Autor: Ernst Junger
Rating:

Romanul, una dintre cele mai emblematice scrieri ale secolului trecut, ne prezinta in stil alegoric, conflictul dintre traditie si anarhie, dintre seninatate si distrugere. Eroii angrenati impotriva vointei lor in acest conflict, avand de partea lor forta magica a naturii se coalizeaza sa puna capat amenintarii tot mai mari. Dar, "Pustiul creste-vai de cel ce fuge de pustiu!"

Inceputul romanului ne prezinta viata patriarhala a personajelor, in vremuri de mult apuse (autorul are in vedere Occcidentul, devenit total anti-traditional in vremea noastra, prin pierderea elitei): "Cunoasteti cu totii salbatica melancolie care ne copleseste cand ne amintim de vremurile fericite. Au apus irevocabil si suntem despartiti de ele mai amenintator decat prin toate departarile["] Si inca mai dulce e amintirea anilor nostri solari si selenari, atunci cand ceea ce le-a pus capat a fost o grozavie venita pe neasteptate. Abia atunci ne dam seama de fericire e pentru noi oamenii insusi faptul de a ne duce viata in micile noastre obsti, sub un acoperis pasnic, stand la taifas si urandu-ne cu afectiune buna dimineata si noapte buna. Ah, intotdeauna prea tarziu pricepem ca chiar prin lucrurile aceastea cornul abundentei s-a si revarsat din plin pentru noi".

Jocurile, betia ademenitoare a naturii in manifestarea ei cea mai sublima, abunda in prima parte a cartii, desele pasaje cu iz metafizic facandu-si simtita prezenta: "De multe ori, cand sedeam pe inaltimea falezelor de marmura, fratele Otto spunea ca acesta e sensul vietii, sa repete creatiunea in cele trecatoare, asa cum copilul repeta in joaca munca tatalui. Acesta e sensul semanaturilor si al zamislirii, al construirii si al ordinei, al picturii si al poeziei, anume ca in ele sa se vesteasca opera cea mare, precum in niste oglinzi din sticla colorata, care se face indata farame."

Aluziile contemporane, insotit de suprarealismul magic, sunt intalnite in majoritatea scrierilor autorului. In roman, Marele Padurar, cel care ameninta statornicia ordinii, este asemuit cu Hitler de catre majoritatea comentatorilor. Se spune ca cartea era amintita la Marele Stat Major, in 1939, mai ceva ca planul de ocupatie a Poloniei, ducand, finalmente la interzicerea ei.

Un element extrem de important in roman mi s-a parut interventia vechii aristocratii in conflict. Casta care in vremurile moderne aproape ca a disparut, reprezinta pentru Junger, elementul de stabilitate si ordine in societate, axata pe curaj, onoare si credinta, mergand pana la sacrificiul suprem. "In inimile nobile, suferinta poporului arde la cea mai inalta temeperatura, cand simtul dreptatii si moravurile se clatina, cand frica tulbura mintile, atunci puterile oamenilor de-o zi seaca. Dar in familiile vechi traieste cunoasterea masurii adevarate si legitime, si din ele se ivesc mugurii noi ai dreptatii. Din acest motiv floarea nobila a elitei este recunoscuta de toate popoarele."

Intr-un final aproape apocaliptic, eroii opresc distrugerea, iar ordinea isi asteapta momentul unei noi procreari.

Profetic sau nu, romanul anticipeaza perioada celui de-al 2-lea razboi mondial, cu toate desfasurarile ulterioare, autorul fiind una dintre cele mai proeminente figuri ale literaturii secolului trecut.

Reviewer: Bogdan Scupra