Titlu: Shantaram
Autor: Gregory David Roberts
Rating:
Editura: ALL
Anul aparitiei: 2016
Traducere: Raluca şi Christian Tănăsescu
Numar pagini: 900
ISBN: 978-606-783-033-0

Prima oară am auzit de Shantaram anul trecut, când mi-a fost recomandată de o foarte bună prietenă. Singura problemă a fost că nu o mai găseam pe nicăieri, stocurile ediției vechi fiind epuizate atât în librăriile cunoscute, cât și în cele câteva anticariate online pe care m-am încumetat să intru. Sfârșitul lui 2016 a venit cu o veste bună, totuși, și anume reeditarea cărții de către editura All – concomitent cu lansarea continuării romanului, „Umbra muntelui” – și am fost pus în fața unei alegeri dificile: eram curios să citesc Shantaram, fiind intrigat de nenumăratele recenzii pozitive de pe Goodreads, însă, în același timp, am fost intimidat de dimensiunile colosale ale volumului (aproape 900 de pagini). Până la urmă am cedat curiozității și m-am aventurat în exotica Indie alături de Lin.

După ce a evadat dintr-o închisoare australiană, devenind astfel unul dintre cei mai căutați oameni de pe insula-continent, Lin ajunge în Bombay, oraș care îl cucerește treptat pe fugar cu toate imperfecțiunile sale. Acolo îl cunoaște pe Prabaker, „cel mai excelent ghid numărul unu” al locului, care devine unul dintre cei mai apropiați prieteni ai săi și îl duce în satul său natal, unde primește un nume nou: Shantaram – vă las pe voi să aflați semnificația acestuia. În perioada petrecută în India, Lin descoperă farmecul aparte al acestei țări în care culturi de pe toate continentele se împletesc armonios, dând naștere la ceva cu totul special, precum și multe altele, printre care importanța prieteniei sau adevărata semnificație a dragostei.

În primul rând, trebuie neapărat să precizez că noua prezentare a romanului. E minunată! Cu toții știm că nu ar trebui să judecăm o carte după copertă, dar câți respectăm această „regulă”? Noua ediție a Shantaram atrage automat privirea, fie că are supracoperta, fie că e „dezbrăcată”, prin desingul minimalist și exotica nuanță de roșu. Nota 10+ pentru prezentare! Dar nici conținutul nu e mai prejos! Rar mi-a fost dat să citesc o carte scrisă într-un stil atât de simplu și accesibil, dar care să fie în același timp și incredibil de profundă.

La o scurtă documentare pe Internet am descoperit că Shantaram este o autobiografie a autorului mascată sub forma unei opere de ficțiune și, sincer să fiu, nu am fost surprins să aflu asta. Modul în care sunt descrise experiențele lui Lin, relațiile (la o primă vedere improbabile) ce se dezvoltă între el și diferite personaje, și India - oh cât de superb ne este prezentată această țară! -, toate acestea nu pot veni decât din partea unei persoane care a trecut prin așa ceva, a simțit totul pe pielea sa. Shantaram trebuie să fie una dintre cele mai complete (dacă nu chiar cea mai completă) carte din câte am citit până acum; le are pe toate: acțiune, dramă, suspans, dragoste, multă filozofie, momente pur umane în care personajele strălucesc asemeni unor supernove, devenind ceva mai mult decât niște adunături de cuvinte și trăsături de caracter – niște persoane reale, pe care le-ai putea întâlni la orice colț de stradă, și clipe liniștite, când descrierile seducătoare și aromate ale Indiei te fac prizonierul lor și nu poți decât să constați, mut de uimire, cât de talentat e Roberts.

Lin e un personaj plin de defecte (fost prizonier, traficant de droguri și câte și mai câte) și poate că de aceea l-am acceptat atât de ușor ca protagonist. Nimic nu-i este servit pe tavă, trebuie să muncească și să sufere înainte să se poată bucura de ceva care multora ni s-ar putea părea niște comodități elementare, dar în același timp nu lasă condiția mizeră în care se află să-i dicteze soarta și încearcă din răsputeri, atunci când poate, să îndrepte din greșelile trecutului prin nenumărate fapte bune, mărunte ce-i drept, dar de impact. Cât despre personajele secundare... cred că le-ar putea rivaliza, atât ca număr, cât și din prisma complexității, pe cele din Urzeala tronurilor; sunt multe, exagerat de multe aș putea spune, și nu de puține ori m-am trezit făcând câțiva pași înapoi în poveste, doar pentru a afla cine era cutare. Parabaker și Karla au fost cei care au ieșit cel mai mult în evidență pentru mine, iar relațiile dintre ei și Lin sunt pe cât de diferite una de alta, pe atât de frumos de urmărit pe măsură ce se „maturizează”.

Nu știu ce aș mai putea spune despre Shantaram pentru că, oricât de mult aș încerca să rezum în cuvinte complexitatea acestei cărți, simt că nu o pot face în maniera potrivită. Personajele sunt încântătoare, India nu a fost nicicând mai ispititoare, iar stilul brut, natural și profund e cea mai strălucitoare dintre bijuteriile acestei coroane de aur a literaturii.

• Plusuri

  Persoanjele atât de reale, întâmplările prin care acestea trec, care de multe ori par desprinse din cele mai bune filme de la Holywood, descrierile minunate, (aproape) totul.

• Minusuri

  De la jumătate, am început să simt că povestea se lungește cam prea mult și mi-am pierdut puțin din entuziasmul inițial.

• Recomandari

  Tuturor.