Titlu: Umbra din noi, forţa vitală subversivă
Autor: Verena Kast
Rating:
Editura: Trei
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Laura Karsch
Numar pagini: 192
ISBN: 978-973-707-890-2

Privind cu interes un tablou impresionist într-o galerie de artă, vom sesiza subtilul joc al luminii cu umbra, uneori mai interesant decât culorile. Ne vom reaminti de revelaţiile umbrei în alte tehnici ale picturii, de pildă în cazul fascinantului clarobscur. Însă dacă nu suntem iubitori de arte vizuale, iar ,,copilul din noi’’ doarme prea profund, el care se arăta fascinat de jocurile umbrei pe perete odinioară, atunci trecem prin viaţă fără a fi atenţi la esenţial.

Neatenţi la propria noastră umbră care ne însoţeşte perpetuu în calitate de fenomen fizic, poate vom reuşi să fim mai receptivi la ceea ce C. G. Jung numea umbră. Intuiţia marelui psihanalist a fost genială atunci când a numit ,,umbră’’partea ascunsă a personalităţii umane privilegiind cuvântul optim pentru o noţiune atât de complexă.

Verena Kast, doctor în psihologie analitică la Universitatea din Zurich se ocupă în cartea de faţă exclusiv de cele două concepte jungiene majore: umbra şi persona. Un fel de ,,Soarele şi Luna’’ din baladele populare româneşti, cele două realităţi psihologice nu aveau un nume până la identificare lor de către Jung, cu toate acestea se regăseau metaforic formulate în câteva mari creaţii literare străvechi. În acest sens, Verena Kast analizează umbra şi persona în tragedia Antigona, în Epopeea lui Ghilgameş şamd.

Într-o formulare simplă, didactică, aş numi umbră partea nevăzută a personalităţii individului, iar persona partea pe care alegem să o arătăm lumii, nu de puţine ori ea reprezentând latura noastră cosmetizată. Să nu uităm că termenul ,,persona’’ provine din teatrul antic, însemnând mască şi azi ea se recomandă inclusiv prin ceea ce posedăm: haine, bijuterii, maşini, atitudini etc.

Dacă persona este zona supusă extrem controlului nostru, până la artificializare câteodată, umbra semnifică iraţionalitatea ce ne poate invada fără să avem capacitatea să o stăvilim. Precum noaptea, necunoscutul, negrul, umbra semnifică dimensiunea noastră nocturnă care ne poate înfricoşa ori fascina. Vrem s-o ţinem la distanţă, de teamă să nu ne domine ea pe noi, să nu ne… facă de ruşine. Dacă este înţeleasă ca un concept al refulărilor şi al răului din adâncul fiinţei umane umbra s-ar cere înlăturată, suprimată, amputată. Ar fi însă o eroare şi o imposibilitate. Umbra nu poate fi controlată decât în parte, pe principiul că, cu cât fugi de ea, cu atât mai mult te urmăreşte.

Deşi nu este elucidat modul cum ne-am putea gestiona umbra, eu una cred că ne vom afla în mai stabil echilibru dacă vom micşora distanţa dintre umbră şi persona. La umbra proprie nu vom putea renunţa niciodată (sau doar prin moarte!), oricât am pune reflectorul luminii pe ea, ea va genera altă umbră. Pe de altă parte, orice ideal nou ne propunem în viaţă, el va naşte umbră nouă. Să cădem cu totul în hăul interior al umbrei noastre este periculos, s-o negăm devine antiterapeutic. Cel mai bine ar fi să o privim din când în când în faţă şi s-o acceptăm. Mai cred şi că persoanelor care se ocupă enorm de persona negându-şi umbra le este greu de trăit cu ele însele. Să medităm atunci asupra forţei vitale a umbrei, plecând de la expresia idiomatică ,,a face umbră pământului’’care semnifică nici mai mult nici mai puţin decât ,,a vieţui’’.

• Plusuri

  Volumul acesta din premiata colecţie ,,Psihologia pentru toţi’’ are darul accesibilităţii unor explicaţii ştiinţifice.

• Recomandari

  Tuturor celor interesaţi de cunoaşterea de sine.