bookblog.ro

Interviu Octavian Soviany: Citim atât de multe lucruri care nu ne plac încât e bine să mai citim din când în când și ceva care ne place.

Într-o zi de joi, cu puțin timp înainte de lansarea romanului Casa din Strada Sirenelor (RECENZIE) în cadrul Librăriei Cărturești, am avut plăcerea de a-l intervieva pe autorul Octavian Soviany în legătură cu geneza acestei cărți, printre altele. Departe de a fi impunător prin statură sau prin felul de a fi, acesta impune respect și te face să deschizi larg urechile la tot ceea ce are de povestit. Mi-l pot imagina în spatele unei catedre vrăjind generații întregi de elevi cu viziunile și recomandările sale literare așa cum acum reușește să facă și cu cititorii săi.

Sursa foto: filme-carti.roCălina Matei: Ați debutat cu poezie, ați trecut prin dramaturgie, critica literară, ați fost profesor de literatură. Citeam într-un interviu de-al dumneavoastră că v-ați gândit multă vreme că nu puteți să scrieți proză și totuși ați găsit resursele necesare în imaginație pentru a vă reinventa de la un roman la altul.

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

Interviu Aris Fioretos: „Literatura este un mediu lent,(…) de obicei reacția vine cu o întârziere de câțiva ani.”

Mi-l amintesc pe Aris Fioretos de la precedenta sa vizită în România: înalt și elegant, cu o figură serioasă atunci când îl priveai în repaus; dar plin de detalii surprinzătoare dacă aveai timp să îi arunci mai mult de o privire: șosete colorate, butoni amuzanți și a însoțit lectura în română din romanul său (o limbă necunoscută lui) cu gesturi amuzante.

Ambele ipostaze sunt la fel de firești pentru scriitor și cam așa este și romanul „Mary”: trebuie să treci peste aparența unui roman despre opresiune și torturi pentru a descoperi descrierile fabuloase și pasajele de reală tandrețe.

CITEȘTE RECENZIA ROMANULUI „Mary” DE ARIS FIORETOS

Aris Fioretos a venit în București penru a promova primul său roman tradus în limba romană: „Mary” (Ed. Humanitas Fiction, 2017), ocazie cu care a povestit despre ce înseamnă să te pui în pielea personajului, cum a ales tema și multe altele.

Spune-ti parerea!

Majgull Axelsson: „Eu încă aștept să citesc un roman bun despre cum era viața în perioada comunistă.”

 

O lege nescrisă a Bookfest-ului spune că sâmbăta este, fără tăgadă, cea mai aglomerată zi a târgului. Sâmbăta de 27 mai nu face excepție, și îmi dau seama că am fost inspirată să ajung mult mai devreme decât la ora indicată pentru interviul cu Majgull Axelsson. Mă bucură să văd zeci și zeci de oameni navigând pe culoarele dintre standuri, și îmi croiesc drum printre ei pentru a ajunge la zona dedicată Suediei – țara invitată în acest an la târg.

Prima impresie pe care mi-o face Majgull este a unei persoane calde și deschise; pare cu chef de vorbă și nu dă niciun semn de nerăbdare, nu se plânge de nimic și e toată un zâmbet. Cuvintele vin de la sine în compania ei, și începem discuția natural, despre... vreme.

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

Interviu Dana Grigorcea: „Haina îl face pe om și, în contextul ăsta, un premiu este o haină de fițe.”

Autorin Dana Grigorcea - sie lebt in Zürich und gewann vor kurzem den 3Sat-Preis am Ingeborg-Bachmann-Literaturwettbewerb - hier im Volkshaus Zürich, wo sie sich oft aufhält

AC: Cum a schimbat viața ta de scriitor faptul că ai luat Premiul 3sat în cadrul concursului de literatură Ingeborg Bachmann de la Klagenfurt, din Austria?

DG: Drept să-ți spun, eu nu sunt o fetișistă a premiilor. Încet, încet există pericolul să vrei să acumulezi premii, onoruri... Ăsta e pericolul care te paște în mediul artistic, în rest ai numai plăceri, asta e singura neplăcere... :).

Ingeborg Bachmann din Austria e cel mai cunoscut concurs din spațiul german. Este difuzat la televizor, toată suflarea interesată de literatură se uită an de an la festivalul ăsta și toate ziarele scriu, e ca un foc care se vede de departe.

Eu am vrut să partcip pentru că mi s-a părut interesant să citești în fața unui juriu. Vreau, după ce am scris ceva, să am un public, mic-mare, un public receptiv, care să-mi spună o părere. Vreau să am o reacție. În anul respectiv era un juriu foarte bun, niște oameni de la care chiar eram curioasă să am o reacție. Ăsta a fost motivul principal pentru care am participat. Prietenii mei scriitori m-au sfătuit să nu mă duc. Chiar și soțul meu a spus că este un show, că nu are legătură cu literatura, pentru că timpul este foarte scurt, fiind televiziune, și ei dau sentințe, nu au timp să discute despre ce le-a plăcut și ce nu le-a plăcut. Rămân la prima impresie și spun: „ne-a plăcut”, scurt, sau „nu ne-a plăcut, e o porcărie” și poate îți și rup foile citite, cu efect pentru public. Te pot umili dacă ești mai sensibil, o mulțime de scriitori care au fost la festivalul ăsta n-au mai scris după. Dar eu n-am fost convinsă de argumentația asta, pe mine nu mă interesa dacă urmau să mă desființeze.

Spune-ti parerea!

Interviu Dana Grigorcea: „Caut Bucureștiul în fiecare oraș”

dana-grigorcea-104-_v-img__16__9__xl_-d31c35f8186ebeb80b0cd843a7c267a0e0c81647Era seară. Și toamnă. Ploua și era rece. În contextul ăsta știam că întâlnirea mea cu scriitoarea Dana Grigorcea s-ar putea să fie deturnată de traficul bucureșten mereu haotic în astfel de condiții. Câteva minute mai târziu, apariția luminoasă a partenerei mele de discuții m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva vedem fiecare un alt București în fața ochilor.

Ora ce a urmat m-a lămurit că așa e. Dana Grigorcea vă învită în Bucureștiul ei plin de amintiri, Bucureștiul ei dorit și căutat în toate capitalele cosmopolite ale lumii, Bucureștiul pe care îl descrie în cel mai recent roman al său – „Sentimentul primar al nevinovăției”. Iar acest București pare să fi cucerit și inimile cititorilor străini deoarece cartea a fost recompensată cu Premiul 3sat în cadrul concursului de literatură Ingeborg Bachmann de la Klagenfurt, din Austria.

Andreea Chebac: O să începem discuția despre Bucureștiul ăsta în care ai rămas blocată în trafic. Cum îl găsești, acum, când stai aici atât de puțin timp?

Spune-ti parerea!

Diwan, un lanț de librării din Egipt sau Cum poți schimba lumea atunci când îți dorești cu adevărat – Partea a II-a

diwan4RE: Ce tip de cărți se cumpără la Diwan ?

CS: Cea mai vândută categorie este cea de Belestristică. Cărțile de satiră politică scrise de autori egipteni se vând foarte bine. Există, în mod clar, un apetit pentru subiecte politice și sociale abordate în manieră comico-ironică. În ceea ce privește cartea în limba engleză, vindem destul de bine literatura self-help, dar și opere clasice.

RE: În opinia dumneavoastră, care sunt cele mai importante provocări pe care brandul Diwan trebuie să le abordeze ?

Spune-ti parerea!

Diwan, un lanț de librării din Egipt sau Cum poți schimba lumea atunci când îți dorești cu adevărat – Partea I

diwan5Toate librăriile sunt frumoase. Vă rog să mă credeți pe cuvânt. Mi-am petrecut ultimii douăzeci de ani intrând în sute de librării din toate colțurile lumii, și asta cred: absolut toate sunt frumoase. Mici sau mari, moderne sau vechi, organizate minuțios sau dezordonate cu artă, prietenoase sau mai puțin sociabile, ele sunt frumoase. Atât de frumoase încât a le limita într-un top sau orice altă formă de categorizare este aproape o blasfemie.

Dar toate adevărurile, inclusiv cel enunțat mai sus, au micile lor zone de...  excepțional. Diwan este, într-un anume sens, o parte din imperfecțiunea unui adevăr perfect. Nu pentru că ar contrazice frumusețea universală a librăriilor, ci pentru că se așază undeva mai presus de aceasta. Diwan nu este numai o poveste frumoasă cu cărți, Diwan are ceva care transcede această frumusețe. Conține luminile și umbrele unei societăți, a unui spațiu cultural pe care l-a schimbat doar prin simpla sa existență, a unei istorii adesea de neînțeles chiar și pentru actorii săi principali.

Diwan s-a născut în anul de grație 2002, în capitala Egiptului, Cairo, într-un cartier vechi, așezat pe o insulă, în mijlocul Nilului, înconjurat de case istorice, străzi luminoase, în decorul anilor frumoși ai interbelicului, timpul de grație al unei lumi apuse.

A fost ideea surorilor Hind și Nadia Wassef, și a prietenelor lor, Nihal Shawky și Ziad Bahaa El Din, idee născută din dorința de a aduce în același spațiu cultura Estului și cea a Vestului, de a oferi locuitorilor o oază de liniște și pace în mijlocul unui oraș aglomerat, suprapropulat și permanent agitat. Un loc unde să poți să citești, să cumperi cărți și să bei un ceai sau o cafea.

Am intrat prima dată în librăria Diwan chiar în anul înființării acesteia: eram studentă la Universitatea din Cairo și locul a devenit rapid unul dintre preferatele mele. Am petrecut ore în șir aici citind, scriind și bând mai multe cafele decât ar fi trebuit. Timp de aproape un an de zile, Diwan a fost pentru mine un pic de acasă. Am plecat, m-am reîntors după aproape patru ani. Primul loc unde m-am dus în Cairo a fost la Diwan. L-am regăsit mai mare, mai frumos, mai luminos. Un prieten despre care poți spune din primele momente ale întâlnirii că i s-au întâmplat lucruri bune în viață.

Diwan crește, se dezvoltă, își extinde magazinele, trăiește alături și uneori chiar în ciuda unei istorii care nu a fost nici blânda și nici ingăduitoare cu proiectele culturale ale țării. Destinul acestei librarii este, în mare măsură, o lecție de toleranță, creativitate și forță. Nu numai a celor care muncesc acolo, dar și a culturii care rezistă în fața vremurilor grele și a nebuniei oamenilor.

Va redau mai jos discuția pe care am avut-o cu doamna Cecile Samy, Business Development Director al lanțului Diwan și care a avut amabilitatea să ne primească într-o zi călduroasă de august în librăria Diwan din cartierul Sheikh Zayed, unul dintre cele mai noi magazine ale brandului.

Spune-ti parerea!

Copyright ©2011 Bookblog.ro