Titlu: Patul răvășit
Autor: Francoise Sagan
Rating:
Editura: Art
Anul aparitiei: 2012
Traducere: Adina Diniţoiu
Numar pagini: 270
ISBN: 978-973-124-760-1

Şi dacă infidelitatea ar fi o căutare de sine, mă întreb?
,, -Dar dacă, a spus Beatrice cu efort, dar dacă nu te-aş mai înşela, dacă n-aş mai simţi nevoia să o fac?… Dacă m-aş schimba?...
Fără s-o privească, Edouard a zâmbit uşor -cu un zâmbet trist- şi i-a atins coapsa cu o mână liniştitoare.
-N-o să te schimbi niciodată, crede-mă. Dar nu-ţi face griji, te iubesc aşa cum eşti: te iubesc poate tocmai pentru că eşti aşa. ’’

Cumpără titlul în engleză

În limba franceză, cea atât de bogată în expresii idiomatice, există o zicală: să iubeşti ca un soldat. Mi se pare că ea se suprapune perfect peste fantasma aceea secretă a oamenilor: să fii iubit până la capăt, să fii adorat de celălalt ca de către un soldat în tranşee, să fii iertat și purificat de toate meschinăriile. În tradiţia culturii franceze, ,,a iubi ca un soldat’’ înseamnă în aceeaşi măsură a dori necondiţionat şi din toată fiinţa.

Răsfoim unul dintre acele romane care îşi depăşesc titlul, cu alte cuvinte, oferind mai mult decât ar lăsa să se bănuiască. Patul răvăşit se înscrie astfel într-o temă sinonimă cu o fantasmă secretă a sexualităţii: o iubire pură, o dorinţă mereu vie, perpetuată dincolo de monotonie şi de previzibilitate.

Poate că atmosfera de-aici seamănă un pic cu aceea din Spuma Zilelor a lui Boris Vian: iubirea, tinereţea şi atracţia plutesc în aer ca un parfum îmbătător. Ca şi Colin şi Chloe, Beatrice şi Edouard sunt doi iubiţi fermecători şi pătimaşi. Ea este o actriţă răsfăţată de regizorii celebri şi de teatrele pariziene. Are în jur de treizeci şi cinci de ani, e capricioasă, senzuală, boemă şi mai ales impulsivă. În orice caz, impulsurile sale erotice sunt atât de urgente, încât nu-şi poate înfrâna dorinţa de a se bucura de bărbaţii frumoşi. Infidelităţile sale îl răvăşesc pe Edouard, tânăr autor dramatic, atrăgător şi inteligent.

Relaţia celor doi este un fel de spirală care îl va conduce pe Edouard către suprema iertare, iar pe Beatrice către iubirea genuină. Căci frumoasa actriţă s-a îndrăgostit de nenumărate ori, dar nu a iubit niciodată. După ce Edouard se arată atât de îngăduitor cu toate derapajele ei infidele, pe care are măcar inspiraţia să nu le nege, Beatrice sfârşeşte prin a-l iubi pe acest bărbat. Dar a-l iubi reprezintă numai o treaptă, nu un capăt de drum, tendinţa ei spre necredinţă nu se va autodizolva, căutarea de sine continuând.

Dincolo de atmosfera de dorinţă intensă întreţinută de cei doi, romanul propune o meditaţie asupra limitelor iubirii, ale monotoniei în cuplu şi ale trădării. Dacă l-am considera pe Edouard un bărbat slab pentru că-i iartă enorm lui Beatrice, am greşi. El este doar un bărbat îndrăgostit în cel mai frumos înţeles al termenului, un ins care a înţeles libertatea sexuală a femeilor asumată de ele mai cu seamă în deceniile şapte-opt ale seolului trecut. Pe deasupra, deşi vorbim de un roman pe tema unei irepresibile dorinţe erotice, limbajul şi stilul sunt de o fină eleganţă a frazării. Nici un cuvânt frust, nici o descriere anatomică nu vor tulbura atmosfera un pic ireală a budoarului albastru în care se iubesc cei doi.

• Plusuri

  O carte intensă, scrisă cu excelentă precizie stilistică.
  Rec

• Recomandari

  Neconvenţionalilor şi celor care pot suporta adevărul despre fanteziile secrete.