bookblog.ro

Cheia e în detalii

Scris de • 13 July 2015 • in categoria

Titlu: Ură, prietenie, dragoste, căsătorie
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2014
Traducere:
Numar pagini: 416
ISBN: 978-606-686-730-6
Cumpara cartea

„O povestire nu e ca un drum pe care să-l urmezi... ci mai degrabă ca o casă. Intri în ea și rămâi acolo o vreme, îi cutreieri toate încăperile, te așezi oriunde îți place și descoperi cum se leagă unele de altele odăile și coridoarele și cum se schimbă lumea de afară atunci când o privești prin ferestrele ei.”

Cumpără titlul în engleză

De Alice Munro știam ce știa mai toată lumea și anume că a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură în 2013 și că de atunci a intrat în vizorul cititorilor de pretutindeni pentru că au început să-i fie traduse operele, inclusiv la noi.

„Ură, prietenie, dragoste, căsătorie” este prima carte a autoarei pe care am avut ocazia să o citesc și să o recenzez și de care m-am apucat fără vreun fel de așteptări ci mai degrabă cu un soi de curiozitate de pisică care-și bagă capul pe ușă așteptând ceva, orice.

Și e bine că n-am pornit cu vreo idee preconcepută sau cu vreun etalon setat clar în minte, cu vreo comparație pe care voiam să o validez pentru că Munro nu tratează excepționalul din viață ci se concentrează pe banal, pe viața de zi cu zi, care uneori ajunge să întreacă realitatea sau care pur și simplu ajung să o întărească.

La prima vedere poveștile sale par să nu ducă nicăieri, acțiunea fiind secundară construcției personajelor feminine care sunt așezate la loc de cinste în diferitele etape ale vieții lor – tinerețe, maturitate și bătrânețe, toate fiind înconjurate de o formă sau alta de solitudine. Ele care ajung să trăiască un soi de moment revelator care răscolește trecutul, cel rememorat și cel uitat, pentru a dezgropa vreo suferință de mult uitată sau vreun regret generat de omniprezentul „ce-ar fi fost dacă?”. Și totuși poveștile nu se încheie pe un ton sumbru al pierderii și al tragediei ci pe unul al speranței și al curajului de a întoarce foaia și de a trece peste capcanele trecutului, chiar dacă drumul este unul anevoios.

Preferata mea dintre cele nouă povestiri prezentate rămâne „Trece ursul peste munte” care a fost cam singura care nu m-a frustrat pentru că acțiunea nu avansează în mod vădit sau dacă avansează o face doar pentru a închide povestea și a oferi o concluzie.

Subiectul acesteia aduce în prim plan relația dintre un cuplu ajuns la bătrânețe, Fiona și Grant, un fost profesor universitar, și felul în care Alzheimerul soției le afectează viața. Alternarea trecutului cu prezentul relevă o căsnicie fericită dar umbrită de infidelitățile soțului care și-au lăsat amprenta asupra Fionei. Nevoit să o interneze într-un azil de bătrâni și să nu o viziteze timp de o lună, cât dura perioada de acomodare, Grant ajunge să se confrunte cu o replică a infidelității sale atunci când constată că nevasta sa l-a uitat cu totul și a început o relație un alt pacient, Aubrey. Resemnat, acceptă situația dată ca fiind inevitabilă din cauza bolii, ca mai apoi lucrurile să fie precipitate de retragerea lui Aubrey din azil. Întretăierea dintre viețile pacienților naște complicații pe care soții rămași să-i îngrijească trebuie să le rezolve.

La final de lectură curiozitatea nu mi-a fost satisfăcută întru totul pentru că de multe ori am rămas cu întrebări după ce se termina câte o poveste și mă uitam pieziș la naratorul omniscient care știa mai multe, dar le ținea pentru sine.

Așa că nu știu cum aș putea să formulez o concluzie cu privire la carte pentru că mi-a plăcut dar nu prea, pe alocuri. Depinde de cititor și de felul prozei pe care o agreează fiecare, iar eu, fiind mai tipicară, prefer ca toate firele să fie conectate și toate întrebările să aibă un răspuns clar sau cel puțin sugerat până ajung la coperta patru.

  • Plusuri

    Evenimentele sau amintirile care dau peste cap viața personajelor și care duc la momente de introspecție

  • Minusuri

    Bătutul pasului pe loc. Acțiunea care nu avansează.

  • Recomandari

    Iubitorilor de proză scurtă care doresc să descopere excepționalul în banal.

Categorie: | Autor: | Editura:



Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Bookish spune:

    Nu prea îmi place să citesc proză scurtă, deşi am avut surprize frumoase până acum. De Alice Munro nu am citit nimic până acum, dar, având în vedere că Justina Bandol este o traducătoare bună, aş citi volumul măcar pe considerentul ăsta.

    raspunde

  2. Calina Matei spune:

    Bookish sper sa revii cu un comentariu dupa ce citesti sa imi spui cum ti s-a parut. Ca proza scurta iti recomand si Eric Emmanuel Schmitt daca nu ai citit pana acum.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro