bookblog.ro

---

Despre dreptate, milă și iubire ca opțiuni în fața Răului: Evgheni Vodolazkin în dialog cu Horia-Roman Patapievici

Scris de • 26 May 2017 • in categoria Evenimente

Când Ulițkaia, Schmitt sau Vodolaskin vin în România, mă simt de parcă aș fi în școală și l-aș întâlni pe Ion Creangă. Într-atât mi se par scrierile lor canonice și un limbaj universal pentru iubitorii de literatură. Trecând de la generalul excepțional la particular (de asemenea excepținal), când ai ocazia să-l auzi pe Evgheni Vodolazkin timp de două ore în dialog cu Horia-Roman Patapievici, încerci să te lași cuprins cât mai mult în plasa de pescari de oameni ce se întinde de la ei către public.

Prilejul a fost cea mai recentă carte semnată de Evgheni Vodolaski lansată de curând la editura Humanitas Fiction – „Aviatorul”. Iar discuția ce a precedat lansarea a avut loc miercuri, 17 mai, la Teatrul Odeon. Cartea se deschide cu o premisă de literatură SF: tinerețea, dacă nu veșnică, prelungită după bunul plac al altora prin criogenare în cadrul unor experimente pe oameni făcute de bolșevici. Dar romanul continuă într-o dimensiune morală care, așa cum atrăgea atenția H-R Patapievici, se despică în trei paliere: dreptatea, mila și iubirea. Adică perspectiva juridică asupra faptelor, cea creștină și deznodământului lor.

Anul 1917, începutul Revoluției Bolșevice, este pus față în față cu vremea contemporană, anul 1999, prin personajul principal al cărții - Innokenti (un nume predestinat?). Ce s-a întâmplat în tot acest răstimp cât el a fost adormit? Distrugerea Rusiei. Mutilarea și deformarea ei.

Distrugere care pleacă, de fapt, de la mic la mare, pentru că viața distrusă a personajului reprezintă o metaforă pentru viața unei țări și apoi pentru că istoria mare este formată din istorii mici, așa cum subliniază Vodolazkin - „Marea istorie este alcătuită din fapte": din samovarul care fierbe, din cina luată în familie sau Anul Nou sărbătorit împreună.

Ce anume a adus în doar câteva zile dezastrul roșu asupra unei țări prospere la momentul respectiv și asupra unei țări cu tradiție de sute de ani de creștinism? Unde au fost cei care ar fi trebuit să apere credința? Vodolazkin amintește de un proverb rusesc: „Mulți își fac cruce, dar nu toți se roagă". Tot istoriile personale au format și de această dată tăvălugul istoriei mari: „Toate lucrurile mari se petrec din cauze interioare. Rusia a pierdut energia sa interioară, energia ortodoxiei care a ridicat-o.”

Dar este Evgheni Vodolazkin un scriitor creștin? Întrebarea din gândul tuturor a fost rostită de H-R Patapievici chiar în debutul serii. Scriitorul care a avut un strămoș preot, așa cum a mărturisit pe scena Teatrului Odeon, strămoș care a pătimit în închisorile comuniste, nu se consideră un propovăduitor; da, este scriitor și este creștin, adică „un creștin care scrie texte”. „Nu postulez, pun întrebări la care cititorul răspunde devenind coautor.”.

Revenind la trinomul milă, dreptate și iertare, ca deznodământ pentru romanul „Aviatorul”, dar și ca modalitate de a trece peste rănile lăsate de comunism,  cumva sufletul de martir al strămoșului preot Alexandru pare să se fi transmis în autorul care optează pentru milă, deoarece judecata, dreptatea cumva nu par a fi cu adevărat drepte pentru că și victima trebuie să fi greșit la rândul ei, provocând Răul; „nu există oameni complet vinovați sau nevinovați”. „Mila e mai presus de dreptate deoarece mila nu are nevoie să fie legitimată, ea este un dar.”.

Dar ce este Răul? Căci lumea a fost creată bună. Raul este un parazit, Răul poate exista doar în absența Binelui, nu în mod independent. Iar totalitarismul este doar un „Rău care trece de la un om la altul astfel crescând.” , așa cum îl definește Vodolazkin.

FOTO: Radu Sandovici, Vertizontal Fotografie





Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro