Locul cărţilor într-o lume nomadă
Scris de Iulia Nalatan • 10 July 2009 • in categoria Editoriale
Când omul se mişcă mai repede şi mai mult decât oricând, cartea pare să îşi aibă locul tot mai mult în geantă, nu pe noptieră, ca şi cum ar încerca să se adapteze şi ea, să ţină pasul cu mobilitatea.
Ce înţeleg prin mobilitate? Programe de studiu într-un alt oraş. Schimburi de experienţă într-o altă ţara. Relocalizare profesională. Imigranţi. Zboruri low cost. Să petreci mai mult timp în mijloacele de transport decât acasă. Locuinţe provizorii, închiriate.
Nu pot să afirm că sunt o persoană super mobilă însă sigur fac parte din rasa celor care "încă nu s-au aşezat la casa lor". În România am stat în 3 locuri diferite, în funcţie de perioada în care am făcut studiile. Acum, după aproape un an în Franţa, am strâns suficient de multe cărţi încât să le socotesc în kilograme şi să mă gândesc serios că ar trebui să plătesc bagaj suplimentar pentru a le lua în avion, la întoarcerea în ţara.
Cărţile nu sunt adaptate la un astfel de mod de viaţă. Sedentare, greu de transportat şi fragile, nu sunt făcute pentru a fi înghesuite în bagaje.
Cred că orice om care citeşte şi s-a mutat măcar o data în alt oraş înţelege ce vreau să spun. În momentul în care te regăseşti pe punctul de a pleca (din nou) îţi pui întrebări despre utilitatea cărţilor pe care le-ai luat, despre câte ai cumpărat şi câte ai citit, ce ţi-a plăcut cel mai mult, la care ai renunţa dacă ar fi nevoie, etc
Ne-am obişnuit să le posedăm. Într-o foarte mare măsură, avem aceeaşi atitudine faţă de cărţi ca faţă de orice alt obiect. Cărţile sunt o emblemă a identităţii noastre, poate chiar mai mult decât alte lucruri pe care le deţinem: bijuterii, haine, gadgeturi, etc. Avem, aşadar, nevoie de ele pentru a ne defini în faţa noastră şi a celorlalţi. Intrăm într-o librărie şi nu putem să plecăm cu mâna goală din simplul fapt că funcţionam pe bază de dorinţe pe care le confundăm de cele mai multe ori cu nevoi. Nu în ultimul rând, ne ataşăm de cărţi şi ne e greu să le părăsim că şi cum ar fi prieteni buni.
Ca sa evite acumularea excesivă de cărţi, oamenii mobili au câteva soluţii la îndemână: să le împrumute, să le cumpere şi apoi să le vândă când pleacă în alt oraş sau să treacă încet spre o variantă mai scalabilă: cărţi electronice sau audio. O altă soluţie, cu impact pe termen lung, e adoptarea unui mod de viaţă simplificat, care te leagă de cât mai puţine obiecte şi lucruri materiale oferindu-ţi o mai mare libertate şi flexibilitate. Ar însemna să cumperi o carte doar atunci când ai nevoie de ea, să dai/vinzi toate cărţile pe care nu le-ai citit până acum, să păstrezi doar ce e esenţial. Dacă ar fi aşa de uşor....
în acelasi timp, sunt tot mai convinsă că o adaptare a mentalităţii e necesară: dinspre posesiv spre funcţional, dinspre cartea mea, spre cartea pe care am citit-o. Să ne gândim la schimburile de cărţi şi la book crossing, acţiuni care pun în mişcare cărţile şi le fac să ajungă la oameni care au nevoie de ele. Până la urmă e mai important să citeşti o carte decât să fie a ta.
Pentru viitor îmi imaginez un fel de "book commonwealth", o bibliotecă uriaşă din care fiecare ia când vrea cărţi. Astfel, nu trebuie să deţii nimic, te bucuri de cărţi fără să fii constrâns de nevoia de a le depozita, şterge de praf şi îngriji. Cărţile ar putea fi accesibile oricui pentru a fi citite. Desigur, această viziune nu e încă posibilă în primul rând pentru că editurile şi scriitorii nu au găsit un alt mijloc de remunerare mai bun decât taxarea cărţilor. Dacă orice formă de cultură stocată (cărţi, muzică, filme) ar fi gratuită oamenii ar scoate bani din buzunar strict pentru experienţele live (conferinţe cu scriitori, concerte, teatru şi tot ce înseamnă spectacole în direct)? Ar putea fi o formă de monetizare alternativă"
Internetul este unul din factorii care contribuie deja la accentuarea acestei tendinţe spre gratuitate.Tot el ne duce încet spre o realitate în care biblioteca din sufragerie se transformă în colecţia de rafturi de pe shelfari. Ceea ce ai citit nu mai e legat neapărat de o locaţie fizică ci de un profil virtual, de o referinţă care îţi permite să ţii evidenţa lecturilor, să îţi notezi pasaje şi citate, să împărtăşeşti şi să socializezi cu alţi oameni. Dacă o reţea socială te ajută să îţi organizezi cărţile, de ce să ai nevoie de o bibliotecă reală?
Nu ştiu dacă un astfel de viitor va deveni cândva realitate. Eu, oricum, nu sunt foarte pregătită pentru el, dovadă fiind faptul că încă mă lupt cu transportatul cărţilor cu avionul.
Scris de Iulia Nălăţan
Citeste cele 17 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Cristina spune:
Sa fiu sincer, as prefera o viata mai “sedentara”, si asta nu doar pentru a acumula cat mai multe carti in biblioteca…. desi si acesta ar fi un motiv. Prefer viata mai “sedentara” si pentru ca, in asemenea conditii, pana si munca o fac cu un randament mai amre, nefiind nevoita sa pierd prea multa vreme pe drumuri. In plus, am timp si pentru altceva decat pentru calatorii aparent inutile.
-
Jen spune:
iuli@, cata vreme nu vorbim de albume de arta, de ce e pseudointelectuala o carte eletronica? are in ea fix aceleasi cuvinte ca si cea tiparita…
eu sunt atasata de biblioteca mea si, asa cum banuieste si iuli@, mi-a placut foarte mult sa imi transport zecile de rucsaci/cutii/etc plini cu carti la noua locuinta (dar a mea este permanenta, nu temporara, deci probabil a fost ultima mutare).
dar, pe de alta parte, nici nu tin cu dintii de carti. nu cumpar decat daca sunt aproape sigura ca o sa imi placa, in rest imprumut. daca cineva isi doreste o carte pe care eu probabil n-o sa o recitesc, poate s-o aiba. imi place ideea bookcrossing, cartile trebuie sa circule, nu sa stea in biblioteca sa adune praful.
-
ZuZu spune:
Nu sunt un om mobil. Singurul drum pe care-l fac mai des e Câmpia Turzii-Cluj. Cam atât. Însă dacă aş fi, probabil că n-aş avea o problemă cu “însoţitul” cărţilor fiindcă din păcate nu prea am foarte multe cărţi :)
De vină e şi vârsta. La 20 de ani nu prea ai tu bani să-ţi aduni cărţi. Noroc cu bibliotecile şi prietenii că altfel rămâneam pe loc cu cunoştinţele mele beletristice.
Însă ştiu că va veni o zi când voi fi pe banii mei şi cred că mă voi pune pe acumulat cărţi ca să mă răzbun într-un fel pe perioada aceasta. Atunci nu ştiu ce voi face. Cred că aş dona câteva din ele. Doritori ar fi, iar când te gândeşti că un om a citit cartea X pentru că i-ai dat-o tu ai un sentiment de utilitate.
Trebuie să recunosc că nici ideea ta de “book commonwealthâ€, nu e rea deloc, chiar deloc :D
-
Ioana spune:
Fara a proveni dintr-o familie de intelectuali, acasa aveam acces la vreo 500 de carti adunate de parinti de-a lungul timpului, unele foarte vechi, cumparate de bunici, cu insemnarile lor… Si-mi placea la nebunie mirosul cartilor, atinse de atatea maini si rasfoite de nenumarate ori. Aproape fiecare avea un traseu propriu, o poveste.
Astazi lumea nu mai cumpara atatea carti, avand internetul la indemana si uitand de bucuria de a rasfoi o carte, de a adormi cu ea in brate, de a o cara alaturi de alte zeci pe tren sau cu autobusul, in drum spre noua casa. Acest sentiment nu poate fi egalat pentru ca se creeaza o legatura cu volumul de carton sau piele, legatura care poate fi transmisa mai departe, lasand copiilor nostri mostenire o biblioteca, mica, mare, care sa ii initieze si sa duca povestile mai departe…
-
Pingback: Revista blogurilor, 6-12 iulie
-
oana spune:
eu fac parte dintre cei care ar trage cu dintii ca tiparul sa nu fie inlocuit total prin materialele de ecran, desi sunt constienta ca exista si dezavantaje. am incercat sa-mi explic atasamentul asta fata de hartie si culoare si n-am ajuns decat la confirmarea ca natura umana inmagazineaza sentimente in functie si de perceptiile senzoriale. de aici poate, cartile “mirosite”, atinse, sarbatorite in culoare, din biblioteca noastra, se vor teleporta potentat, cu tot tacamul asta, de peisaj generos, in biblioteca interioara.
-
Pranav Bhardwaj spune:
An excellent review, it clearly underlines issues of our daily life! The review is very much like …
At the end of our course, some of us are sitting in a café, and talking about what all we should carry while moving from one country to another (during our exchange program). And then this issue of books comes up. So we talk on this issue for hours, sipping, giggling and trying to show that how much we care about OUR books. We are still addicted to carry the same book in multiple copies [say if we are 10, we will carry 10 copies of the same book :D]
On the other hand, for a book lover, at the very core of his heart he feels terrible at the baggage limits of airlines. Honestly that’s why at the end of each semester I take bus ;) [I love to carry booksïŠ]
And then, coming back to the review, in Iulia’s words we get the best description of books, “Books are an emblem of our identity, even more than other things that we have: Jewelry, clothes, gadgets, etc.. We therefore need them to define us in front of us and others.â€
Even if the affection for books is always there, we do adjust and adapt to the primary need of our mobility i.e. keeping the baggage minimum. And it has evolved as the practice of sharing books. Whether it is a library in our city, or the quite well visited website (blogs), it stands up to our needs.
The two libraries are complementary; one serves the need of people who prefer to socialize in person .. and also they don’t share their time while reading. On the other hand, virtual library and eBooks give us an opportunity to socialize globally. And also we have free schedule to do other activities concurrently ;) -
ruxandra spune:
Interesanta ideea cu biblioteca, dar nu cred ca mi-ar placea.
Nu stiu cum sunteti voi, dar eu cand imi iau o carte o miros, o masor, ma plimb cu mana pe coperta ei si apoi incep sa o citesc si o posed total, in sensul bun al cuvantului. Vreau sa fie a mea si numai a mea, nu vreau sa o fi citit altul inainte mea, vreau sa despart eu fila de fila de pe cotor si mana mea sa fie prima care da paginile :)
Nu stiu cum se chema asta, dar eu vreau cartea mea sa fie a mea si daca trebuie sa car toata biblioteca dupa mine, o car si ma plang dupa aia cu mandrie multe zile cat de grea a fost biblioteca mea :) :) -
Mirela spune:
Apropo de carat carti pe avion, la intoarcerea mea – studenta fiind – din prima calatorie in Anglia m-a cocosat un geamantan galben mediu ca marime plin ochi cu carti in engleza cumparate de la anticariate sau primite de la gazdele amabile. Nu o sa uit reactia sorei mele la aeroport: “Ce-i in asta? Mama, cate carti! In loc sa-ti iei haine, tu vii cu carti?!” No comment.
-
Valentin spune:
Au trecut mai mult de 8 ani de cind a trecut un geamantan de carti Oceanul. De atunci , mi-am schimbat domiciliul de 3 ori, dar tot ce a fost in valiza este pe rafturile bibliotecii..
cum spuneau si altii, sint ale mele, si nu le dau………le-am citit si rascitit, copiii mei trec pe linga ele indiferenti. Majoritatea vor ramine neatinse de acum incolo, dar vor ramine linga mine. Sufletul meu este faurit, in parte, si de aceste pete colorate din biblioteca…… -
ioana spune:
Am ajuns sa cumpar cartile pe care consider ca imi sunt necesare si in viitor, contribuind astfel la crearea unui spatiu personal care sa reprezinte atitudinea si stilul nostru de a trai, gandi si iubi. Aleg sa merg la biblioteca pentru ca imi gasesc identitatea si totodata ii regasesc pe “vechii” cititori. Mi-ar placea mult sa traiesc intr-o lume a cartilor, chiar imi place ideea de “book commonwealth”.
-
Alin spune:
Dragilor, mai tineri cititori impatimiti…
Nu va suparati, dar imi vine sa rad cand vad ca si voi ganditi cum gandeam eu atunci cand eram in anul intai la facultate… Eu nu am dus cu mine carti, le-am cumparat atunci. Si cand a fost vremea sa ma intorc acasa in vacanta, m-am cocosat sub greutatea cartilor, cele luate intr-un singur an! Apoi m-am mutat in diverse locuinte, si in fiecare am lasat cateva carti… Ultima data sapte saci! Si mai multe carti le-am dat aproape gratis la un anticariat! Cartile sunt grele, fizic vorbind. Acum iau carti de la biblioteca, si daca imi plac, merg la librarie si le cumpar. Tocmai ca nu am loc de ele!
Ac -
Pingback: bookblog (bookblog)
-
Pingback: okian (Okian)
Iuli@ spune:
10 July 2009 | 11:24 am
cartile ne SUNT prieteni,”nu stiu altii cum sunt”,dar eu nu renunt la prietenii mei:).vine facultatea si cred ca cea mai placut parte va fi cand imi voi aseza cartile in cutii enorme pt a fi duse in noua casa.prefer “chinul” asta cartilor de pe internet si multor altor pretentii pseudointelectuale.