Autor: Nina Berberova
Rating:

Ce? O poveste pentru cei care au vrut cu tot sufletul la un moment dat sa fie cu adevarat fericiti, pentru cei care si-au dat seama candva - intr-o clipa - ca se inselau, ca nu erau fericiti asa cum credeau, pentru cei care asteapta fericirea sau pentru cei care o fabrica, pentru altii care o falsifica sau ii neaga existenta sau durabilitatea. Cine n-a iubit un prieten? Cine n-a tanjit dupa dragostea cuiva care n-a stiut sa i-o dea? Cine n-a confundat compasiunea cu iubirea? Si cine n-a negat, din prudenta, fericirea pana in momentul cand aceasta a devenit atat de evidenta incat a luat forme fizice?

Cine? Cartea e scrisa de o autoare rusa care si-a inceput activitatea literara la varsta de 84 de ani, a trait pe pielea ei toate schimbarile secolului XX, a locuit la Sankt Petersburg, Paris si in America. Pe spatele cartii scrie ca "Este probabil singura scriitoare care reuseste ca fiecare carte a ei sa aiba exact vartsa celui care o citeste." Mi se pare extraordinar lucrul asta, mai ales ca am avut aceasta senzatie citind cartea. Parca era scrisa pentru mine. Regaseam sentimente pe care le-am incercat si sentimente pe care stiu ca le voi incerca o data cu trecerea anilor. Chiar am sa o recitesc peste 10 ani.

Cum? Stilul e foarte rusesc, ca sa zic asa. Pe placul meu, pentru ca o data cu Anna Karenina de Tolstoi am facut o adevarat pasiune pentru scriitorii din acea parte a Europei. Pur si simplu au un talent nemaipomenit sa creeze senzatia de caldura intr-un mediu friguros. O caldura placuta, materna, tocmai de aceea iti vine sa o citesti doar la 1 noaptea sub plapuma, la lumina nesigura a unei lampi de pe noptiera.

Desi titlul suna a roman usurel cu pretentii filozofice, nu e vorba despre a self-help book (asa cum credea o vanzatoare incapabila!) si nici nu apar razboinici ai luminii pe acolo. Este pur si simplu despre fericiri. Pentru ca sunt mai multe, diferite, de intensitate mai mare sau mai mica. Sunt pasi catre fericirea care va dura. Prietenia, copilaria, speranta iubirii neimpartasite, omenia, compasiunea care, concretizata in fapte, iti umple pentru un timp sufletul, legaturile fara complicatii, fericirea de moment, cea de viitor, cea de trecut. Si mai e fericirea care nu va deveni nicicand amintire. Iar pentru asta e nevoie de doi.
"- E bine ca au fost toate acestea(")Iar tu stii acuma, si stiu si eu, ce este prietenia.
- Da, Sam.
- Si n-o sa vorbim despre asta cu nimeni. Lasa-i sa-si inchipuie ca e cu neputinta, ce zici?"

Vera nu e cea mai frumoasa. Ea e la fel ca toti, insa poate mai ireala prin intensitatea cu care simte viata, pasiunea cu care traieste. Romanul e calatoria ei, cat se poate de realista, printre toate aceste fericiri. Vedem cum lasa in urma cate o parte din ea cu fiecare ramas-bun, cum ia in suflet tot ce e mai de pret din fiecare experienta, cum ramane neschimbata si totusi evolueaza. De fapt nu e o calatorie, ci o cautare - aceea pe care o stim cu totii: cautarea fericirii adevarate. Vera traieste in 30 de ani cat altii nu traiesc o viata intreaga - dar poate de aceea exista cartile. Daca va gasi ce cauta, sau nu, va las pe voi sa aflati.

"- Intelegi oare de ce se spune ca fericirea e ca aerul, ca nu o simti? - a intrebat Karelov, luand-o de brat.
- Nu, cred ca nu.
- Nici eu. Cred ca, daca s-ar intampla sa fiu fericit, as simti asta in fiecare clipa, as vrea sa simt. N-as accepta niciodata sa ma obisnuiesc cu fericirea."

Imi plac romanele in care personajul nu moare la sfarsit, care te fac sa te intrebi ce s-a mai intamplat oare cu el. De obicei, in 200-300 de pagini, el trece prin tot felul de intamplari neobisnuite, iese din banal, pentru ca la sfarsit sa redevina un om ca noi toti. Si apoi? Dintotdeauna mi-am dorit sa stiu ce fac personajele cand redevin oameni. S-ar zice ca duc o viata stearsa, plictisitoare. Asa o fi? As vrea sa stiu ce face Vera acum.

Rating 5 stele pentru ca e bine scrisa, interesanta, mi-a vorbit mie si m-a ascultat cand aveam ceva de zis. Pentru ca am sa o recitesc, cum am promis, peste 10 ani si sigur n-am sa ma plictisesc. Pentru ca inca ma mai gandesc la Vera :)

Reviewer: Anca Cristina