare roman al secolului XXI!” (The Village Voice).
Actiunea are in centru familia Lambert, formata din parintii varstnici si cei trei frati: Gary, Chip si Denise.
Enid, mama, desi nu poate fi acuzata de o autoritate maladiva, vrea sa obtina controlul prin exploatarea varstei si a slabiciunii pe care o au baietii ei fata de ea. Dupa aproape 50 de ani de casnicie, doreste acum sa se distreze, dar boala sotului ei este o piedica imposibil de trecut. In consecinta, transforma Craciunul in “ultimul” si duce o batalie (mai mult sau mai putin cinstita) pentru a-i aduce pe toti in casa parinteasca.
Albert, figura eminamente patriarhala, este ros de Parkinson si dementa. Face eforturi disperate pentru a-si pastra ultimele urme de independenta si demnitatea, cauzand astfel cu atat mai multe probleme celor ce ii poarta de grija.
Gary, cel mai mare dintre frati, dupa o cariera de success si investitii inspirate, se vede prins intr-o casnicie ce ii scapa de sub control, instrainat de baietii sai si incercand din rasputeri sa-i convinga pe toti din jur ca nu sufera de o depresie clinica.
Chip, fratele mijlociu, dupa ce rateaza o cariera de profesor universitar, devine un scriitor incapabil sa-si termine singura lucrare. Este atras intr-o afacere dubioasa cu un baron interlop lituanian si prins in anarhia si coruptia ce domneau in Lituania.
Denise, mezina, un bucatar faimos si talentat, dupa ce se elibereaza de o casnicie nefericita, isi exploreaza propria sexualitate si traieste cu povara de a-si convinge mama ca nu isi iroseste viata traind cu un barbat insurat, dupa cum Enid se teme.
In jurul acestor personaje se construieste romanul, mergand pe tot atatea fire diferite, prezentand tot atatea puncte de vedere. Astfel romanul are o foarte pronuntata coloratura personala, personajele fiind atent construite si prezentate.
1. Prevestirea asupra “ultimului” Craciun este doar o metoda a lui Enid de a-si santaja copiii sa vina acasa sau este o premonitie reala?
2. Comparand casnicia lui Gary cu Caroline cu episoadele despre tanarul cuplu Enid-Albert, se remarca o asemanare intre tata si fiu?
3. Cum se explica taberele formate in familia Lambert – Denise cu Albert, Gary, Chip cu Enid – si ce motiveaza schimbarea lor? Se intrevad aceste preferinte inca de la scena cinei?
4. Cat de afectate sunt personajele de tehnologie si consumerism? Este anhedonia lui Gary (“stare fiziologica definita prin incapacitatea de a trai placerea in situatii considerate placute”) o consecinta a acestora?
5. Este moartea lui Alfred o cheie catre fericire, un catalizator catre o noua viata? Poate fi intr-adevar considerat Alfred vinovat de nefericirea lor?
6. Ce simbolizeaza aceste “corectii?”
7. Este uriasul scandal provocat in jurul cartii (prin alegerea ei in Clubul de Carte a lui Oprah si apoi eliminarea sa) raspunzator pentru uriasul success al cartii? Sau si-ar fi castigat renumele si fara aceasta publicitate?
- Ana-Maria
enid pare genul de mama care se lamenteaza si se autocompatimeste. ar vrea sa se dea mare in fata vecinilor si a presupusilor prieteni cu familia ei si nu prea poate. a-i aduna pe toti pentru un ultim craciun petrecut impreuna poate fi un bun prilej pentru membrii familiei de a-si rezolva micile probleme, desi eu am perceput demersul mai mult ca o ambitie personala a lui enid. si chiar mai mult, un bun motiv pentru franzen de a avea un punct catre care sa convearga toate povestile / actiunile. ca sa raspund primei tale intrebari, e un soi de santaj din partea lui enid, pentru ca nu-mi pare a-l iubi pe al atit de mult incit sa-i ofere placerea asta asa gratuit.
consumerism si corporatism? cu siguranta, din belsug, daca ne gindim numai la legaturile lui al cu axon corporation sau la midland pacific etc.
ironia culminanta mi se pare, la urma urmei, faptul ca ceea ce se dorea a fi un moment de caldura si fericire [sarbatorirea craciunului], se transforma intr-o rabufnire generala a tuturor membrilor disfunctionalei familii, in care fiecare e ratat din punct de vedere moral si social.
@ elle g – apropo de consumerism: pe mine ma enerva baiatul lui Gary, care vroia sa monteze sistem de supraveghere in bucatarie….ca jucarie!
eu nu cred ca a fost o rabufnire generala de craciun. dimpotriva, am fost impresionata de chip, de maturizarea sa.
dar ce crezi despre caroline si gary? eu m-am simtit pusa in dificultate si sa nu stiu pe cine sa mai cred.
mai ales ca pe Gary nu prea il am la inima dupa felul in care se comporta cu Enid!
eu cred ca fiecare din cei 3 copii e ratat, chiar daca intentiile lor sint bune. daca bine imi amintesc, chip vine acasa datorita conjuncturii din lituania si a insistentelor lui denise, mai degraba decit din proprie initiativa. se poate sa ma insel, am citit cartea acum ceva timp.
pe caroline o inteleg, enid e aproape insuportabila si nici eu nu mi-as dori sa petrec craciunul cu ea. dar ca si restul personajelor, are si ea metehnele ei. ar fi putut sa-i faca o favoare lui gary si celui mic, sa zicem
N-am terminat cartea inca insa nu mai po sa stau asa pe margine. Nu stiu daca ultimele 100 de pagini or sa-mi schimbe parerea finala insa nu cred ca este o carte intr-atat de valoroasa. E Ok insa in niciun caz nu pricep de ce a facut atata valva. Dar imi aduc aminte ca in America a facut ea furori, asa ca se explica. Daca nu despre consumerism, atunci despre ce?! Personajele nu le-as numi neaparat “ratate” insa cu siguranta le-as numi “caractere slabe”. Exista ceva in educatia familiei care nu permite dezvoltarea personalitatii membrilor lor. Nu vad pe nici care dintre ei capabil sa-si asume responsabilitati. Unii au avut sansa… au fost muncitori, dar nu geniali. Daca Al ar fi putut sa schimbe ceva (este singurul personaj in care am crezut) cu siguranta sotia lui i-a retezat orice urma de “a fi el”. Sunt spalati pe creier, nu vor sa iasa din tipare barbatii familiei. Cauta femei puternice sa ii conduca, sa ia decizii in locul lor. Niciunul dintre ei nu are constiinta valorii personale pentru ca nu pot sa o aiba. E vina societatii in primul rand iar Enid a avut grija ca baietii ei sa redea fidel casnicia proprie. Ca i-a iesit sau nu, mai mult sau mai putin este pentru ca nu este nici ea atat de puternica incat sa-i fi manipulat pe copii exact cum si-a dorit. Denise e un soi de razvratita insa doar in aparenta. Nu are curajul propriilor decizii, cum ar putea sa explice mamei sale ca ea iubeste o femeie?! Sau ca nu mai e virgina?! Sau ca se simte atrasa de un barbat insurat?!
Consider ca toti afiseaza o falsitate incomensurabila, ca fiecare vrea sa fie model pentru cel de langa. Traiesc cu buna stiinta in propria lor limitare si nefericire. Sunt egoisti, zgarciti, plafonati, mediocrii. Pana la final sunt curioasa cine scapa!
Referitor ca continutul romanului consider ca nu era necasar sa aiba atatea amanunte… Sunt detalii pe care le-am uitat imediat ce am dat pagina. Putea fi un roman mult mai valoros daca toate chestiile fara legatura cu textul principal erau mult mai bine sintetizate.
@elle g – da, chip se intoarce acasa din cauza conjucturii din lituania, dar o data intors l-am gasit profund schimbat.
poate viata de acolo, distanta (eliberarea) de familie au avut un efect asupra lui.
iar caroline mi se parea de multe ori ca intentionat il streseaza pe gary, parca pentru a-l arunca intr-o si mai neagra depresie
@rebecca – felul in care Franzen “se pierde in detalii” este oarecum o spargere a tiparelor unui roman care se focuseaza doar pe personajele centrale.
)
Mie povestile aditionale mi-au placut (doar cele de pe vapor m-au cam plictisit), iar in ceea ce priveste descrierile am avut de multe ori impresia ca Franzen incepe ceva si apoi uita de el
Eu nu as fi asa de dura cu personajele. Da, sunt un produs american nu tocmai dezirabil, dar in cele din urma nu toate romanele trebuie sa aiba eroi, nu?
Cat despre popularitate. Si mie mi se pare exagerata. Da, este o carte buna, o carte complexa, dar pana la nebunia declansata mi se pare mult. De aceea cred ca mult din succesul cartii s-a datorat scandalului cu Oprah.
Enid este sursa tuturor conflictelor si a proastei gestionari a vietii familiei. O gasesc frustrata si complexata, incapabila sa-si accepte mediocritatea. Tot ce a facut (si a facut cu succes) a fost sa concure la nefericirea propriului sot, urmarea fiind ca familia se afla in fata colapsului. Mostenitorul genelor proaste este Gary care este incapabil sa se impuna in fata propriei familii dar o face cu un tata vulnerabil. Denise… traiesc cu speranta ca va avea puterea sa-si traiasca viata dupa propriile valori, indiferent de optiunile sexuale. Chip imi place teribil si asta ca urmare ca-mi place Alfred. Asa-mi explic si ca Al era foarte apropiat de el… Pentru mine tre’ sa fie eroi, ma bucur ca Chip a reusit, avea nevoie de o lectie de viata (Lituania) si uite ca a fost reteta cu succes.
Moartea lui Al este o eliberare doar pentru sotia lui. Este elibratoare din punct de vedere a suferintei provocate de boala, atat pentru el cat si pentru Denise si Chip. Dar “un nou inceput” poate fi doar pentru Enid, nici macar nu cred ca l-a iubit vreodata. Al m-a cucerit total la partea cu demisia- pentru a salva onoarea fiicei lui. Asta doar cineva de mare valoare poate sa o faca. In schimb, Enid improsca reprosuri si venin. Ah, nu-mi place de ea! Mama tre’ sa fie model de intelepciune… Niciun caz nu as pune nefericirea familiei in carca lui Al.
Corectii? Da… asta a incercat Enid toata viata, sa corecteze si ce era si ce nu era necesar. A vrut sa-si faca propria scena cu papusi pe care sa le manipuleze doar ca a omis un amanunt: ea nu era geniala… Corectiile trebuie sa le faca fiecare pe rand. Finalul lui Gary l-am catalogat nerealist. Denise inca n-a facut corectiile potrivite. Chip in schimb a reusit… aproape la tanc iar de Enid… mai are rost sa spun?! Sper sa fie pedepsita… corectii sa-i fie aplicate…
Vai de mine dar ce te-au mai suparat personajele astea!
Ok, recunosc: si pe mine m-a disperat Enid si la inceput si Albert. Imi lasa impresia aia de om slab si fara pic de coloana, o marioneta, un batranel moracanos si tipicar.
Pe parcurs mi-a devenit simpatic si am inceput sa-l inteleg si sa-l indragesc. In ciuda bolii sale, Albert pare unul dintre cele mai integre personaje.