bookblog.ro

---

Fragment în avanpremieră: „Picnic la marginea drumului”, de fraţii Strugaţki

Scris de • 13 June 2017 • in categoria Noi aparitii, Recomandari

Titlu: Picnic la marginea drumului

Autor: Arkadi Strugatki și Boris Strugatki

Editura: Nemira

Colecția: Nautilus

Data apariției: 16.06.2017

Titlu original: Пикник на обочине

ISBN: 978-606-758-620-6

Traducator: Valerian Stoicescu

Format:  Paperback

Dimensiuni: 130 x 200 mm

Nr. Pagini: 184

 

Din interviul luat doctorului VALENTIN PILMANN de corespondentul special al postului de radio Marmont cu prilejul decernării ultimului Premiu Nobel pentru fizică în anul 19...

– Probabil, prima dumneavoastră descoperire mai importantă, doctore Pilmann, trebuie considerată a fi „Radiantul Pilmann“…

– Cred că nu. „Radiantul Pilmann“ nu este nici prima, nici cea mai serioasă şi, în fond, nici nu-i o descoperire. Şi nu chiar a mea.

– Probabil că glumiţi, doctore. „Radiantul Pilmann“ este o noţiune cunoscută de fiecare şcolar.

– Nu mă surprinde. De altfel, „Radiantul Pilmann“ a fost descoperit pentru prima dată de un şcolar. Spre marele meu regret, nu mai ţin minte cum îl cheamă. Uitaţi-vă în Istoria vizitelor de Stetson, unde toate acestea sunt prezentate mai bine: descoperirea radiantului de către un şcolar, publicarea pentru prima oară a coordonatelor lui de către un student şi denumirea radiantului, cine ştie de ce, cu numele meu.

– Da. Cu unele descoperiri se întâmplă câteo dată lucruri surprinzătoare. N-aţi putea să explicaţi ascultătorilor noştri, doctore Pilmann…

– Ascultă, concetăţene, „Radiantul Pilmann“ este o chestie extrem de simplă. Închipuiţi-vă că rotiţi un glob uriaş şi începeţi să trageţi în el cu un revolver. Urmele de pe glob merg într-o direcţie oarecare, uşor curbată. Esenţa a ceea ce dumneavoastră numiţi prima mea descoperire este un lucru foarte simplu. Toate cele şase Zone de Vizitare sunt astfel dispuse pe suprafaţa planetei noastre de parcă s-ar fi tras în Pământ şase focuri dintr-un revolver situat undeva pe linia Pământ–Deneb. Deneb este steaua Alfa din Constelaţia Lebăda, iar punctul de pe bolta cerească de unde, ca să zicem aşa, s-a tras, se numeşte „Radiantul Pilmann“.

– Vă mulţumesc, doctore. Dragi ascultători, în sfârşit, ni s-a explicat clar ce este „Radiantul Pilmann“. Apropo, alaltăieri s-au împlinit exact treisprezece ani de la ziua Vizitei. Doctore Pilmann, puteţi să ne spuneţi câteva cuvinte în legătură cu aceasta?

– Ce anume vă interesează? Având în vedere că n-am fost atunci în Marmont…

– Cu atât mai mult este interesant de ştiut ce aţi crezut când oraşul dumneavoastră natal v-a arătat obiectele incursiunii supercivilizaţiei extraterestre.

– Vorbind cinstit, mai întâi de toate am crezut că e o gogomănie. Era greu de imaginat că în micul nostru Marmont s-ar fi putut întâmpla cine ştie ce. Estul Siberiei, Uganda, Atlanticul de Sud – asta mai treacă-meargă –, dar Marmont!

– În cele din urmă, totuşi aţi crezut.

– În cele din urmă, da!

– Şi apoi?

– Mi-a venit deodată ideea că Marmont, cu cele cinci Zone de Vizitare rămase… de altfel, scuzaţi-mă, atunci erau într-adevăr numai patru, pentru că toate zonele stăteau pe aceeaşi curbă. Am socotit coordonatele şi le-am trimis la Nature.

– Şi nu v-a emoţionat câtuşi de puţin soarta oraşului natal?

– Vedeţi, în acea vreme credeam deja în Vizite, dar nu puteam fi convins în niciun fel să iau în considerare corespondenţele pline de panică despre cartierele arse, cu monştri ce sfâşiau îndeosebi bătrâni şi copii, despre luptele sângeroase dintre in vulnerabilii vizitatori şi, în cel mai înalt grad, vulnerabilele, dar invariabil eroicele unităţi regale de tancuri.

– Aţi avut dreptate. Deci vă mai amintiţi că, atunci, confratele nostru, corespondentul, le-a cam umflat… Totuşi, să ne întoarcem la ştiinţă. Descoperirea „Radiantului Pilmann“ a fost prima, dar probabil nu şi ultima dintre contribuţiile dumneavoastră la cunoştinţele despre Vizită…

– Prima şi ultima.

– Dar, fără îndoială, în tot acest timp aţi urmărit cu atenţie funcţionarea cercetărilor internaţionale în Zona Vizitei…

– Mda… Din când în când am răsfoit Expunerea.

– Aveţi în vedere Expunerea Institutului Internaţional de Cultură Extraterestră?

– Da.

– Şi care este, după părerea dumneavoastră, cea mai importantă descoperire din toţi aceşti treisprezece ani?

– Însăşi Vizita.

– Scuzaţi-mă, n-am…

– Însăşi Vizita reprezintă cea mai importantă descoperire, nu numai din toţi aceşti treisprezece ani, dar şi din întreaga existenţă umană. Nu este chiar aşa de important cine sunt vizitatorii. Nu contează de unde şi de ce au venit, din ce cauză au stat aşa de puţin şi unde au plecat după aceea. Important este faptul că acum oamenii ştiu cu certitudine un lucru: nu suntem singuri în Univers. Mă tem însă că Institutul de Cultură Extraterestră nu va reuşi niciodată să facă o descoperire mai deosebită.

– Este extrem de interesant, doctore Pilmann, dar eu m-am referit în fond la descoperirile de ordin tehnologic. Descoperiri care să poată folosi ştiinţei şi tehnicii pământene. De fapt, o serie de savanţi celebri consideră că ceea ce s-a găsit în Zona Vizitei poate contribui la schimbarea întregului curs al istoriei noastre.

– Poate, dar eu nu sunt socotit printre adepţii acestui punct de vedere. Nu sunt un specialist în ceea ce priveşte descoperirile concrete.

– Totuşi, sunteţi de doi ani consultantul Comisiei ONU pentru problema Vizitei…

– Da. Numai că nu am nicio legătură cu studiul culturii extraterestre. La COPROVI, împreună cu colegii mei, reprezint opinia ştiinţifică internaţională atunci când e vorba despre controlul îndeplinirii Hotărârii ONU în ceea ce priveşte internaţionalizarea Zonei de Vizitare. În concluzie, urmărim ca ciudăţeniile extraterestre luate din Zonă să fie puse numai la dispoziţia Institutului Internaţional.

– Poate şi altcineva să intre în posesia acestor ciudăţenii?

– Da.

– Vă referiţi, probabil, la stalkeri?

– Nu ştiu ce sunt aceştia.

– Aşa se numesc la noi, în Marmont, tinerii temerari care îşi asumă riscul pătrunderii în Zonă pe cont propriu şi fură de acolo tot ce reuşesc să găsească. Este o nouă profesie din zilele noastre.

– Înţeleg. Nu, asta nu e de competenţa noastră.

– Ce-ar mai fi! De asta se ocupă Poliţia. Dar era interesant de ştiut cu ce vă ocupaţi în mod direct, doctore Pilmann.

– Sunt pierderi continue de materiale din Zonă, care ajung în mâinile unor persoane lipsite de responsabilitate şi spirit de organizare. Ne ocupăm de rezultatele acestor pierderi.

– Nu puteţi fi puţin mai concret, doctore?

– Haideţi să vorbim mai bine despre artă. Oare chiar nu îi interesează pe ascultători care este părerea mea cu privire la incomparabila Gvadi Muller?

– O, se înţelege, dar eu aș fi vrut ca înainte să termin cu știinţa. Pe dumneavoastră, ca savant, nu vă atrage studierea minunilor extraterestre?

– Cum să vă spun… Se prea poate.

– Deci putem spera că marmontienii îl vor vedea, într-o minunată zi, pe faimosul lor concetăţean pe străzile oraşului natal.

– Nu este exclus.

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro