Titlu: Pământ sacru.Monumente sacre
Autor: Piers Vitebski, Brian Leigh Molyneaux
Rating:
Editura: ALL
Anul aparitiei: 2008
Traducere: Gabriel Tudor
Numar pagini: 256
ISBN: 978-973-571-785-8

Oamenii au avut dintotdeauna o relaţie specială cu pământul pe care s-au născut şi au continuat tradiţiile religioase ale străbunilor lor, în căutarea a unei comunicări reale şi profunde cu divinul. Astfel, ei au construit spaţii sacre dedicate cultului strămoşesc, ceea ce reflectă o preocupare umană universală, aspiraţia spre eternitate.

Pământ sacru. Monumente sacre este o carte plină de detalii şi informaţii preţioase pentru cei interesaţi de toate locurile sacre din lume, printre care: terenurile de joc ale mayaşilor din Yucatan, Stonehenge, Parthenonul, grotele de la Lascaux din Franta, Kaaba din Mecca sau muntele Templului din Ierusalim. Fiecare secţiune din carte este împărţită pe teme ca de pildă călătoria sacră, spiritele naturii, arhitectura celestă, viaţa după moarte şi altele. De asemenea, la sfârşit avem un binevenit tabel cronologic, un dosar de date şi un glosar. La acestea se adaugă superbele ilustraţii ale monumentelor avute în vedere. Deşi un studiu ştiinţific amănunţit, cartea este pe deplin accesibilă tuturor curioşilor: informaţiile sunt abundente, speculaţiile pe măsură, dar nu simţi niciodată presiunea la care te supune o lucrare academică. Evident, o carte de 250 de pagini despre atâtea locuri nu are cum să fie exhaustivă, dar este mai mult decât suficientă pentru a aţâţa curiozitatea.

Cred că ceea ce mai place, în afara imaginilor cu care te incită această lucrare, este tocmai varietatea subiectelor dezbătute: temple şi pagode, ritual şi viaţa de după moarte, energia telurică şi mandale, toate reflectă preocuparea indelebilă a omului cu privire la sensul existenţei sale, neluând în considerare diferenţele culturale sau distanţa care ne separă unii de alţii.

Pentru că mi-a fost destul de greu să o urmăresc pe îndelete, de la început la sfârşit, mi-am pus la cale un mic joc: urmăream fotografiile care mă atrăgeau cel mai mult în carte, încercând să-mi dau seama unde se află monumentul pe care-l reprezintă. Uneori ghiceam, alteori, ba! Dar era reconfortant să citesc apoi despre el, să aflu legende şi simboluri, credinţe şi semnificaţii. Aşa am aflat de sulurile din coajă de mesteacăn folosite de şmanii Midewiwin în timpul ritualilor de vindecare, de simbolistica uluitoare a copacului în mitologia scandinavă sau la populaţia Herero din sudul Africii, de casa spiritelor bărbăteşti din Noua Guinee sau însemnătatea uşilor mereu deschise la berberii Kabyli din Algeria.

Dacă ceva este frustrant, este tocmai multitudinea de populaţii şi diversele lor credinţe care sunt menţionate în carte; ai vrea să reţii toate numele, toţi zeii, toate simbolurile pentru că toate interpretările sunt plauzibile şi te apropie şi mai mult de emiţător. O aprofundare ar fi ideală după găsirea acelor locuri magice care vă fac să tresăriţi: cel mai bine ar fi la faţa locului. Eu deja mă văd în Egipt, Ierusalim şi Mecca!