bookblog.ro

Al patrulea… sau a patra?

Scris de • 1 July 2011 • in categoria

Titlu: Al patrulea...
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2011
Traducere:
Numar pagini: 304
ISBN: 978-973-707-460-7

Poliţistul Frank Frolich salvează o tânără cu niste ochi albaştri “ca safirele” în timpul unui schimb de focuri. Ulterior, între cei doi izbucneşte o pasiune greu controlabilă, însă mai târziu, Frolich îşi pune întrebări referitoare la uşurinţa cu care tânăra i s-a dăruit şi la insistenţa cu care s-a încăpăţânat să îi fie în preajmă. Iar situaţia devine cu atât mai complicată cu cât fata are un frate delincvent. Tocmai acest aspect ar putea explica lanţul de întâmplări declanşat de prima lor întâlnire. În toată povestea apar trei suspecţi, iar la un moment dat tabloul mai este completat şi de un al patrulea...

Deşi avem de-a face cu un roman poliţist, totuşi poţi vedea Al patrulea... şi ca roman de dragoste, prin simplul fapt că apariţia fetei cu ochii de un albastru nefiresc, numită Elisabeth Faremo, reprezintă personajul – cheie, intriga care dă naştere tuturor evenimentelor ulterioare. În plus, întâlnirea cu ea îi motivează lui Frolich toate acţiunile. Dacă în întreaga poveste nu ar fi existat şi ea, poate că poliţistul nu ar fi fost atât de interesat de caz şi s-ar fi rezumat să îşi facă datoria de poliţist.

În mijlocul unei reţele mafiote complicate şi a unor evenimente condamnabile, care implicau crime şi furtul unui tablou de valoare, apar trei suspecţi. În timp însă, odată cu aprofundarea investigaţiilor, apare în cadru şi un al patrulea suspect, greu de detectat şi de identificat, deoarece reuşise să se strecoare şi să joace rolul altor personaje, rămânând tot timpul într-o umbră de mister protectoare. Iar incertitudinea în privinţa identităţii planează şi în ceea ce priveşte sexul respectivei persoane...

În relaţia Frank – Elisabeth, încercam să îmi dau seama cine a iubit mai mult sau de fapt cine a iubit cu adevărat. Şi înclin să cred că bărbatul a fost, probabil, singurul îndrăgostit. Elisabeth i s-a dăruit în întregime, i s-a strecurat în viaţă şi în suflet, însă a sedus şi a părăsit. Fără nici un fel de explicaţie. Iar dispariţia ei bruscă şi nefirească îl determină şi mai mult pe Frank să fie obsedat de ea, de privirea şi de trupul ei, iar amintirile revin dureros de insistent. O perioadă o crede moartă într-un incendiu şi simte nevoia să se răzbune cu aceeaşi monedă. Dă foc tabloului furat, care reprezenta de asemenea o obsesie pentru hoţul care nu mai putea trăi fără el.

Nu sunt o fană înrăită a romanelor poliţiste. Mă oboseşte numărul mare de personaje, prea multe nume pe care nu reuşesc să le reţin, precum şi tumultul întâmplărilor cărora nu le identific întotdeauna logica şi legătura. Ce mi-a plăcut însă la Al patrulea… a fost mai mult personajul feminin şi felul în care îşi păstrează de la început până la sfârşit o imagine mereu neclară şi confuză. Elisabeth nu se lasă pur şi simplu “prinsă”, nu se încadrează în nici un fel de caracterizare bine definită, cu margini şi gratii…

[Vreau cartea Al patrulea...]

  • Plusuri

    un personaj feminin aparte şi o poveste de dragoste relatată mai mult din amintiri şi obsesii

  • Minusuri

    personal, mă derutează numărul mare de personaje şi numele lor complicate

  • Recomandari

    în special iubitorilor de romane poliţiste, dar şi celor care caută o poveste de iubire pasională

Categorie: | Autor: | Editura:

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. sims spune:

    abia ce mi-am luat cartea si abia astept s-o citesc

    raspunde

  2. Rose spune:

    Mie imi plac mult cartile politiste,am reusit sa citesc cateva,iar aceasta mi s-a parut nici pe departe la fel de bune ca celelalte (precum cele scrise de A.Christie).
    In primul rand,limbaj este foarte obscen,cat si relatia dintre Elisabeth si Flolich. Personalitatea “misterioasa” a lui Elisabeth,este interesanta si captivanta pana in momentul in care ea este intr-o relatie cu o femeie ( cred ca acesta relatie nu isi are locul in carte). Faptul ca fratele ei este un om periculos,te faca sa te astepti ca el sa se impotriveasca relatiei celor doi,cartea prezentand o cale ca cei 2 sa fie impreuna,si ca fratele ei sa fie inchis,dar este de-a dreptul banul faptul ca pe el nu il intereseaza ceea ce face sora sa,si faptul ca este ucis avand in vedere ca el este cel care ucide,deobicei un om periculos,are “spatele asigurat” dar aici pare sa fie ucis cu o foarte mare usurinta. In al 2-lea rand momentul in care cabana ca ii apartine lui Reidun arde,iar la scurt timp se sinucide,este de-a dreptul ridicol,explicatiile nu au nici o logica,iar faptul ca nici la sfarsitul cartii nu se stie exact ce s-a intamplat cu Elisabeth,te scoate din sarite. Asta e doar parerea mea,nu trebuie sa se simta nimeni jugnit sau sa se supere pentru ce am spus mai sus,e strict parerea mea,cred ca sunt carti mult mai bune decat aceasta. Am cumparat-o imediat cum am vazut-o si am inceput sa o citesc imediat ce am ajuns acasa,si am ramas complet dezamagita de ea.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro