bookblog.ro

Arhitectura fericirii

Scris de • 8 August 2009 • in categoria

Titlu: Arhitectura fericirii
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2009
Traducere:
Numar pagini: 280
ISBN: 978-973-7984-23-0

(sau cumpără aici ediţia în limba engleză)

"Construim aşa cum scriem: pentru a ţine socoteala lucrurilor care contează pentru noi". Cât timp am citit cartea aceasta, îmi venea din când în când să-mi ridic privirea să văd cam ce s-ar putea spune despre mine după felul cum mi-este aranjată camera. Locuind într-un apartament închiriat, trăsăturile mele n-ar avea cum să se vadă decât în felul în care am folosit mobilierul pentru a fi într-o cât mai mare concordanţă cu ceea ce îmi imaginez şi ştiu despre mine.

Pornind de la idea că ne construim şi ne decorăm spaţiile de locuit în funcţie de ceea ce suntem în mod ideal, Alain de Botton ne introduce în "arta secretă de a ne decora viaţa" şi în felul cum arhitectura (casele noastre şi ale altora) ne pot vorbi despre fericire. Asta în timp ce filosofii au condamnat nevoia de "împodobire", considerând că starea de bine nu are niciun fel de legătură cu materialul şi vizibilul. Psihologic vorbind însă, capacitatea de te lega de lucruri atrăgătoare, chiar dacă ele sunt fragile şi vremelnice, este un semn de bunăstare psihică.

În acelaşi timp însă, nu este pertinent a crede că cei ce posedă case frumoase au şi caractere pe măsură. Deşi afinitatea între frumuseţe şi bunătate are un fundament teoretic solid, Alain de Botton ne aminteşte totuşi de minunatele conace de pe malul lacurilor locuite de criminali şi tirani.

Conform autorului, semnificaţia arhitecturală a unei construcţii se relevă în situaţii de viaţă-limită, atunci când suntem puţin trişti, pentru că o stare de spirit bună ar însemna, de fapt, lipsa de atenţie pentru ceea ce ne înconjoară, ca de exemplu, o casă veche acoperită cu iederă.

În continuare, următorul capitol al cărţii ne trece prin istoria stilurilor de construcţie diferite, din Antichitate şi până în timpurile moderne. Dacă arhitecţii clasici şi clienţii lor nu aveau nici cea mai mică urmă de originalitate, repetiţia constituind norma, modernii secolului al XIX-lea aveau la dispoziţie o paletă largă de opţiuni în privinţa construirii unei case dar şi problema pe care o au de obicei opţiunile nelimitate, şi anume aceea de a crea un haos total. Frumuseţea în arhitectură devine încet-încet un tabu şi asta din cauza unui nou tip de oameni, inginerii. Utilitarismul clădirilor lor a fost îmbrăţişat şi de o minoritate influentă de arhitecţi (printre care şi Le Corbusier), fascinaţi de siguranţa afişată de noua unitate de măsură, funcţionalitatea. Şi totuşi, revenind la firul conductor al întregii cărţi, de Botton face apel din nou la motivaţiile psihologice ale alegerii unei case: ea nu trebuie doar să ofere adăpost, ci, în termenii lui John Ruskin "să ne vorbească - să ne vorbească despre ceea ce ni se pare nouă important şi despre ceea ce avem nevoie să ni se reamintească". Şi ceea ce ne oferă ele sunt "viziuni ale fericirii": atunci când spunem că o clădire este frumoasă, este "semnul că am nimerit peste o articulare materială a ideilor noastre de viaţă împlinită" (aici intrând mobilierul, acoperişul, ferestrele etc). Mai mult, felul cum ne aranjăm spaţiile de locuit vorbeşte despre valorile după care ne ghidăm în viaţă.

"Frumuseţea este promisiunea fericirii", spune Stendhal. Iar atunci când ne decorăm casele cu fotografii, tapete sau veioze e ca acestea să facă să existe în continuare eul nostru ideal, pe care noi îl percepem ca autentic. Aşa cum arată de Botton, identitatea noastră se îmbogăţeşte în contact cu clădirile care ne atrag, chiar şi primii teologi susţinând că Dumnezeu ar putea fi mai bine înţeles prin intermediul frumuseţii.

La fel ca şi în celelalte cărţi ale sale, influenţa filosofului Alain de Botton îşi pune şi aici amprenta, arhitectura devenind astfel prilej de a vorbi despre valori umane, moralitate sau idealuri. Abordate din perspectivă psihologică, probleme ca armonia şi dezechilibrul, ordinea, eleganţa sau coerenţa ne învaţă mai multe despre noi înşine, o autocunoaştere care ne este necesară. Cartea este o introducere binevenită în domeniul arhitecturii mai ales pentru persoane care pot aprecia frumuseţea unei clădiri, dar care nu cunosc elemente din domeniu. Un plus este şi multitudinea de ilustraţii, care ajută enorm procesul de înţelegere a importanţei clădirilor în care se desfăşoară viaţa noastră de zi cu zi. Mie mi-a plăcut şi pentru că Alain de Botton ne spune că e important să ne încredem în senzaţiile şi experienţele noastre, iar alternanţa tonului emoţional cu cel raţional îi reuşeşte de minune.

    Categorie: | Autor: | Editura:

    Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

    1. Razvan spune:

      Din nou arhitectura , sunt foarte pasionat. Am luat-o si pe asta , sper sa am timp sa le citesc.

      raspunde

    2. Andrei spune:

      O carte foarte interesanta care aduce niste observatii foarte pertinente despre momente importante in istoria arhitecturii si a civilizatiei moderne.
      Traducerea aceasta este din pacate jalnica. Pentru orice arhitect, termeni specifici profesiei si anumite formulari sunt traduse complet aiurea, ceea ce stirbeste foarte mult din placerea lecturii. Recomand sa cititi varianta in engleza, daca va este la indemana.

      raspunde

    Lasa un comentariu

    Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

    Citeste si

    Copyright ©2011 Bookblog.ro