bookblog.ro

Arta reconstituirii sufletești

Scris de • 29 June 2018 • in categoria

Titlu: Sufletul împăratului
Autor:
Rating:
Anul aparitiei: 2015
Traducere:
Numar pagini: 160
ISBN: 9786068673011
Cumpara cartea

Cum ai putea să recreezi un suflet? Practic, asta a fost prima întrebare care mi-a răsărit în minte atunci când am citit scurta prezentare a nuvelei de față. Medicina permite doar acțiuni de natură organică, cum ar fi transplanturi, operații și, probabil, clonări. Pe tărâmul sufletului însă nu a pătruns nimeni, având în vedere tocmai imaterialitatea lui. Așa că nefirescul subiectului mi-a atras atenția și m-a determinat să citesc pagină după pagină.

Cred că e prima nuvelă fantasy pe care am citit-o vreodată, cu atât mai suprinzător cu cât acest stil literar se prezintă de cele mai multe ori sub forma unor romane de mari dimensiuni, trilogii sau serii de câte șase volume stufoase.

O cunoaștem pe Shai, o Falsificatoare care are capacitatea de a recrea lucruri, rescriindu-le trecutul. Fie îmbunătățește ceea ce e vechi și uzat, fie copiază și le falsifică pe altele, lăsându-și acolo „amprenta”, „pecetea”, un soi de semnătură de maestru.

Aptitudinile ei sunt remarcate și folosite de imperiu într-un scop cu o moralitate îndoielnică: Shai trebuie să recreeze sufletul împăratului Ashravan, care a rămas doar un trup lipsit de viață în urma unui atentat.

Prinsă între dificultatea sarcinii, teama de a fi omorâtă și obsesia eliberării, Shai intră într-un carusel de temeri, minciuni și planuri de evadare. Totodată, simte că sarcina dată de imperiu este una importantă. Nu atât din cauza amenințărilor la adresa propriei existențe, cât mai ales din perspectiva creației. Va reuși oare să ducă la capăt o sarcină aproape imposibilă? Ceva ce nimeni nu mai realizase până atunci?

Shai îl va cunoaște pe Gaotona, cel care va deveni și cobai pentru testele mărcilor de Falsificare a sufletului împăratului. Reușește astfel să găsească în el singurul om sincer de la curte și, în cele din urmă, singurul ei aliat. Gaotona îi va blama munca, deoarece vede în acțiunea de Falsificare o risipă a talentului. De ce să nu-și folosească aptitudinile pentru a crea propria artă?

“Un asemenea potențial... șopti Gaotona.

Shai își înăbuși o reacție furioasă. Cum îndrăznea să o privească așa, de parcă-și irosea viața? Îi plăcea să Falsifice. Era atât de palpitant să-ți croiești drum prin viață folosindu-ți inteligența... Asta era. Nu-i așa?”

Shai își iubește însă munca și nu vede nimic înjositor în ea. Dimpotrivă, consideră că arta de a copia atât de fidel trăsăturile unui lucru presupune multă atenție la detalii, implicare, studiu, analiză, răbdare și capacitate de a transfigura.

“Fiecare om era o enigmă.

Asta îi explicase Tao, primul său maestru în Falsificare. Un Falsificator nu era un simplu escroc sau un șarlatan. Un Falsificator era un artist care picta cu intuiție umană.

Orice neisprăvit de pe stradă putea păcăli pe cineva. Un Falsificator se afla în căutarea unor idealuri mai înalte. Șarlatanii obișnuiți lucrau trăgând un văl peste ochii cuiva și fugind înainte ca păcăleala să iasă la iveală. Un Falsificator trebuia să creeze ceva atât de perfect, de frumos și de real încât cei vizați să nu-și pună niciodată întrebări.

Fiecare persoană era ca un desiș de pădure, în care crescuseră răzleț buruieni, arbuști, tufișuri și flori. Nimeni nu avea o singură emoție. Nimeni nu avea o singură dorință. Toți aveau multe, și de obicei acele dorințe se băteau cap în cap unele cu altele, ca doi arbuști de trandafir care se luptau pentru același petic de pământ. „Respectă oamenii pe care-i minți”, o învățase Tao. „După ce-ai furat de la ei mai multă vreme, vei începe să-i înțelegi.”

În timp ce lucra, Shai punea cap la cap o carte cu povestea adevărată a vieții Împăratului Ashravan. Avea să devină o istorie mai reală decât cea scrisă de mâna lui. Shai potrivea încetișor piesele unui puzzle, făcându-și loc prin desișul minții lui Ashravan. (...) Poeții ar fi găsit în firea lui Ashravan un singur defect din cauza căruia să fi dat greș, însă o persoană nu era reprezentată printr-un singur defect, după cum nu era reprezentată printr-o singură pasiune. Dacă Shai își baza Falsul pe o singură trăsătură, ar fi creat o imitație jalnică, nu un om.”

Autorul explică puțin și ideea de la care a pornit întreaga poveste. Mergând în vizită în Taiwan, la Muzeul Național al Palatului, el va observa o serie de peceți roșii din piatra, minuțios sculptate, care apăreau pe diverse sculpturi sau piese de jad vechi de secole. Practic, deținătorul unei opere de artă, încântat de valoarea acesteia, îi conferea și propria semnătură, cumva ca semn al posesiunii sau al propriei aprecieri.

  • Plusuri

    O carte de mici dimensiuni, dar cu o poveste aparte și un subiect unic din punctul meu de vedere (eu n-am mai întâlnit nicăieri ideea de Falsificare și Falsificator ca aptitudini fantastice).

  • Recomandari

    Tuturor iubitorilor de fantasy. Nu veți fi dezamăgiți! :)

Autor: |

Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

  1. Rodica Gavril spune:

    O recenzie bine structurată, care scoate în evidență cele mai reprezentative aspecte ale povestirii, care conferă nuvelei unicitate și personalitate. Am citit totul pe nerăsuflate, apreciind opiniile perdonale despre carte, strânse într-un ansamblu unitar, impecabil prezentat. Felicitări, Marinela Gheorghe,
    Dar, pentru cititorii, meritul este și al traducătorului, care reușește să recreeze universul cărții originale într-o altă limbă. Felicitări, Iulia Dromereschi!

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro