Titlu: Eleanor & Park
Autor: Rainbow Rowell
Rating:
Editura: Art
Anul aparitiei: 2015
Traducere: Florentina Hojbotă
Numar pagini: 328
ISBN: 978-606-93849-3-0

Cred că Eleanor & Park este una dintre cele mai adorabile cărți pe care le-am citit vreodată. Este uimitor de drăgălașă. Și amuzantă. Și inocentă. Și... am spus adorabilă? Și adorabilă, da. Și în același timp, reușește să te revolte așa cum puține cărți o fac. Pentru că autoarea atinge câteva subiecte tulburătoare, care te fac să îți dorești să intri în carte de-a dreptul și să îi distrugi pe cei responsabili de teroarea, rușinea și nefericirea personajelor.

Așa cum sugerează și titlul, în centrul atenției se află, bineînțeles, Eleanor și Park. Iar dacă ar trebui să caracterizezi romanul în doar trei cuvinte, ai putea spune că este o poveste de dragoste. însă Eleanor & Park este mult, mult mai mult de atât.

Ambii protagoniști sunt niște adolescenți care nu își găsesc locul, care nu reușesc să se integreze, devenind ținta atacurilor celor din jur. Park este pe jumătate corean, cu trăsături prea fine, prea scund și prea slab, mai ales prin comparație cu tatăl său, fost militar și expert în arte marțiale. Eleanor e prea mare, prea grăsuță, prea albă, cu părul prea creț și prea roșcat și haine ciudate. În cazul lui Park, lucrurile stau întrucâtva mai bine, pentru că regulile nescrise ale micului orășel în care locuiește îl ajută să fie totuși acceptat. Însă el însuși este cel care, datorită originii sale, ridică bariere între el și ceilalți. El este cel care nu se poate debarasa de sentimentul că e diferit, într-un mod negativ. Autoarea oferă indicii care sugerează că în trecut, Park ar fi fost batjocorit de colegi, însă nu îmi amintesc să fi dat de vreun paragraf din care să rezulte că situația ar mai fi aceeași și în prezent. Dimpotrivă. Deși nu este foarte apropiat de colegi, mulți dintre aceștia îl respectă sau chiar îl consideră prieten. Iar conflictul pe care îl are la un moment dat cu unul dintre ei îi conferă un statut mai ridicat decât până atunci, obținând admirația tuturor. O parte a sentimentului de nesiguranță a lui Park vine și din senzația că își dezamăgeste în permanență tatăl doar prin felul său de a fi, prin aspectul fizic și modul de a gândi deopotrivă. Park este genul de adolescent a cărui nesiguranță, deși se raportează în aparență la cei din jur, este de fapt rezultată mai degrabă din cauza propriilor demoni interiori.

În cazul lui Eleanor însă, lucrurile stau diferit. Proaspăt sosită în oraș, cu un look care pur și simplu atrage ironia celorlalți, Eleanor este aproape strivită sub greutatea problemelor. Pentru că problemele ei sunt mult mai profunde: o mamă lipsită de coloană vertebrală, un tată natural total dezinteresat de ea și de frații ei și în prezent având o nouă familie, un tată vitreg alcoolic, extrem de violent care o urăște, alungată pentru un an de acasă din cauza acestuia, lipsită de cele mai mici resurse financiare și forțată să păstreze în tot acest timp o aparentă normalitate.

Nu este de mirare așadar că atunci când se îndrăgostesc unul de altul, Eleanor și Park, deși bănuiesc că fericirea lor nu va fi de durată, luptă totuși din răsputeri pentru ea și o trăiesc cu intensitate.

Nici nu știu cum să vă spun despre povestea lor de dragoste. Pentru că totul începe și continuă într-un mod atât de inocent și de frumos, încât este imposibil să înțelegeți sau să vă imaginați relația lor dacă nu citiți cartea. Chiar nu pot descrie cu câtă puritate, cu cât umor, naturalețe și delicatețe construiește autoarea legătura dintre protagoniști. Amândoi ajung să fie pur și simplu fascinați unul de celălalt, cele mai simple gesturi capătă semnificații uriașe, un singur cuvânt dă naștere unui vârtej de gânduri, visele se amestecă constant cu teama, cu speranța, cu haosul, cu iubirea și necunoscutul. Și pe amândoi, povestea lor de dragoste ajunge să îi facă treptat mai puternici și să înceapă să se accepte fiecare pe el însuși, să își învingă nesiguranța și negativismul.

Personajele secundare sunt surprinzător de realist construite și mă refer aici atât la cele pozitive cât și la majoritatea celor negative. Mi-a plăcut faptul că autoarea păstrează o perspectivă obiectivă asupra tuturor personajelor, prezentându-le și calitățile, chiar dacă trăsăturile negative sunt cele care le domină comportamentul.

Eleanor & Park este genul acela de carte pe care o începi așteptându-te la o poveste drăguță și atât. Dar care îți declanșează pe neașteptate o explozie de emoții și devine treptat genul de roman care îți rămâne în suflet și în minte multă vreme după ce l-ai terminat. Iar dacă nu mă credeți pe mine când vă spun că trebuie neapărat sa îl citiți, poate veți fi convinși de faptul că Eleanor & Park a ieșit pe locul 1 în topul GoodReads pentru 2013, la categoria Best Young Adult Fiction. Serios, chiar își merită statutul!

• Plusuri

  Modul incredibil de frumos în care autoarea creionează sentimentele și gândurile personajelor.

• Minusuri

  Mi se pare că tatăl vitreg al lui Eleanor nu a fost pedepsit așa cum merita.

• Recomandari

  Având în vedere faptul că acțiunea romanului se desfășoară de-a lungul anului 1986, cred că volumul este ideal atât pentru cititorii maturi, care își vor regăsi cu siguranță adolescența între paginile acestei povești, dar și pentru cititorii tineri, pentru a descoperi cât de diferite și în același timp, cât de asemănătoare erau viața, iubirile, pasiunile, problemele și în general, întreaga adolescență a generațiilor trecute, pe vremea când tehnologia și Internetul încă nu erau atât de avansate încât să acapareze aproape în totalitate relațiile dintre oameni.