Titlu: Alte vieţi decȃt a mea
Autor: Emmanuel Carrère
Rating:
Editura: Trei
Anul aparitiei: 2011
Traducere: Doru Mares
Numar pagini: 288
ISBN: 978-973-707-314-3

Ne naştem, creştem, iubim, ne despărţim. Avem copii, nepoţi, un vis pe jumătate împlinit, şi apoi murim. O traiectorie simplă, a multora dintre noi. În viaţa simplă, a cărei singură dramă pare a fi tocmai banalitatea ei, se întâmplă uneori să apară un tsunami, un cancer, o moarte ironică şi absurdă, care schimbă totul în vieţile noastre. Cum reacţionăm atunci?

Alte vieţi decȃt a mea e o carte la intersecţia dintre ficţiune şi nonficţiune, dintre realitate şi melodramă, dintre eu şi ceilalţi. Deşi cartea începe cu un tsunami, cu povestea lui Delphine şi al lui Jèrôme, care-şi pierd fiica în vȃrstă de patru ani în acele valuri, atenţia naratorului se schimbă brusc pe cancer, pe sora soţiei sale, Juliette, mamă a trei copii, care pierde subit lupta cu această boală. Întȃlnindu-l pe Étienne, coleg şi prieten cu Juliette, care şi-a pierdut piciorul din cauza cancerului, naratorului i se sugerează să scrie o carte despre pierdere, despre nenorocirile vieţii, despre faţa nevăzută a celor ce trebuie să înfrunte această boală.

La o primă analiză, Étienne şi Juliette par a fi personajele principale ale cărţii. În timp ce unul se autoanalizează, experimentează oarecum, acceptă să vorbească despre cancer, văzȃndu-l ca parte din el, căci ,,oriunde e durere, din sufletul meu doare” (p.233), celălalt se închide în el şi-n tăcere.

În al doilea rȃnd, ceea ce aduce un plus de originalitate cărţii e relaţia naratorului cu propriile personaje. Cartea este o ,,biografie fictivă”, naratorul pare a fi însuşi autorul, în text apărȃnd numele romanelor sale precedente. Totodată, acest narator se analizează pe sine, se maturizează prin poveştile auzite, prin receptarea unei alte lumi, a unei alte vieţi decȃt a sa. Astfel, romanul începe cu gȃndurile lui legate de posibila despărţire de soţia sa, fiind apoi martorul durerii cuplului ce şi-a pierdut fetiţa. Primele pagini sunt scrise de un narator neexperimentat, imatur, gelos, fără empatie pentru ceilalţi. Apoi, treptat, celelalte vieţi iau locul propriei persoane, întȃmplările, ţelurile şi înfrângerile lor fiind descrise mai vivid şi cu mult mai multă compasiune. Plecȃnd astfel de la poveştile celorlalţi, naratorul îşi analizează viaţa, descoperind în ea o fericire pȃnă atunci ascunsă de ochii lui.

Alte vieţi decȃt a mea este o carte cu un limbaj lejer, uşor de citit, dar care poate impresiona prin dramele descrise. Este o carte despre lupta purtată de cel bolnav, de mama care ştie că-şi trăieşte ultimele săptămȃni cu proprii copii, despre ceea ce arată celorlalţi şi despre iadul nespus, ascuns adȃnc în angoasa propriei dureri.

• Plusuri

  paginile dedicate poveştii Juliettei, relaţia dintre narator şi personaje;

• Minusuri

  stilul melodramatic în unele pagini;

• Recomandari

  persoanelor ce vor să citească o carte uşoară, despre scenele mai puţin vesele din viaţa unui om simplu.