bookblog.ro

---

Trecute vieţi de domni, de robi şi de tovarăşi

Scris de • 23 March 2009 • in categoria Biografii/Memorii

Autor: Marcel Petrişor
Rating: 4 stele - Trecute vieţi de domni, de robi şi de tovarăşi - rating - recenzii carti
[Cumpără cartea]

Da, analizând atent titlul acestei cărţi vom descoperi cuvântul "tovarăş". Cei născuţi după "™90 pot ofta plictisit : (încă) o carte despre comunişti? Nu putem oare să trecem peste istoriile acestea, să mai vorbim şi despre altceva? Răspunsul ar fi: nu, nicidecum. Dincolo de argumentul că e oarecum firesc să te intereseze amintirile unuia care a stat vreo 10 ani prin puşcării de 5 stele, precum Jilava, Aiud, Rahova sau Gherla, e suprinzător să vezi cum dl Marcel Petrişor poate să redea, prin haz şi limbă literară atent şlefuită, atmosfera fetidă din detenţie.

Prima parte a cărţii e o înşiruire de episoade care de care mai frapante şi mai absurde. Cititorul care se va pregătit de o lectură crâncenă va fi în mod sigur surprins de o scenă precum aceasta, probabil dovada cea mai vie a universalităţii lui Lev Tolstoi:

"De câteva zile, în cotlonul de sus [la Jilava, n.m., S.M.], de lângă fereastră, se povestea un roman. Era un roman rusesc, Război şi pace. Povestitorul, Ovidiu Cotruş, povestea atât de frumos încât gardianul ce păzea dincolo de fereastra zăbrelită, ascultând şi el povestea, şi fiind fascinat de ea, de îndată ce se dădea stingerea, striga:

- Bă, romanistule! Bag"™ de seamă, să nu-ncepi povestea, mâine seară, până nu intru eu în tură, să pot s-ascult! Şi nu cumva s-o omori pe Nataşa, că-ţi fac raport şi ştii ce-nseamnă asta!"

Sau, de ce nu, dialogul celor patru colegi de celulă, trei - Gheorghe Calciu, Mircea şi Iosif V. Iosif, bătuţi zdravăn la fund cu bastoane de cauciuc (25 de lovituri regulamentare, cu dosul acoperit de un cearşaf ud) şi unul, Costache Oprişan, aproape de pragul morţii:

"Iar când se deschise uşa celulei şi Iosif V. Iosif fu împins înăuntru, ţinându-se cu o mână de fund, nu mai apucară să-l întrebe cum a fost, că începu el singur să spună că a şuierat, ca o locomotivă sovietică, chiar de la prima lovitură ["], dându-şi jos pantalonii de zeghe pentru a le arăta locul cu bucata lipsă, din care o şuviţă lată de sânge se prelingea de-a lungul piciorului până la bocanc".

Dar toate durerile trec şi peste numai o săptămână, aşa cum prevăzuse Oprişan, situaţia se ameliorează în cel mai pictural mod cu putinţă:

" ["] pe fundurile lor parcă se făcuse primăvară. Vasele de sânge sparte înmuguriseră şi pielea de pe fund începuse să-i mănânce. Scărpinatul ei devenise o plăcere, iar pe urmele loviturilor, o culoare gălbuie, palidă, începuse să ia locul dungilor albastre-negre. Doar locul fleicii lipsă de pe fundul lui Iosif mai mustea, dar nu sângeriu, ci gălbui, limfatic."

De mirare, umorul lui Marcel Petrişor nu îndulceşte realitatea, nu o parfumează pentru nărişoarele delicate ale lectorului, nu o face mai puţin tragică. Ba din contră - în ciuda unui straniu efect tonic - hazul de necaz subliniază şi mai precis negrul şi hidoşenia închisorii. Până la un punct, dincolo de care nici un zâmbet nu mai este cu putinţă. E probabil punctul în care intră în scenă Gheorghe Calciu. De aici încolo, orice descrieri sau comentarii, literare sau nu, sunt de prisos. Cine va dori să citească câteva pilde adevărate despre lupta cu moartea şi jertfirea pentru aproape, să caute acest mic pateric al Jilavei.

Scris de Silviu Man





Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

  1. Iulian spune:

    Silviu Man, tocmai ai trecut pe locul 1 in topul meu de pe bookblog, si prin stilul tau propriu de exprimare si prin cartile alese, nu stiu cat te incalzeste, dar am tinut sa-ti spun

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro