bookblog.ro

Diwan, un lanț de librării din Egipt sau Cum poți schimba lumea atunci când îți dorești cu adevărat – Partea a II-a

diwan4RE: Ce tip de cărți se cumpără la Diwan ?

CS: Cea mai vândută categorie este cea de Belestristică. Cărțile de satiră politică scrise de autori egipteni se vând foarte bine. Există, în mod clar, un apetit pentru subiecte politice și sociale abordate în manieră comico-ironică. În ceea ce privește cartea în limba engleză, vindem destul de bine literatura self-help, dar și opere clasice.

RE: În opinia dumneavoastră, care sunt cele mai importante provocări pe care brandul Diwan trebuie să le abordeze ?

Spune-ti parerea!

Diwan, un lanț de librării din Egipt sau Cum poți schimba lumea atunci când îți dorești cu adevărat – Partea I

diwan5Toate librăriile sunt frumoase. Vă rog să mă credeți pe cuvânt. Mi-am petrecut ultimii douăzeci de ani intrând în sute de librării din toate colțurile lumii, și asta cred: absolut toate sunt frumoase. Mici sau mari, moderne sau vechi, organizate minuțios sau dezordonate cu artă, prietenoase sau mai puțin sociabile, ele sunt frumoase. Atât de frumoase încât a le limita într-un top sau orice altă formă de categorizare este aproape o blasfemie.

Dar toate adevărurile, inclusiv cel enunțat mai sus, au micile lor zone de...  excepțional. Diwan este, într-un anume sens, o parte din imperfecțiunea unui adevăr perfect. Nu pentru că ar contrazice frumusețea universală a librăriilor, ci pentru că se așază undeva mai presus de aceasta. Diwan nu este numai o poveste frumoasă cu cărți, Diwan are ceva care transcede această frumusețe. Conține luminile și umbrele unei societăți, a unui spațiu cultural pe care l-a schimbat doar prin simpla sa existență, a unei istorii adesea de neînțeles chiar și pentru actorii săi principali.

Diwan s-a născut în anul de grație 2002, în capitala Egiptului, Cairo, într-un cartier vechi, așezat pe o insulă, în mijlocul Nilului, înconjurat de case istorice, străzi luminoase, în decorul anilor frumoși ai interbelicului, timpul de grație al unei lumi apuse.

A fost ideea surorilor Hind și Nadia Wassef, și a prietenelor lor, Nihal Shawky și Ziad Bahaa El Din, idee născută din dorința de a aduce în același spațiu cultura Estului și cea a Vestului, de a oferi locuitorilor o oază de liniște și pace în mijlocul unui oraș aglomerat, suprapropulat și permanent agitat. Un loc unde să poți să citești, să cumperi cărți și să bei un ceai sau o cafea.

Am intrat prima dată în librăria Diwan chiar în anul înființării acesteia: eram studentă la Universitatea din Cairo și locul a devenit rapid unul dintre preferatele mele. Am petrecut ore în șir aici citind, scriind și bând mai multe cafele decât ar fi trebuit. Timp de aproape un an de zile, Diwan a fost pentru mine un pic de acasă. Am plecat, m-am reîntors după aproape patru ani. Primul loc unde m-am dus în Cairo a fost la Diwan. L-am regăsit mai mare, mai frumos, mai luminos. Un prieten despre care poți spune din primele momente ale întâlnirii că i s-au întâmplat lucruri bune în viață.

Diwan crește, se dezvoltă, își extinde magazinele, trăiește alături și uneori chiar în ciuda unei istorii care nu a fost nici blânda și nici ingăduitoare cu proiectele culturale ale țării. Destinul acestei librarii este, în mare măsură, o lecție de toleranță, creativitate și forță. Nu numai a celor care muncesc acolo, dar și a culturii care rezistă în fața vremurilor grele și a nebuniei oamenilor.

Va redau mai jos discuția pe care am avut-o cu doamna Cecile Samy, Business Development Director al lanțului Diwan și care a avut amabilitatea să ne primească într-o zi călduroasă de august în librăria Diwan din cartierul Sheikh Zayed, unul dintre cele mai noi magazine ale brandului.

Spune-ti parerea!

5 întrebări pentru John Simenon (varianta bilingvă română-engleză)

Iubitori de literatură polițistă, adunarea! Prilejul este cum nu se poate mai bun: Vineri, 9 decembrie, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bdul Regina Elisabeta 38), va avea loc o întâlnire cu John Simenon, fiul celebrului și îndrăgitului creator al lui Maigret, Georges Simenon. Mai multe detalii despre eveniment găsiți aici.

afis-js

Întâlnirea cu John Simenon face parte dintr-un turneu mai amplu susținut de acesta în perioada următoare în Europa de Sud-Est, turneu dedicat cărților unuia dintre cei mai citiți și iubiți autori de literatură polițistă din întreaga lume.

În avanpremiera acestui eveniment vă oferim un mini-interviu cu John Simenon despre opera tatălui său, Georges Simenon, dar și despre relația sa cu celebrul comisar Maigret.

Spune-ti parerea!

Interviu Ludmila Ulițkaia: „Forța de educare a literaturii se pare că nu mai funcționează.”

ludmila-1

Sursa: https://www.facebook.com/humanitas.fiction

Atunci când deschizi o carte precum „Imago” – labirintică, densă, cu detalii și personaje ale căror destine se întretaie – ești cumva absorbit de ea. Ajungi să fii acolo, ca o mască ascunsă dintr-un tablou mișunând de detalii. Și atunci când revii la realitate ai sentimentul că ai călătorit într-o zonă aparte, în mintea omului care a creat universul acela, că ai fost conectat cu el.

De aceea, ocazia unui interviu cu Ludmila Ulițkaia mi s-a părut aproape o întâlnire cu demiurgul lumii în care trăisem pe jumătate în ultima săptămână. Însă aveam să aflu de la ea, în legătură cu personajele din roman, că „în această carte nu există eroi închipuiți, fiecare personaj are în spate o persoană reală, m-am gândit la cineva anume și l-am descris în această carte. În esență, este  o carte despre prietenii mei, despre oamenii lângă care am trăit. Și mulți se recunosc și îmi spun acest lucru.”

Spune-ti parerea!

Interviu Irina Teodorescu: „…este mai bine, când ești scriitor – sau cel puțin pentru mine – să nu te gândești prea mult la cititori sau la înțelegerea unui text”

irina-teodorescu

copyright G. Aresteanu

Blestemul tâlharului mustăcios” este un roman așa cum promite titlul: ludic și alert, cu personaje conturate parcă doar dintr-o trăsătură de penel care le scoate în evidență întreaga personalitate. Dar cum arată autoarea din spatele poveștii familiei Marinescu? Care este trăsătura de penel care o definește?

Vă invit să-mi spuneți și părerea voastră după ce citiți rândurile de mai jos; eu îndrăznesc să ghicesc o persoană „cu zvâc”, alertă și optimistă care iubește poveștile pentru că prin ele poți evada. Cu un roman premiat pentru debut, un altul publicat și un al treilea în pregătire, scriitoarea Irina Teodorescu ne promite și mai multe momente de vrajă literară. Iar dacă vreți să descoperiți de s-a potrivit descrierea imaginată de voi cu realitatea, în curând scriitoarea va veni în România.

Spune-ti parerea!

Interviu Ioan T Morar: „Mă încăpățânez să cred că și în lumea asta modernă credința are un loc al ei”

ioan-t-morarAcest interviu este de fapt un triptic pentru că se concentrează pe trei volume semnate de Ioan T Morar: începe cu „Cartea de la capătul lumii. La un pas de Paradis: două luni în Noua Caledonie și o săptămână în Vanuatu” - un fel de jurnal de călătorie dedicat unui Paradis terestru, așa cum îl descrie autorul -, continuă cu „Negru și roșu” – roman istoric ce abordează curajos experimentul Transnistria - și se încheie cu cel mai recent roman al său, „Sărbătoarea corturilor” – o poveste fascinantă despre periplul religios al unor tineri în perioada comunistă.

Însă toată această discuție a avut loc în două etape, două întâlniri succesive, a pornit la Festivalul de Literatură de la Timișoara și a continuat după câteva luni în București la Bookfest, când romanul „Sărbătoarea corturilor” era proaspăt lansat.

Și ca să mențin șirul cifrelor vă voi spune că în dialogul acesta veți găsi un singur fir călăuzitor, o idee centrală, un soi de idealism pe care cred că autorul l-a pus în fiecare dintre lucrările sale. Vorbim despre texte pornite de la istorii reale, dar atât de unice și irepetabile încât par născute pentru fcțiune, pentru a sublinia o zicală morală și a trezi sentimente nobile în sufletul cititorilor.

Spune-ti parerea!

Jim Fergus: „Scriu pentru a evada și pentru a înțelege.”

jim-fergus_159569-c-stephen-collector1Jim Fergus ne invită în cel mai nou roman al său într-o lumes irezistibilă: Parisul anilor '20. Și nu oricum, ci alături de o tânără artistă foarte talentată care descoperă viața și iubirea în boemia Orașului Luminilor. Amintirea dragostei ne introduce în această lume care este, așa cum o descrie autorul, „plină de energie, bucurie, abandon și, desigur, tragedie”.

Cartea oferă momente de răsfăț și plăcere prin descrierea lumii artistice luxuriante în care intră personajele și atinge inimile duioase prin tandra poveste de dragoste dintre protagoniști, genul acela de dragoste care lasă o amintire... Dar haideți să dăm cuvântul autorului.

Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

Copyright ©2011 Bookblog.ro