bookblog.ro

Adrian Cioroianu: „Cred că istoria ne “vaccinează” cu un anumit relativism, adică știm că au fost și vor fi mereu crize.

Istoria este una dintre pasiunile mele curente. Îmi place să citesc cărți de istorie, să vorbesc despre problemele pe care istoria ni le încapsulează în memoria colectivă și să cunosc oameni care scriu (și fac) istorie. O astfel de figură marcantă este Adrian Cioroianu, istoric, jurnalist, eseist și om politic, un om care a popularizat și de-mitizat constant trecutul, aducând-l mai aproape de cititori.

Am avut fericita ocazie de a-l cunoaște în persoană la FILIT 2022, un eveniment literar de anvergură, iar prezentul interviu este nu doar o discuție cu și despre istorie, dar și o invitație spre a regândi felul în care aceasta contează în viețile noastre.

Adrian Cioroianu

Spune-ti parerea!

Lavinica Mitu: „Oamenii spun că literatura nu se face din scris terapeutic.”

Pe Lavinica Mitu am cunoscut-o mai întâi prin volumul său de proză scurtă „Bărbatul fără cap”, apărut la Editura Polirom, iar apoi prin intermediului Festivalului FILIT, un spațiu cultural care nu poate să nu inspire.

Dovada majoră, în acest sens, e acest interviu cald, sincer, fără cosmetizări, pe care l-am transcris cu emoția unei revederi calde cu un adevărat prieten.

E un interviu despre aventura creației, despre frici și despre curaj, despre maternitate și despre scris terapeutic, dar mai ales despre nevoia de a spune povești cu care să ne umplem viața.

Lavinica Mitu

Spune-ti parerea!

Interviu cu Miguel Bonnefoy: „Cărțile sunt un mod de a găsi o conexiune matematică între algebrele diferite din inima mea”

Întâlnirea cu Miguel Bonnefoy a fost primul interviu live cu un scriitor făcut după mai bine de un an și jumătate de pauză și mă bucur că am avut parte de prezența vivace și sociabilă a autorului laureat cu Premiul Goncourt Alegerea României 2020.

Romanul său, Ereditate (editura Trei, 2021), spune povestea incredibilă a familiei sale paterne de-a lungul a patru generații de francezi stabiliți în Chile. O carte plină de emoții și sud-americană la suprafață - familii numeroase, personaje tumultoase, realism magic -, dar cu o structură atent gândită, inspirată de clasicii europeni, la o privire mai atentă.

De altfel, nu doar scriitura lui Miguel Bonnefoy are aceste straturi, ci întreaga sa viață trăită într-un mix de culturi, fiecare lâsându-și amprenta și moștenirea. În interviul de mai jos am încercat să aflu detalii despre întâmplările ieșite din comun din carte, dar am fost răsplătită cum mult mai mult pentru că acum aștept cu nerăbdare continuarea romanului Ereditate.

Spune-ti parerea!

Interviu cu Anca Dumitrescu: „Tot timpul trebuie să îți asculți inima, e ca o busolă, e ca un far. Ce îți spune inima?”

Am ajuns la Philocaly, pe strada Frumoasă, în ultima săptămână a anului trecut, vrând să o cunosc pe cea care a dat viață volumului de poezii Micro(scop) pentru suflet (citește recenzia). A fost cartea care mi-a deschis inima la început de an și care mi-a arătat că poezia poate fi și altfel decât am învățat la școală.

A fost ca și cum am pășit înapoi în timp, într-un alt secol, într-un salon al unei doamne bine din societatea bucureșteană care m-a primit să vorbim despre iubire în toate formele ei, printre bule de șampanie și fum de țigară, cu muzică franțuzească în surdină.

Călina Matei: De unde a început pasiunea pentru scris și ce a hrănit-o de-a lungul anilor? Știu că ai terminat jurnalismul, dar asta mi se pare mai degrabă o meserie de adult, ca să ai un scop în viață, o meserie.

Spune-ti parerea!

Interviu cu Nadine Brun-Cosme. „Poți vorbi despre orice cu copiii, atâta timp cât știi cum”

Pe 13 februarie am avut privilegiul de a sta de vorbă cu Nadine Brun-Cosme, autoarea cunoscutei serii Lupul cel Mare și Lupul cel Mic, publicată în limba română de Editura Cartea Copiilor. Întâlnirea a avut loc cu prilejul Incubatorului de povești colorate, un atelier de creație susținut de Nadine Brun-Cosme, asociația Cu Alte Cuvinte și mișcarea Citim Împreună România, unde a fost abordat și subiectul psihologiei copilului în cărțile ilustrate. 

E prima oară când am ocazia să stau de vorbă cu un autor de carte pentru copii și m-a cucerit viziunea ei asupra procesului creativ și grija pe care o acordă cuvintelor și ritmului. Redau conversația mai  jos, cu mulțumiri Georgianei Banu pentru traducere și interpretare. 

 

Spune-ti parerea!

Interviu-fulger cu Paul Țanicui: „Cititorii trebuie să știe că au de-a face cu cea mai bună carte scrisă vreodată în limba română”

Clejani

Pentru mine, Contre Jour (Curtea Veche Publishing, 2019) a fost o carte pe care a trebuit s-o diger o vreme, o carte care cere o interpretare personală de la fiecare cititor (poate de aceea și încep acest text abrupt, pornind de la propria-mi experiență). Un volum economicos scris, fără pagini de prisos, dar care te absoarbe ca-ntr-un tunel de imagini macro, pe ecrane led - îți lovesc conștiința și îți excită simțurile pe durata întregii lecturi.

Povestea unei iubiri așa cum poate fi mai onest: cu începuturi blânde și complicații violente, urmărim cuplul de îndrăgostiți în momentele lui cele mai bune, dar și în cele mai rele. Pe fundalul divinului Paris sau într-o bucată de București descrisă cu dragoste, te întrebi ce face de fapt ca legătura dintre doi oameni să trăiască sau să se stingă atunci când ți-e clar că iubirea nu poate șterge toate imperfecțiunile umane.

Paul Țanicui a pus în Contre Jour din experiențele lui atât de diverse, totul în dozajele potrivite: puțin din experiența lui de film a făcut romanul foarte vizual, puțin din experiența lui muzicală l-a făcut foarte ritmic și avem parte și de puțină poezie plasată într-un context memorabil si surprinzător.

Spune-ti parerea!

Interviu Lionel Duroy: „Doar trecând prin ficțiune reușești să spui nespusul”

Lionel Duroy este un autor francez multiplu premiat care a scris nu mai puțin de 19 romane în cariera sa. Duroy s-a dedicat scrisului după ani petrecuți ca jurnalist pentru cele mai mari publicații din Franța, perioadă în care a acoperit evenimente importante ca războiul din Iugoslavia.

Eugenia” pleacă cumva de la povestea familiei sale, aristocrați scăpătați cu simpatii naziste, dar își desfășoară acțiunea în România. Folosind imaginea scriitorului Mihail Sebastian, fragmente din Jurnalul său și o documentare temeinică, romanul oferă fără menajamente o imagine a pogromului evreilor de la Iași.

De ce a ales România ca decor pentru dezastrul care s-a întins într-o mare parte din Europa, cum a documentat acest episod și multe altele, a povestit la vizita sa în țară, cu ocazia Festivalului Internațional de Literatură și Traducere Iași.

Spune-ti parerea!

Copyright ©2011 Bookblog.ro