Titlu: Puterea pauzei
Autor: Nance Guilmartin
Rating:
Editura: Trei
Anul aparitiei: 2012
Traducere: Cătălina Necula
Numar pagini: 240
ISBN: 978-973-707-672-4

Puterea pauzei
Fii curios, nu furios
Ce nu știu că nu știu?

Cumpără titlul în engleză

Scopul cu care a fost scrisă Puterea pauzei este probabil cel mai bine comprimat în ceea ce spunea cândva Marcel Proust: „adevărata călătorie a descoperirii nu înseamnă a căuta tărâmuri noi, ci a vedea cu ochi noi”. Viața e pentru majoritatea un tren care ne face să țipăm adesea „Opriți lumea, vreau să cobor!” Iar dacă ne reușește, apar în mod evident tot felul de dileme, de unde știi unde sau cum să cobori și când să te întorci la loc?

Esențial este ca oricine să înțeleagă faptul că a face o pauză nu înseamnă a te opri. Timpul alocat pauzei nu e timp pierdut, ci se poate transforma în cea mai eficientă unealtă de propulsie a schimbării atât în universul individual, cât și în cel colectiv, în ciuda faptului că la baza acestui mecanism de jonglare cu acțiuni și reacții stă un paradox: pentru a avea control mai bun asupra alegerilor și a timpului tău, trebuie să faci o pauză- de câteva secunde, minute, o oră, o zi...sau mai simplu spus, când nu ai timp, ia o pauză!
Pe baza unor povești adevărate, istorii de caz și reflecții personale, Nance Guilmartin emite principiile de care ai nevoie pentru punerea în practică a ideilor necesare pentru eficientizarea timpului, și anume o ecuație a eficienței în trei pași, cu un nivel redus de dificultate și douăsprezece exerciții Puterea pauzei care să transforme orice pauză într-una productivă.

Virtualizarea și globalizarea au schimbat modul în care trăim și acționăm, folosirea ubicuă a tehnologiilor de comunicare instantanee ce încurajează reacții impulsive și adesea nechibzuite, presiunea așteptărilor anturajului, confruntarea cu anumite persoane și termene-limită, declanșează în noi un fel de automatisme ce ne fac să reacționăm numai pe baza instinctelor. Trăim astfel pentru că am crescut cu impresia că nu avem de ales. Nu știm cum să luăm o pauză atunci când suntem încolțiți din toate direcțiile și credem că viteza de reacție e vitală. Nu realizăm importanța gestionării reacțiilor noastre și a împiedicării lor de la a prelua controlul asupra deciziilor.

Dacă nu construim în creier căile neurale pentru a face o pauză, pentru a dezactiva preț de o clipă reacțiile automate, există riscul de a declanșa o reacție în lanț, care să ne saboteze chiar și cele mai bune intenții și să ne abată de la drumul stabilit. Iar lipsa unei pauze este unul dintre principalii factorii ce produc neînțelegeri ce depășesc posibilitatea de a fi anulate sau controlate. Este necesar să conștientizăm că cele mai multe supărări sunt rezultatul unor așteptări neexprimate sau înțelese greșit și că a face o pauză nu înseamnă a ieși din competiție ci a recăpăta controlul asupra participării. Pauza este adesea extrem de necesară chiar dacă prima reacție este teama de a transmite nehotărâre, chiar dacă prima impresie este că durează prea mult. Acestă pauză e unul dintre cele mai frumoase paradoxuri: pentru a avansa, a câștiga timp și opțiuni, nu trebuie decât să luăm piciorul de pe pedala de accelerație pentru scurtă vreme, să amânăm reacțiile inițiale și să ne gândim la ipotezele noastre imediate.

Unul dintre aspectele esențiale punctate în această carte este cel referitor la inteligența comunicațională. Mă întreb dacă cei care studiază comunicarea au habar de astfel de lucruri, fiindcă pare că trăim într-o lume în care orice individ e dispus doar la depunerea efortului de a livra un mesaj. Oare câți sunt atenți la comuniunea din comunicare, la necesitatea unui schimb bidirecțional de cuvinte, gânduri, energie și cele nesupuse. Trebuie să ne ferim de greșeala de a crede că o comunicare este completă doar pentru că ai emis ceva, fără să îți asumi responsabilitatea de a te asigura că mesajul a fost receptat și înțeles în felul în care ai intenționat. Câți dintre noi conștientizăm necesitatea unei comunicări sincronizate și mai ales câți suntem capabili de a manifesta CQ în acțiune.

Ce ne învață această carte? Că alegerile trebuie stăpânite în loc să ne lăsăm stăpâniți de ele. Că trebuie conștientizate filtrele care afectează percepția (presupunerea, reacția la așteptări, rezolvarea, luarea la modul personal, chestionarea, dezacordul, acordul, planificarea, procesarea evenimentelor anterioare, jonglarea). Că trebuie puse întrebări de tipul „Ce nu știu că nu știu?”. Ne putem folosi de reformularea inversă. Trebuie să cunoaștem izbucnirile personale și ale celorlalți. Să acordăm prezumția de nevinovăție, să încetăm alimentarea contul bancar de resentimente, să reformulăm, să folosim abordarea de tipul fii curios, nu furios.

Trebuie să încetăm a fi acei oameni care lucrează în condiții nepotrivite, cu fitilele aprinse și gata de detonare, realizând că un gram de prevenirea face cât un kilogram de tratament și că momentele în care credem că nu ne permite timpul să luăm o pauză sunt exact acelea în care avem cea mai mare nevoie de ea.

Uneori, o pauză, chiar și una de numai câteva minute, poate fi un instrument înțelept și de impact pentru a reintra în posesia dreptului și mai ales a capacității de a alege.

• Plusuri

  Limbajul accesibil, îmbinarea unor povești adevărate cu istorii de caz și reflecții personale

• Recomandari

  Celor care doresc să scape de automatismele ce intervin în situațiile care cer reacții rapide