Apocalipsa microscopică

Titlu: Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr
Autor: C.S. Lewis
Rating:
Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2010
Traducere: Sorana Corneanu
Numar pagini: 172
ISBN: 978-973-50-2440-6

Ține ochii larg deschiși! Încearcă să rămâi treaz, cât mai treaz! Respiră ca și cum singurele și puținele momente ce ți-au mai rămas sunt încă ale tale, ca și cum toate deciziile îți aparțin și întreaga ta viață nu e un conglomerat complex de evenimente aleatorii finalizat prin o plasare divină, oriunde ar fi aia, rai sau iad. Acum să-ți spun un secret. Am mințit!
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 12 COMENTARII si spune-ti parerea!

A fost sau nu a fost?

Titlu: Locatarul himeric
Autor: Roland Topor
Rating:
Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2009
Traducere: Ion Doru Brana
Numar pagini: 172
ISBN: 978-606-8073-43-9

Tind să cred cu adevărat că lucrurile nu sunt nici pe departe ceea ce pretind a fi. Uneori acestea prind altă formă, alt context, suprascriu existența anterioară cu una proaspătă, neconcludentă. Unii ar putea numi asta paranoia, sau halucinație, sau cine știe dacă nu altceva mai grav, dar printr-o lupă obiectivă, esența se păstrează, ca și cum timpul și spațiul s-ar curba, s-ar întâlni în același punct, același corp.
[Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!

Împotriva cântului „după ureche”

0

Titlu: Despre lăutărism
Autor: Constantin Noica
Rating:
Editura: Humanitas
Anul apariţiei: 2008
97 de pagini
ISBN: 978-973-50-2043-9


M-am regăsit în faţa propriei mele figuri ataşate opacului geam de tramvai cu gândul total în altă parte. Ar fi o laudă dacă aş spune că mai ţin minte la ce mă gândeam cu adevărat, dar ţinând cont de împrejurările de atunci m-aş putea încredinţa unei palme educative recepţionate de la următorul pasaj: „Un tânăr poet francez trimite lui Paul Valery un manuscris cu versuri. Valery îl citeşte şi răspunde: „Domnule, nu ai talent. Poate ai geniu, dar la aşa ceva nu mă pricep.” Numai că tocmai la aşa ceva ar trebui să se priceapă măcar câţiva, în sânul unei culturi naţionale. Trezit, incep a formula.

Despre lăutărism-ul lui Constantin Noica, compus din trei voci separate canonizate (texte gândite în împrejurări diferite, dar în spiritul aceleiaşi teme dominante: cultura de elită), îşi are rădăcinile într-o nevoie de asumare a evoluţiei culturale, sau involuţiei deopotrivă, şi de a acţiona pro-activ în găsirea remediului necesar împotriva degradării, împotriva acestui „lăutărism” al „presupuşilor” intelectuali, lipsiţi de o pregătire temeinică în ale umanisticii. Nu este nici pe departe o contestare a valorii acestora, ci mai degrabă o demonstraţie eseistică a slăbirii omului de cultură măgulit „de deschiderea sa către mai multe lucruri deodată”.
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!

Iubirea sau cum să simplifici un sentiment

Titlu: Studii despre iubire
Autor: José Ortega Y Gasset
Rating:
Editura: Univers
Anul aparitiei: 2008
Traducere: Sorin Mărculescu
Numar pagini: 252
ISBN: 978-973-50-1955-6

Cum ar arăta omul ca element de studiu? Dacă l-am putea privi din toate unghiurile, dacă l-am ridica şi apoi trânti, dacă l-am despărţi de cascadele sale de corporalitate, poate doar atunci şi numai atunci am putea distinge efectiv ingredientul secret al puterii sale de creaţie?

Acum, referindu-ne explicit la iubire, este încă de neimaginat cum în umanitate din nimic se poate naşte ceva-ul ce crează diferenţa dintre o decizie sau alta, dintre o viziune sau alta, dar cum poate ierarhiza şi simplifica domeniul de selecţie, cum poate crea căldură şi cum, deopotrivă, poate degrada interiorul? Studiul asupra zămislirii acestei instanţe pare a fi singurul ce încearcă o potentă confirmare a existenţei acesteia şi o potenţială definiţie. Şi iată cum alambicata filozofie poate avea contururi elementare, cum prin cuvinte îndrăzneţe şi explicaţii nesilite studiile despre iubire te pot întregi şi adânci în tainele interiorului uman.

Astfel lucrurile sunt simple. [Citeste tot Articolul]

Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

Regele

Titlu: Regele
Autor: Donald Barthelme
Rating:
Editura: Univers
Anul aparitiei: 2007
Numar pagini: 141
ISBN: 978-1-60257-011-5

E inevitabil, odată ajuns la o maturitate raţională, să fii afectat de maniera, universal dizgraţioasă a scenei politice de a uita rândurile capetelor plevei şi de a se fâstâci în hainele măreţiei sale. Fără îndoială, acest lucru provoacă dezgust şi repulsie, însă poate căpăta şi o tentă educativă, servind drept exemplu negativ. Dar gândind că şi din negru poate să iasă alb cu multă trudă, încăpăţânare şi o putere imaginativă demnă de Monty Python, te trezeşti pe meleagurile necunoscute a unor secole suprapuse nefericit pentru timpurile respective, dar nesperat de intuitive pentru o literatură de explicaţie şi sarcasm.

Într-un mediu modern, localizat undeva într-un început de secol XX, când întreaga Europă dă în foc, când se animează graniţele, oamenii devin maşinării şi de pe la casele lor tinerii îşi fac aluzii de glorie sfârşind doar sub bretele de scândură, se reîncarnează o Anglie cumva uitată, cumva de legendă, cumva mistică, o imagine a unor întâmplări de notorietate fictivă menite a universaliza întregul sens politic. Nu pot fi considerate tertipuri scriitoriceşti de a parodia, deşi ar putea fi privite ca un atentat la integritatea diplomatică, ci mai degrabă ca o caricaturizare a unui teatru derizoriu, degradat şi ofilit al înaltei societăţi aflate în discuţie. Iar în final nu se găseşte „bătaia de joc” întâlnită frecvent în aceste tipuri de text, ci o analiză profundă şi detaliată a unui ochi dotat cu o gură mai deschisă decât altele şi mai antrenată de îndrăzneală. Pare-se că slovele lui Donald Barthelme se păienjenesc inevitabil într-o serie de răspunsuri aforistice, un cumul de replici ca într-un dialog permanent nu doar între personaje, ci şi într-o intimitate concentrată în jurul cititorului. Acest dialog mascat scriitor-cititor creează oportunitatea unui arc voltaic între aceştia, astfel încât şiretenia scriitorului de a strecura ferestre de gândire este prezentă. E şi normal ca acesta să nu stăruiască asupra ideii de impunere, ci asupra sugestiei şi antrenării sistemului de chestionare.
[Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!

Paddy Clarke ha,ha,ha

Titlu: Paddy Clarke ha,ha,ha
Autor: Roddy Doyle
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2007
Traducere: Ionuţ Chiva
Numar pagini: 391
ISBN: 978-973-46-0614-6

Într-o fascinaţie absurdă de lumină şi întuneric, recunosc. E o lectură ce-ar putea curge liniştit şi pe beznă. Sau într-o altă ordine de idei, se poate şi printre gene, cu ochii semi-deschişi, sau semi-închişi depinzând de cum priveşti ideea. Şi asta desigur datorită unei fluenţe remarcabile a stilului. E o curgere lizibilă şi totuşi surprinzătoare. Nu te poţi pierde în monologuri absurde, în descrieri detaliate infinitezimal, în acţiuni covârşitoare sau dueluri expansive şi expansioniste căci nu sunt prezente, dar nici nu poţi remarca o dinamică neîndoielnică. Un text sinusoidal de o fineţe remarcabilă a situaţiei şi a apogeului acesteia. Totul este filtrat de un protagonist cu un limbaj demn de obişnuit, de conformism, de ordinar. Şi cu toate acestea, dă senzaţia unui text înscris într-un curent al minimalismului literar (existent sau inexistent) doar prin intenţia de a construi atmosfera prin replici tăioase, slab descriptive dar precise şi printr-o imaginaţie simplistă colorată de un formă de exprimare clară, pur subiectivă , cu tendinţă „de cartier” sau „de baltă” (referire autohtonă). Prin această caracteristică infantilă a limbajului se creează prezumpţia de credibilitate a textului, un discurs categoric a unui protagonist de 10 ani, fără o viziune omniscientă, înzestrat doar cu aria sa vizuală ce lasă senzaţia până în ultimele pagini că va avea aceeaşi vârstă o eternitate.
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!

Viaţa pe un peron

Titlu: Viaţa pe un peron
Autor: Octavian Paler
Rating:
Editura: Litera
Anul aparitiei: 2009
Numar pagini: 221
ISBN: 9789736756542

Dacă ar fi să reduci totul la un normal, ce ar însemna asta? Poate să definitivezi un război pierdut încă de la primul foc de armă între normalitatea individuală şi normalitatea colectivă. Totuşi, istovit de o luptă efemerizată, recurgi la a te zidi între o serie de pereţi transparenţi din care să-ţi făurești propriile tale „măşti de sticlă”. Zece pereţi cât zece porunci. Şi astfel, întreaga pledoarie a lui Octavian Paler, în care motivează grozava şi spectaculoasa naştere a acestora, se desfăşoară singură, spiralat, suflând un luciu apăsător poruncilor demn de o biblie personală. Fără îndoială nu conceperea acestora le dă sensul sau importanţa, ci pur şi simplu ele motivează prin existenţa lor şi a mesajului ce-l poartă. Procesul de creare şi selecţie este făcut public doar printr-o extremă generozitate a autorului, dar care îl subjugă pe acesta unei transformări intuitive. Astfel se naşte o viaţă ghid, o trăire intens clasificată drept nevrotică, dar adverbială, un soi de gaică pentru hainele grele ale custării. Subliniind valoarea inestimabilă a celor zece porunci, lectura se explică din primele pagini a fi una a unei cărţi duhovniceşti fără sensuri mistice. Până și autorul devine îngâmfat ca un semi-zeu şi mândru de prestanţa sa în conceperea acestui „decalog”, ajungând totuşi în final a-şi descoperi neînsemnatul în faţa unei forţei superioare. Dar e o „laudă de sine” motivată de ideea unei confesiuni, căci aflat sub presiunea unui drum marcat orientativ de către aceste principii autorul recurge la o căinţă mascată, o scuză nefirească, în ciuda perfecţiunii normelor, în război şi-n dragoste totul e posibil. [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 16 COMENTARII si spune-ti parerea!