Amintiri din copilărie versus Harry Potter
Scris de Marinela Gheorghe • 1 June 2011 • in categoria Editoriale
Vă amintiţi cu siguranţă de faptul că în toate comentariile din perioada şcolii, Amintiri din copilărie era considerată reprezentativă pentru “copilăria copilului universal”, după spusele lui George Călinescu. Dar oare mai este aşa? Nu contest opinia criticului şi nici locul binemeritat pe care îl are această operă literară în marea bibliotecă a scrierilor de referinţă. Însă dacă întrebi astăzi un copil ce carte iubeşte mai mult şi mai mult, mă îndoiesc de faptul că îţi va pomeni ceva de Amintirile lui Creangă. În schimb, sunt şanse mari ca acel copil să îţi vorbească despre Harry Potter.
Nică, din păcate, nu mai este reprezentativ pentru copilul de azi. Şi dacă stai bine să te gândeşti, lucrurile sunt destul de clare şi de fireşti. Cine era Nică? Un băiat de la ţară, o lume total necunoscută pentru cei mai mulţi copii crescuţi la oraş. Urbanizarea nu se rezumă la spaţiul în care locuieşti. Literatura, filmele, presa, toate vorbesc în special despre lumea aglomerată a marilor oraşe. Satul, cu ai lui locuitori şi cu poveştile lor se sting încet odată cu ultimii bunici care ne părăsesc definitiv.
În plus, dincolo de diferenţa rural / urban, mai există un alt impediment pentru copiii de azi în ceea ce priveşte Amintirile din copilărie: bariera lingvistică. Nică vorbeşte într-un limbaj total necunoscut pentru copilul modern. Pleiada de regionalisme şi arhaisme îngreunează nu doar lectura, ci împiedică şi posibilitatea ca acel copil să se identifice cu personajul. În plus, aventurile lui Nică nu mai sunt cele ale unui copil universal. Astăzi, copiii manevrează cu uşurinţă console de jocuri video, ştiu să intre pe internet şi învaţă nefiresc de uşor să utilizeze diverse gadgeturi. Copilul marilor oraşe nu îşi mai petrece atât de mult timp în aer liber, cu jocuri simple şi genuine.
Atunci dacă Nică nu îi reprezintă, cine îi ia locul? Un mic vrăjitor, numit Harry Potter, care poate face lucruri minunate, magice, desprinse dintr-o altă lume. La o privire mai atentă, poţi identifica în acest personaj nevoia omului de a controla, de a stăpâni un univers mereu imprevizibil şi de a lua în permanenţă propriile decizii. Copilul de azi este adultul de mâine, care îşi doreşte o viaţă perfectă, controlabilă după bunul plac. Chiar dacă dorinţa nu poate fi pusă în practică în totalitate, totuşi atracţia este mare. Astfel, se face o trecere mare de la modelul unei copilării simple, liniştite, caracterizată de naivitate, la o copilărie agitată, cu dorinţe mari şi atracţie spre o altfel de lume, fantastică şi superioară celei reale, banală prin definiţie.
E bine sau nu că noul model al literaturii pentru copii este Harry Potter? Nu cred că există un „da” sau un „nu” categoric. Cert este faptul că Harry Potter are o bilă albă: a redescoperit multor copii apetitul pentru lectură. În ceea ce priveşte Amintirile lui Creangă, tind să cred că respectivele povestiri au rămas drept referinţă a copilăriei în special pentru generaţia părinţilor noştri. Dezvoltarea tehnologică si modernizarea vieţilor noastre au căi nebănuite, pe care nici măcar critica de specialitate nu le putea anticipa.
Scris de Marinela Gheorghe
Citeste cele 6 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
-
Marinela spune:
Buna Teodora! :)
Da, stiu ca nu se referea la “copiii de la tara”. Nici eu nu m-am referit la asta, ci la faptul ca majoritatea copiilor de azi nu se mai pot identifica cu personajul din Amintiri pentru ca din start le lipseste un element pe care l-ar fi avut in comun.
Nu inteleg de ce consideri fraza respectiva “ridicola”… Daca nu ai inteles-o, asta e altceva. :D Si pana la urma fiecare fraza are sensul ei in contextul din care face parte. Ma refeream la faptul ca cele doua personaje dezvolta doua conceptii de viata diferite. Nica traieste in comuniune cu natura, cu lumea si cu viata lui in general, in timp ce Harry Potter controleaza prin intermediul magiei universul din care face parte, situatie care rezoneaza cu dorinta oamenilor de azi si de maine de a putea influenta mersul lucrurilor… eh, daca as sta sa aduc argumente pentru fiecare fraza si cuvintel in parte… :D
Cat despre esuarea in “”balarii”… ;)) aici ma asteptam la critici cumva mai subtile si mai inteligente, nu asa cum vedem in general in netul romanesc :)
Dincolo de toate, ce scriem aici nu e litera de lege. Sunt impresii personale si nu e musai sa corespunda unui, cum sa-i spun… adevar universal…? :D
-
-
Pingback: Cărțile copilăriei noastre | bookblog.ro
-
Teodora spune:
1. ” […] pentru ca din start le lipseste un element pe care l-ar fi avut in comun.”
Întrebarea mea: care este acel element “pe care l-ar fi avut in comun”?2. Fie în context, fie citate, frazele cu pricina (şi altele) exprimă nişte truisme.
3. “Bălăriile” se referă la vorbăria din articol, nu reprezintă un atac la persoană, “cum vedem in general in netul romanesc”.
4. “Impresiile personale” nu sunt un argument pertinent într-o dispută.
5. Mai cinstit era un articol cu “impresii personale” despre Harry Potter decât o amestecătură de idei cu o concluzie de un haz involuntar:
“Dezvoltarea tehnologică si modernizarea vieţilor noastre au căi nebănuite, pe care nici măcar critica de specialitate nu le putea anticipa.” -
Georgiana Filip spune:
Eu una nu am înţeles noima articolului de mai sus. Faptul că vremurile se schimbă, lumea evoluează, este un lucru binecunoscut. Dar prezumţia ta este că lucrurile evoluează în rău, şi că un biet copil din ziua de azi nu poate înţelege farmecul Amintirilor din copilărie din cauza barierei lingvistice. Din câte ţin eu minte, nu este vorba de regionalisme imposibile (atât de pronunţat, cât şi de memorat), şi vreau să cred că măcar atâta lucru se mai poate învăţa şi la şcoală. Sau copii ar trebui să citească numai cărţi cu limbaj de genul “brb”, “lol”, “nasol”?
Şi mai ales, de unde ideea că personajul Harry Potter are puterea de a controla totul după bunul plac? Nu ştiu dacă ai citit cărţile, dar chiar doar cu o vizualizare a filmelor ţi-ai fi putut da seama că nu este nici pe departe aşa. Există, într-adevăr, mici vrăji, cum ar fi cea de a descuia o uşă, sau de a ilumina o cameră, dar acestea nu cred că sunt în măsură de a-ţi da puterea de a-ţi controla destinul. Printre temele cărţilor se numără dragostea, prietenia şi curajul, valori universale care nu au nicio legătură cu lumea magică în care se desfăşoară acţiunea. Iar sfârşitul articolului este cel puţin ridicol.
Teodora spune:
1 June 2011 | 8:55 am
Când Călinescu vorbea despre “copilăria copilului universal” nu se referea la copiii de la ţară.
Ci se referea la lipsa de griji specifică perioadei respective din viaţa omului, la cheful permanent de joacă şi de făcut şotii al copiilor ş.a.m.d.
Ca să nu mai pomenesc de faptul că nu se înţelege clar dacă autorul articolului vrea să vorbească despre “marea bibliotecă a scrierilor de referinţă” sau despre gusturile copiilor de azi (“Însă dacă întrebi astăzi un copil ce carte iubeşte mai mult şi mai mult […]”).
Prin urmare, articolul de mai sus porneşte de la o premisă greşită şi, cum startul e ratat, normal că şi finişul nu coincide cu linia de sosire, ci eşuează în bălării.
Ca să nu mai pomenesc de ridicolul unor fraze de genul:
“Copilul de azi este adultul de mâine, care îşi doreşte o viaţă perfectă, controlabilă după bunul plac. Chiar dacă dorinţa nu poate fi pusă în practică în totalitate, totuşi atracţia este mare.”