Autor: Mihail Bulgakov
Rating:

Roman teatral este, probabil, cartea lui Mihail Bulgakov care se apropie cel mai mult de o autobiografie. Apogeul vietii de creator a lui Bulgakov a coincis, din pacate, cu apogeul carierei de tiran a lui Stalin. Din acest motiv, timp de multi ani maestrului nu i s-a publicat nici o carte si nu i s-a jucat nici o piesa. Relevant pentru demersul nostru este urmatorul fapt: Bulgakov supravietuia cu greu, regimul autoritar inlaturandu-i cu brutalitate orice sursa de venituri, motiv pentru care i-a scris lui Stalin o scrisoare monumentala, explicandu-i riscul enorm al unui dezechilibru psihic care il pandeste pe autorul privat de miracolul propriei sale arte. Scrisoarea ramane si azi un instantaneu al unei epoci de trista amintire pentru cultura, in general, dar si o marturie a unei drame imposibil de imaginat la justa ei magnitudinte, drama disidentei asumate.

In mod asemanator, eroul Romanului teatral, scriitorul Maxudov, traieste drama autorului care nu intelege ca in anumite vremuri sunt tolerate doar anumite creatii. Constientizand ca nu poate publica fara sa fie celebru si nu poate fi celebru fara sa publice, Maxudov intelege ca este condamnat la mediocritate si alege calea sinuciderii. In ultima clipa afla ca romanul lui va fi, totusi, publicat, insa nici nu-si poate imagina consecintele acestui fapt aparent imbucurator.

Maxudov patrunde in cercul literatilor moscoviti, creati dupa chipul si asemanarea literatilor contemporani lui Bulgakov, care pun relatiile de amicitie si interesele personale sau ale puterii deasupra calitatilor artistice ale unei creatii. Idealist si boem, ca orice artist, Maxudov cade victima "linsajului identitar", isi vede romanul deformat, ciopartit pana la stadiul in care i se cere transformarea lui in piesa de teatru cu promisiunea unei glorioase puneri in scena. Cosmarul autorului continua, caci textul sufera la nesfarsit noi si noi modificari, adaugiri, pana cand legatura dintre creator si opera lui se pierde. Cum data premierei acestei piese se tot amana, Maxudov traieste o clipa de revelatie si intelege ca iluziile sale artistice puse in antiteza cu delirul politicianist al epocii n-au facut decat sa amane clipa ineitabila a sinuciderii.

Eroul lui Bulgakov si, intr-o buna masura, Bulgakov insusi, au trait aceeasi drama, cea a creatorului caruia nu i se permite paternitatea operei sale. Ceea ce azi pare un exercitiu absurd, in perioada stalinista era obisnuitul modus operandi in ceea ce priveste universul literar, publicarea de carti sau punerea in scena a pieselor de teatru. Romanul teatral este povestea autorului sau, captiv al sarcasmului soartei, sfasiat intre creatia idealista si nevoia de supravietuire, lupta disperata impotriva cenzurii si nevoia acuta de identitate spirituala.

Romanul merita citit nu doar pentru ca prospecteaza sufletul creatorului la adancimi nebanuite, relevand sensibilitatile sau labilitatile lui si aratand la ce suferinte este predispus artistul care isi pierde drepturile asupra creatiei lui, dar si pentru ca reprezinta o fresca a unei lumi si a unor mentalitati care astazi par absurde sau ridicole multora, dar care au lasat o amprenta profunda asupra unei jumatati de secol de literatura.

Reviewer: Alexandru Potlog