Călătorie într-o lume diferită

Titlu: Mâna stângă a întunericului
Autor: Ursula K. Le Guin
Rating:

Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2014
Traducere: Mihai Dan Pavelescu
Numar pagini: 256
ISBN: 978-606-579-753-6

„Lumina este mâna stângă a întunericului,
iar întunericul mâna dreaptă a luminii.
Două sunt una, viaţă şi moarte, totuna,
precum îndrăgostiţii în kemmer,
precum două mâini unite laolaltă,
precum ţelul şi calea.”

Cumpără titlul în engleză

Ce se alege de o societate atunci când nu există tipare după care să fie împărțite rolurile? Când nu există „bărbați” și „femei”, ci doar un singur sex? Acestea par a fi întrebările care stau la baza romanului Mâna stângă a întunericului, distins cu cele mai importante premii pentru o scriere S.F.: Nebula și Hugo la scurt timp după publicarea sa, în anul 1969.

Matanuska Glacier mouth

Revoluționar pentru acea perioadă, romanul prezintă povestea lui Gendly Ai, un trimis al Ecumenului, o organizație care numără mai mult de optzeci de lumi, care reprezintă trei mii de țări și care are ca scop convingerea populației din Karhide, una dintre țările de pe îndepărtata și friguroasa planetă Gethen (numită Iarnă de către Ecumen) să li se alăture. Doar că lumea de acolo e ceva mai... deosebită. Fiecare locuitor de pe Gethen e un hermafrodit, atât bărbat cât și femeie. Partea dominantă se diferențiază pentru câteva zile pe an în urma unui proces numit kemmer, descris ca fiind asemănător cu rutul la animale, atunci când un cuplu procreează. O persoană poate fi atât mamă, cât și tată, asta depinzând foarte mult de felul în care decurg lucrurile în timpul kemmer-ului. Gendly Ai se confruntă cu o sumedenie de probleme atunci când mai marii Karhidei îi pun la îndoială vorbele și se trezește prins într-un vârtej de aventuri la care nu se aștepta când a pus pentru prima oară piciorul pe acea planetă ostilă.

Cu toate acestea, lumea conturată de autoare a fost spectaculoasă. Pot doar să-mi imaginez orele în care Ursula K. Le Guin a stat și a gândit în detaliu fiecare mic element care a făcut din Gethen un loc atât de viu și de unic. Societatea formată din hermafrodiți cu nume ciudate (și de multe ori confuze), ritualurile lor, modul în care vorbesc și se comportă cu un necunoscut, un străin diferit de ei, toate au părut naturale și la locul lor, exact ca și cum o astfel de civilizație ar exista și ar fi evoluat pe o planetă îndepărtată, la „adăpost” de orice altă influență.

Mi-au plăcut foarte mult scurtele mituri ghetiene inserate de-a lungul poveștii principale. Mulțumită lor, am putut înțelege ceva mai bine cultura și trecutul locuitorilor de pe Iarnă. Pot spune chiar că aceste mici povestiri mi-au plăcut mai mult decât povestea în sine, pe care am găsit-o destul de greu de urmărit.

Nu sunt un fan înrăit al S.F.-ului, dar cele câteva cărți de acest gen pe care le-am citit până acum mi-au plăcut destul de mult și din această cauză am hotărât să văd care-i treaba cu Mâna stângă a întunericului, în special datorită faptului că autoarea e un fel de „legendă vie”, un pioner al științifico-fantasticului. Sunt convins că pentru iubitorii de S.F., acest roman e un must-read, o piatră de temelie a genului și că ascunde o groază de semnificații, doar că mie mi s-a părut... mai puțin bun decât m-am așteptat. Personajele sunt lipsite de substanță, nu au avut acel farmec al lor care să mă facă să vreau să aflu cât mai repede ce li se va întâmpla. Iar interminabilele conversații dintre Genly Ai și diverși reprezentanți ai locuitorilor de pe Iarnă au fost de-a dreptul plictisitoare. Acțiunea a părut că stagnează în primele trei sferturi din roman, iar când a început să devină cât de cât interesantă era deja cam târziu.

Totuși, Mâna stângă a întunericului se poate dovedi o lectură intrigantă pentru cei cărora le place să deslușească înțelesurile ascunse din spatele cuvintelor sau pentru cititorii aflați în căutarea unui roman cu o lume extrem de bine conturată și detaliată.