Așa cum v-am anunțat, în perioada 1-15 decembrie bookblog.ro și Fundația Calea Victoriei își unesc forțele într-o campanie de strângere de cărți pentru copiii de la Centrul de zi Sf. Mc. Sofia. Dorim să le facem o bucurie, iar pentru a vă oferi mai multe detalii, am rugat-o pe doamna Laura Irimia să vă povestească ce anume se întâmplă acolo și câte ceva despre copiii pe care îi ajută.

Andreea Chebac: Câți copii sunt în centru și ce vârste au?
Laura Irimia: Centrul de zi pentru copii Sf. Mc. Sofia este un așezământ ce funcționează în cadrul Sectorului Social Filantropic al Arhiepiscopiei Bucureștilor și se adresează unui număr de 30 de copii, cu vârste între 6 și 14 ani, elevi în clasele pregătitoare și clasele I-VIII, proveniți din familii defavorizate social.

AC: Cum sunt selectați cei pe care îi aveți în îngrijire?
LI: Centrul de zi urmărește mai multe criterii de selecție a beneficiarilor, cum ar fi:
- situații materiale și financiare deficitare
- condiții precare de locuit
- risc de eșec\abandon școlar (absențe, rezultate slabe)
- familie numeroasă\monoparentală
- părinți plecați la muncă în străinătate
- părinți șomeri, fără loc de muncă, pensionați medical
- risc de neglijență\abandon familial
- probleme medicale
Copiii vin la centrul nostru îndrumați de către asistenții sociali ai protoieriilor din București, preoții bisericilor, Direcțiile de Asistență Socială și Protecția Copilului sau de către diferite Organizații non-guvernamentale, cu care noi colaborăm.

AC: Care sunt activitățile pe care le faceți cu ei?
LI: În cadrul centrului, copiii primesc după orele de şcoală o masă caldă asigurată de Arhiepiscopia Bucureştilor în regim de catering, sunt ajutați la efectuarea temelor, sprijiniţi în recuperarea materiei, sunt antrenaţi în diverse activităţi în cele trei săli de studiu, în sala-atelier (cu îndeletniciri practice de pictură pe sticlă, pe pânză, pirogravură, traforaj, modelaj, ţesut etc.), în camera de joacă, în cabinetul de informatică, în cel de ştiinţele naturii, în cabinetul logopedic, în cel psihologic, cel de asistenţă socială, fără a uita de sala de sport în care se simt în largul lor. Pentru ca acești copii să nu renunțe la școală și să aibă un viitor mai bun ne propunem să le oferim cele mai bune condiții pentru desfășurarea activităților, lucru care nu se poate realiza fără asigurarea bazei materiale și financiare a acestora.
De asemenea, lectori ai Fundaţiei „Calea Victoriei”- artişti plastici, actori şi muzicieni vin la centru în fiecare vineri pentru a petrece câteva ore cu copiii, împărtăşindu-le din experienţa lor şi realizând împreună lucruri minunate.
Suntem foarte bucuroşi de realizarea unui film, intitulat „Povestea prieteniei”, prin proiectul „Șansă pentru rolul vieții" . Filmul a avut în prim plan copiii din cadrul centrului, care au interpretat roluri inspirate de dorinţele lor, „pentru când vor fi mari”. Proiectul a fost unul de dezvoltare personală, cu un impact pozitiv pentru copii. Ei au avut șansa de a-și folosi imaginația în crearea personajului preferat, au pătruns în lumea basmului, prin rolurile de prinţese, cavaleri şi oameni de ştiinţă, pe care le-au interpretat. Micii actori au beneficiat de un cadru adecvat poveştii, având la dispoziţie costume de teatru, o echipă de profesioniști în domeniu, lecţii de dicţie, elemente necesare realizării unui film reuşit şi de care ei sunt foarte încântaţi.

AC: Cum încercați să-i ajutați?
LI:Copiii primesc zilnic la centru sprijin educațional în efectuarea temelor, consiliere psihologică și logopedică, ajutor material, servicii asigurate de către o echipă multidisciplinară formată din preot, coordonator, asistent social, pedagog, logoped, psiholog, la care se adaugă și sprijiunul și entuziasmul voluntarilor noștri.
Ne străduim să contribuim la îmbunătățirea calității vieții acestor copii și a familiilor lor, pentru a depăși situția de criză în care se află, oferindu-le tot suportul nostru, de la informații esențiale privind drepturile lor, până la sprijin concret. Dorim să le oferim încrederea în ei și că suntem aici pentru a-i ajuta, încercând să le construim un viitor mai luminos.Ne luptăm ca acești copii să nu fie marginalizați în societate, să aibă șanse și oportunități egale, ca toți ceilalți copii.
Mărturisesc că este emoționant de fiecare dată când vezi bucuria pe chipurile copiilor la prima zi de naștere sărbătorită cu tort și daruri, prima excursie la munte sau primul foc de tabără din viața lor. Dar mai presus de toate acestea, încercăm cu mare bucurie să le oferim dragostea, de care ei au nevoie, încrederea că nu sunt singuri și că pot depăși toate barierele în viață, cu studiu, perseverență și optimism.

AC:De ce au nevoie de o donație de cărți?
LI:Considerăm că unele dintre cele mai de preț lucruri, pe care le poate dobândi un om sunt educația și cultura. Deși suntem generația unde tehnologia și inovațiile sunt la un nivel foarte dezvoltat, dorim să insuflăm copiilor plăcerea de a citi, având cărțile în propriile mâini și de a răsfoi paginile lor, descoperind lucruri interesante și captivante.
Promovăm valoarea și cultura în rândul copiilor, care sunt privați de această facilitate, dar care doresc să își depășească condiția și să aibă un scop în viață. Orice copil are dreptul la educație, iar noi facem tot ce ne stă în putință pentru ca ei să aibă acces la o educație de calitate. Nu întâmplător a fost ales numele centrului nostru – Sfânta Sofia, ce înseamnă înțelepciune, care este cultivată prin citit.

AC: Ce fel de cărți îi îndemnați pe cei care citesc acest interviu să doneze?
LI:Biblioteca centrului nostru dispune de cărți, donate de oameni generoși, care au fost alături de noi și au înțeles necesitatea copiilor de a citi și cărora le mulțumim din suflet. Ne dorim însă, să îmbunătățim fondul de carte al centrului cu cât mai multe cărți frumoase pentru copii: povești, literatură potrivită vârstei, albume despre viața animalelor, plantelor, cărți de istorie, geografie...etc., asigurând în acest mod un grad ridicat de acces la cultură a grupurilor defavorizate de copii. Copiii au în acest mod o șansă concretă de a-și construi un viitor mai bun pentru ei, ajutându-și în acest mod și părinții, care nu au avut posibilitatea unei educații de calitate.

AC:Ne puteți povesti o întâmplare pe care o considerați semnificativă din activitatea dumneavoastră aici?
LI: Îmi amintesc de o fetiță timidă, speriată și necomunicativă, în vârstă de 12 ani, adusă la centrul nostru de către părinții ei surdo-muți, într-o dimineață. Ochii ei mari și frumoși citeau pe buzele părinților, comunicând cu ajutorul limbajului mimico-gestual, pentru ca mai apoi să se exprime și să ne ajute pe noi să înțelegem că ea și sora ei au nevoie de ajutor, părinții neputând să le ofere sprijinul educațional, de care aveau nevoie.
Cu ocazia organizării pe scena Palatului Copiiilor a unui spectacol dedicat copiilor și persoanelor cu dizabilități, fetița a fost rugată să ne ajute în traducerea spectacolului în limbajul mimico-gestual pentru persoanele ce suferă de surdo-mutitate.
Pe scenă, fetița, îmbrăcată frumos într-o rochiță roșie, s-a comportat ca o adevărată prezentatoare, stârnind admirația celor din jur, depășind emoțiile și căpătând o bucurie, un zâmbet și o lumină pe chip, dar mai ales o mare încredere în forțele sale proprii. Era prima dată când se afla în centrul atenției, pe o mare scenă, apreciată și aplaudată.
După spectacol, cu toții am fost surprinși de deschiderea și comunicarea de care a dat dovadă, putând afirma astăzi că nu mai regăsim nimic din acea fetiță sfioasă de la intrarea în centru, ci este cu totul altă persoană, mai deschisă, mai comunicativă.... mai fericită.