Cărţi care ne-au făcut să fim ceea ce suntem
Scris de Georgiana Codrescu • 23 January 2009 • in categoria Editoriale
Îmi amintesc despre primele cărţi pe care le-am citit
Eram mică şi mama încerca să mă convingă să citesc, fiindcă e bine şi o să descopăr o mulţime de lucruri plăcute. Stăteam cu primul volum din Cireşarii în mână şi nu puteam să trec de intoducere. Mă plictisea foarte tare şi nu reuşeam să ţin minte amănuntele. Ştiu că m-am dus la ea să-i spun şi atunci mi-a zâmbit un pic cu drag, un pic ironic la gândul că o să îmi dau eu seama mai târziu ce înseamna să citeşti. Mi-a spus doar să mai încerc.
Şi aşa am făcut. M-am chinuit puţin şi am trecut de introducere, am citit Cavaleriii Florii de Cireş care mi-a plăcut la nebunie, am citit şi celelalte volume cu gândul că nu vreau să se termine - chiar am ramas marcată de faptul ca s-au terminat si am zis sa continui povestea :) Am citit poveşti şi basme, toate cărţile pe care le aveam şi apoi de la capăt. Am citit cărţile lui Jules Verne, cărţi poliţiste, dintre care mi-a plăcut mult Trilogia în alb, tot de Constantin Chiriţă, creatorul Cireşarilor. Am citit Winettou şi Old Shutterhand de Karl May. Toate acestea au fost cărţile care m-au format a fi competitivă (cărţile de aventuri şi poliţiste) şi optimistă, visătoare (poveştile).
Când am mai crescut şi am ajuns la liceu
Mi-a plăcut Enigma Otiliei, cu descrierile ei realiste. Mi-a plăcut Moromeţii, când era vorba de mesele în familie cu supă de verdeţuri, mămăligă şi lapte. Mi-a plăcut Cel mai iubit dintre pământeni, fiindcă era vorba despre comunismul pe care nu-l cunoscusem. Mi-a plăcut prima parte din Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, partea în care era vorba de iubirea dintre Ştefan şi Ela. Mi-a plăcut şi Ion pentru modul în care a fost construit. Toate aceste cărţi au întipărit în mine ceva despre relaţiile interumane, despre Iubire sau Moarte.
Tot în liceu l-am descoperit pe Eliade. Mi-a plăcut mult Nuntă în cer şi Huliganii, mi-au lăsat acea impresie fierbinte şi rece a primei iubiri. O impresie cu fiori de teamă, neîncredere, amestecaţi cu fiori de plăcere şi calm. Au fost şi primele cărţi de idee. L-am descoperit şi pe Noica, mai ales cu Jurnal filosofic şi pe Paler, cu Rugaţi-va să nu va crească aripi . Am trecut aşadar la cărţi mai adânci. Am ajuns în clasa a 12-a, mă pregăteam pentru admiterea la facultate, aşa că am început să citesc şi filosofie. Nietzsche, Schopenhauer, Kant, Descartes, Locke, Rousseau, Wittgenstein. Cărţi care mi-au deschis mult viziunea despre viaţă la nivel conceptual.
La facultatea pe care am făcut-o, de Comunicare şi Relaţii Publice
Am început să citesc, pe lângă filosofie, politică şi istorie, cărţi de specialitate. Am citit despre Mass-Media, Comunicare, Relaţii Publice, Marketing, Advertising, Resurse umane, Managementul Proiectelor. M-am îndreptat spre domeniul pe care mi l-am ales, şi, pe lângă asta, am descoperit şi cărţile motivaţionale. Am realizat că pe lângă cunoştiinţele "hard", sau tehnice, pe care trebuie să le ai, pentru a activa în domeniul pe care ţi le-ai ales, trebuie să ai şi cunoştinţe "soft", care se referă la dinamica grupurilor, leadership, trebuie să ştii să lucrezi în echipă, să te automotivezi şi, cel mai important, să ai încredere în tine.
Am trecut, în timp, prin mai multe niveluri de lectură care mi-au influenţat viaţa şi m-au făcut să devin ceea ce sunt acum
La început mi-am format spirtul competitiv, am prins gustul misterelor şi provocărilor, am inceput sa visez la o lume ideala şi să fiu optimistă. Apoi am început să înţeleg relaţiile dintre oameni şi raportarea lor la "evenimente" eseţiale cum sunt Iubirea, Viaţa şi Moartea. Am început să am intru în gândiri mai profunde, de Idee, sau filosofice. Am descoperit apoi cărţile de specialitate şi pe cele motivaţionale.
Acum, o carte ca să îmi placă, trebuie să aibă o poveste, să mă facă să visez, să aibă un mister, astfel încât să fie imprevizibilă şi provocatoare. Trebuie să aibă ceva despre oameni, idei, să îşi pună o problemă, să te îndemne la răspunsuri, la a fi mai bun, iar la final să ştiu mai mult despre mine sau lumea din jur. Şi încă ceva, să aibă un anume umor, oricât de ironic sau cinic. Pare complicat? Aşa sunt şi eu. Totuşi, am găsit multe cărţi în acest gen.
Pe voi ce cărţi v-au făcut să deveniţi ceea ce sunteţi?
Citeste cele 21 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Cristina spune:
Am citit si citesc in continuare aproape orice imi cade in mana, fie ca e vorba de ziare sau reviste sau carti de beletristica si de specialitate. Citesc enorm, desi nu indeajuns de mult. Oferta de carte este atat de mare incat cu greu poate fi “rumegata” si “digerata” usor si in intregime. Citesc orice, fara sa fac nazuri, caci din orice carte inveti cate ceva, fie si doar cum nu trebuie scrisa o carte.
-
Andreea spune:
Prima carte pe care am citit-o a fost “Colt Alb”. tin minte ca am citit-o cu ai mei, mama citea o pagina, apoi tata si urmam eu. si mai tin minte cand mama trebaluia in bucatarie si ma punea sa-i citesc dintr-o carte pe care o primisem de la scoala, una oribila de altfel …apoi incet incet totul a venit natural…jules verne, rebreanu, camil petrescu, karl may…
-
Florin Pîtea spune:
Felicitări pentru articol – tema este foarte incitantă.
Lista mea este prea lungă, aşa încît nu am să încerc să transcriu aici toate titlurile cărţilor care m-au influenţat.
Dar un loc de seamă pe această listă îl ocupă “O poveste cu un hobbit” de J.R.R. Tolkien şi o adăugire recentă, foarte importantă, este “The Shock Doctrine” de Naomi Klein.
-
Alexutza spune:
Nostalgic articolul tau, si foarte frumos :) este uimitor cum o generatie creste gravitind in jurul acelorasi autori, acelorasi volume. M-am recunoscut in mare parte din lecturile enumerate de tine si pun pariu ca sint multi in situatia mea.
Nu mai tin minte care a fost prima carte citita, insa cu siguranta era din biblioteca alor mei, mama continua sa aiba si acum rafturi intregi din “Biblioteca pentru toti”.
Aviz parintilor sau viitorilor parinti de azi – cartile de pe rafturile voastre vor ajuta la modelarea piticilor vostri.
-
gabi spune:
ASa este :nostalgie aduce articolul tau…si eu ma recunosc in mare parte in cartile enumerate de tine…Nu stiu care a fost prima carte pe care am citit-o,dar mi-aduc aminte ca dupa ce am prins gustul cartilor,era o adevarata placere sa caut si sa gasesc ceva pe gustul meu in biblioteca,comunala care avea vreo 17 000 de carti(aveam de unde alege :) )Poate ca si pentru ca-mi sunt dragi cartile ,adevaratele carti…cele pe care le rasfoiesti si emana acel sentiment placut de prietenie adevarata – mi-ar parea tare rau sa dispara treptat si sa fie inlocuite in totalitate de cele in format electronic…cum citisem parca intr-un articol a lui Andrei…
Felicitari pentru articol!…m-am intors un pic in timp cu drag… :) -
Ileana Speranta Baciu spune:
FELICITARI PENTRU IDEE!
iMI DAŢI VOIE SÄ‚ PUBLIC Cărţi care ne-au făcut să fim ceea ce suntem SI PE SITUL MEU? -
Paula spune:
Jules Verne “O mie de leghe sun mare”, am citit-o cu nesat, amvisat dar partea terestra.mI-am dat seama ca nu e de ajuns.E necesar sa citim carti care ne plac pana ajungem la una care sa imispuna : e exact ce cautam.Eu am gasit-o si e existentialismul…
-
Aytana spune:
Gia ca de obicei ma faci sa zambesc cu nostalgie.
“Carti care ne-au facut sa fim ceea ce suntem”…bine ales titlul si cred ca toti de aici am avut fluturasi in stomac fiindca evident ne-am dus cu gandurile in trecut.
Au fost multe carti datorita carora sunt ceea ce sunt dar am sa nominalizez o singura carte a Cellei Serghi care impreuna cu a ei “Panza de paianjen” mi-a leganat visele in liceu ,m-a facut sa fiu dependenta de mare.E cartea pe care am recitit-o cu mult drag de multe ori in anii de cand am descoperit-o. -
movieaddicted spune:
Ce articol frumos!!!
Ciresarii, carti pe care le-am citit de muuulte ori in copilarie si care ma fascinau pur si simplu! Oh, cate carti obisnuiam sa citesc :(
La Medeleni mi se pare cel mai frumos roman al perioadei, din toate punctele de vedere! Imi amintesc perfect momentul cand Danut si Monica stateau impreuna dupa moartea Olgutei si ce a zis primul, plin de tristete…
Nu am putut sa il citesc pe Jules Verne, dar am citit foarte multe romane scrise de autori romanesti la inceput. Am citit si Mary Poppins, carti magice, absolut minunate! Apoi l-am “cunoscut” pe Thomas Hardy si am citit cam tot ce aveam in casa scris de el.
Am observat ca imi plac cartile pline de mister, cu o poveste complexa, multe personaje interesante, iar actiunea sa fie imprevizibila si fermecatoare! -
daniel spune:
Super tare articolul.Chiar ai darul povestirii.Chiar daca nu par un tip citit, nu prea sunt, am citit si eu niste carti care mi-au placut si care le mai rasfoiesc ori de cate ori am ocazia. Cel mai mult mi-a placut Enigma Otiliei si mi-a parut ff rau ca Felix nu a ramas cu Otilia aproappe ca m-a marcat sfarsitul cartii. Ceea ce vroiam eu sa spun este ca nu numai cartile ne fac ceea ce suntem ci si oamenii din jurul nostru,cei cu care interactionam in fiecare zi.Unii oameni nu au avut privilegiul de a citi carti sau pur si simplu nu au vrut. Schimbarile pe care le-au suferit ei au fost facute de cei din jurul lor, experientele vietii au fost cele care au modificat comportamentul lor, in bine sau in rau. Adevarul este ca o carte uneori este mai sincera cu tine decat oricare individ din jurul tau.
-
gabi spune:
Daniel,mi-am adus aminte si eu ca am suferit pentru ca Otilia n-a ramas cu Felix…. :) Gia inca o data felicitari si multumiri :)
-
Florin Popa spune:
Excelent articol, felicitari!
Mi-am adus aminte de prima mea carte, Robison Crusoe si nu a fost de loc un chin ci o adevarata aventura. Parintii m-au indrumat catre aceasta lectura si asta a fost trambulina a ceea ce a urmat. Enigma Otiliei imi aduc aminte ca a fost una dintre cele mai placute carti care a trebuit sa le citesc pentru scoala, pe langa Morometii si Cel mai Iubit dintre Pamanteni.
Apoi, in liceu, m-a fascinat Eliade, pe urma Dostoievski si de aici lucrurile au evoluat destul de mult ca sa le mai pot enumera.
Dupa cum zice si Alexutza marea majoritate am fost captivati de aceleasi carti, probabil din cauza invatamantului romanesc si a parintilor care au citit acelasi volume. Sunt curios oare, in zilele noastre cati dintre liceeni mai citesc ceva?
Lecturi placute tuturor! -
Gia spune:
pei de ce sa nu citeasca, liceeni? Cred ca numarul celor care citesc, in timp, a ramas constant sau s-a marit :) nu am date insa asta simt vazand librariile, targurile si alte evenimente dedicate,
multumesc de aprecieri si daca vreti sa povestiti mai mult despre cartile copilariei, am facut aici un locsor unde puteti trimite :) http://www.cherrytales.ro/category/carti-ale-copilariei/
-
Jean Bica spune:
Si eu care credeam ca sunt “bolnav” pentru ca am citit vreo 20 de carti ale lui Karl May si nici una a lui Hugo, Balzac, Flaubert sau Stendhal… Pentru ca preferam actiunea in locul metaforei… Am mai rezolvat din problema mai tarziu, dar in adolescenta visam ca alergam prin paduri cu Winnetou…ce vremuri?!
-
raluca spune:
Harry Potter. Da, sunt din generatia copiilor obsedati de J.K.Rowling. De ce? Pentru ca mi-a redat pofta si dragostea de citit.Si pentru ca am crescut si m-am maturizat in acelasi timp cu personajul. Eragon. Pentru ca mi-a aratat ca visul unui adolescent il poate face cunoscut ca tanar adult.Pentru ca asfel am capatat curaj sa imi urmez si eu visul.
Am citit tot ce mi s-a dat pe la scoala, dar in afara de micul pasaj din Romeo si Julieta din manualul de clasa a 9-a nu prea mi-a placut nimic. Poate doar Cartea Nuntii. Asa am ajuns sa citesc Romeo si Julieta si Cum va place.Jocul lui Ender.Primul SF pe care l-am citit.Si cand ma gandesc ca ziceam ca eu nu citesc sf-uri…:) Interviu cu um vampir de Anne Rice… pentru ca pe tot parcursul cartii aveam senzatia ca eu eram ziaristul “norocos”… Twilight. Pentru ca orice fata isi doreste un baiat frumos, inteligent, protector si nebuneste indragostit de ea. Si daca cu baiatul asta vine si ideea nemuririi… cu atat mai bine! {Sa nu ma injurati prea tare!:P }
P.S Superbe articolele. Raman “abonata”! -
Sinziana spune:
N-am sa uit niciodata prima mea carte: “In casa bunicilor” de Ionel Teodoreanu. Mama m-a pacalit sa ma apuc de citit, lecturand chiar ea seara si razand copios in fata mea fara sa-mi spuna de ce. Cand inchidea cartea si pleca la bucatarie o deschideam repede la semnul de carte curioasa fiind sa descopar cauza amuzamentului ei. Asa m-am apucat de citi. Apoi au urmat alte carti:”La Medeleni” tot de Teodoreanu, “Ciresarii” pe care i-am savurat in nenumarate randuri, Eliade cu “Maitrey”, “Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi”, “Padurea spanzuratilor”, “Enigma Otiliei”. Apoi am descoperit “Dama cu camelii” si am plans 2 nopti recitind cu lanterna sub patura, in miezul noptii, pasajele care mi-au placut cel mai mult. “Bruta” de Guy de Cars care m-a lasat fara suflare sau “Marele Gatsby”, “Ramasitele zilei” – Kazuo Ishiguro. Am citit si carti de specialitate, de sociologie sau psihologie sociala, de antropologie. Mi-a placut mult stilul lui Malcolm Gladwell in “Tipping Point” sau in “Blink”, mi-a placut foarte mult “The fifth discipline” – Senge si “Rich dad, poor dad” al lui Kiyosaki sau “Who moved my cheese”, si am invatat multe din “Manager contra curentului”. Am descoperit adevarul istoric al Romaniei in perioada comunista in 2 carti care m-au cutremurat pana in adancul fiintei: “Marturii…Marturii…Din Iadul temnitelor comuniste” – de Andreica si “Reeducare de la Aiud” – Demostene Andronescu. Cartea care m-a varajit cel mai multramane totusi “Accidentul” lui Mihail Sebastian.
Cert e ca de fiecare data cand deschid o carte, spatiul din jurul meu se umple de lumina, inima mi se umple de caldura si nu mai stiu nimic altceva, sunt personajul care imi place cel mai mult din carte si traiesc povestea lui pana cand, la finalul cartii sunt nevoita sa ma transform in alt personaj din alta carte. Lumea cartilor e un univers in care daca ai pasit odata, nu se poate sa nu tanjesti sa revii. Ceva din tine apartine acelei lumi si ceva din ea va ramane mereu in sufletul tau.
Ovidiu spune:
23 January 2009 | 12:45 pm
Karl May, Chiriţă şi mai ales Jules Verne… ce amintiri frumoase!
Contează atât de mult cum începi să citeşti, cărţile de început sunt esenţiale, pentru că atunci îţi educi plăcerea cititului. Un îndrumător, cineva care să ţi le pună în mână şi să te încurajeze să citeşti, asta contează la fel de mult.
Se mai începe programa de literatură la clasa a noua cu plictisitoarele Letopiseţe? Le-aş înlocui oricând cu Jules Verne şi cred că am ieşi toţi mai câştigaţi!