bookblog.ro

21 de ani

Scris de • 19 November 2015 • in categoria

Titlu: X(y)
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2014
Numar pagini: 368
ISBN: 978-606-8530-47-5
Cumpara cartea

Am citit primele capitole din X(y) nu cu zâmbetul pe buze ci de-a dreptul rânjind ca un copil într-un magazin de jucării, abținându-mă cu greu să nu izbucnesc în public într-un râs isteric. Mi s-a părut că romanul descrie perfect cât de naiv, ridicol și prostuț ești la 20 de ani, mai ales când te îndrăgostești. Cum îți pierzi pur și simplu rațiunea și începi să trăiești într-o bulă în care lucrurile trec de la un roz înăbușitor la cele mai întunecate nuanțe de negru într-o clipă și în care nu mai contează absolut nimic în afară de persoana care a ajuns să îți obsedeze fiecare gând. Și, în general, cum lumea din mintea unui tânăr de 20 de ani e destul de ruptă de realitate. :)

La un moment dat, chiar mă gândeam că probabil motivul expresiei „pe vremea mea...” este acela că avem tendința de a romanța trecutul, de a uita cât de imaturi și lipsiți de logică eram. Avem uneori impresia că e imposibil ca noi să fi fost atât de sălbatici sau inconștienți cum sunt adolescenții sau tinerii din ziua de astăzi. Și totuși, eram. Dai uneori peste câte o carte ce ilustrează atât de bine vârstele acelea încât ajungi să conștientizezi brusc faptul că da, exact așa erai și tu.

06

M-am amuzat și m-am regăsit în gândurile personajelor, dar numai până la un punct. Pentru că treptat, începe să se schimbe ceva. Ușor, ușor, îți dai seama că de fapt, protagoniștii se îndepărtează de amintirea portretului tinereții tale. În primă fază, am avut senzația că personalitățile lor încep să semene mai degrabă cu ale unor adolescenți de 16 ani și nu cu ale unor tineri de 21. Iar mai târziu, ajung să își piardă cu totul credibilitatea și chiar să îți displacă. Trăsăturile lor se schimonosesc, meditațiile adolescentine ajung să aibă tușe manelistice (bârfele, dușmanii, valoarea etc.) și în loc să te amuze sau să te facă să empatizezi cu protagoniștii, te irită. Iar acțiunile lor devin și ele revoltătoare. Nu din cauza faptului că totul începe să fie mai agresiv și ceva mai trivial, ci pentru că X și Y apar deja ca niște copilași alintați, iresponsabili, veșnic nemulțumiți (în mod voit), autodistructivi și dornici numai să își plângă de milă și să fie compătimiți, dar făcând tam-tam de cât de speciali, ciudați (nu glumesc, chiar se descriu astfel!), superiori și neînțeleși sunt.

Plotul este destul de interesant, cu câteva situații total neașteptate, mai ales că atunci când deschizi cartea pentru prima dată te-ai aștepta doar la o simplă poveste de dragoste, lipsită de mister. Autorul surprinde însă cu câteva răsturnări de situație și cu anumite momente în care X și Y pășesc pe niște căi la care nu te-ai fi gândit sub nicio formă. În plus, perspectivele celor doi protagoniști alternează, creând astfel câteva puncte culminante ce îți păstrează curiozitatea la un nivel ridicat, lăsându-te în suspans pentru a relua povestea din punctul respectiv abia după ce ai mai parcurs câteva capitole bune. Iar acele capitole te-au lăsat și ele uimit, așa că dai pagină după pagină pentru a te lămuri odată asupra a ce se întâmplă de fapt, asupra a ce este adevărat și ce e minciună.

Mi s-a părut interesant și trist totodată modul în care sunt tratate relațiile de familie, intoleranța copiilor vis-a-vis de părinți și incapacitatea acestora de a mai ajunge la sufletul propriilor copii în ciuda eforturilor continue. O ruptură pe care nicio generație nu reușește să o evite, în ciuda faptului că tehnicile de parenting sunt într-o continuă schimbare și că fiecare generație încearcă să își crească într-un mod diferit copiii. Mai mult, autorul aduce în atenție două tipuri de familii diferite, relații contrastante, însă rezultatul pare să fie același în ambele cazuri.

  • Plusuri

    Deși mi-a displăcut modul în care evoluează personajele, primele capitole au fost atât de delicioase încât mi-e imposibil să nu mă gândesc zâmbind la carte. Așa că realismul cu care autorul își începe volumul este cu siguranță cea mai mare bilă albă.

  • Minusuri

    Transformarea protagoniștilor de-a lungul poveștii, despre care am scris detaliat mai sus.

  • Recomandari

    Cititorilor tineri, pentru că vor descoperi cu siguranță peste o poveste în care se vor regăsi, dar și publicului adult care a uitat cum gândești la 20 de ani și care consideră că a fost mereu la fel de înțelept ca în prezent :)

Categorie: | Autor: | Editura:

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro