bookblog.ro

Clovnul, judecătorul și moartea

Scris de • 4 November 2015 • in categoria

Articol oferit de EMAG

Titlu: Un cal intră într-un bar
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2015
Traducere:
Numar pagini: 200
ISBN: 978-973-46-5528-1

Dacă ți s-a întâmplat vreodată să spui bancuri, să râzi la unele așa și așa sau să ironizezi pe cineva în momentul în care ai fost anunțat de moartea unei cunoștințe dragi, vei intra imediat în atmosfera cărții lui David Grossman despre ultimul spectacol al unui artist de stand-up comedy din Israel.

Toate nenorocirile lumii s-au abătut asupra lui Dovală, artist de stand-up, de-a lungul timpului. Fiu de evrei supraviețuitori ai lagărelor naziste, micul Dovală camufla actele de violență domestică ale tatălui și de răutate ale colegilor pozând într-un copil trăsnit, care, mergând în mâini, le arunca replici usturătoare celor mai puțin pe fază. Prietenul lui cel mai bun s-a prefăcut că nu îl cunoștea, din momentul în care a descoperit că alți băieți îl băteau constant. Câteva femei pe care le-a înduioșat cândva cu talentul lui de ascultător l-au părăsit și i-au interzis să-și mai vadă copiii. Spre bătrânețe s-a îmbolnăvit de cancer.

Cu toate astea, spectacolele lui de stand-up comedy continuă. „La ce bun?”, se întreabă naratorul, invitat special la spectacolul din Netania care se desfășoară pe parcursul romanului, și cel mai bun prieten din copilărie al lui Dovală. Obișnuitele glumițe la adresa unor membri ai publicului nu sunt deosebit de amuzante, iar protagonistul se apucă să-și povestească trecutul îndepărtat, printre bancurile cât de cât reușite. Când este pe punctul de a pierde anumiți oameni din sală, artistul se lovește neașteptat de tare, ca și când, prin singurul tip de violență permisibil, ar anula voit orice tendință spre empatie a celor din jur. Treptat, dezvăluie că spectacolul nu se va termina decât odată cu povestea vieții lui, indiferent de sentimentele stârnite în sală: „Cu cât lungește efectul ăsta mai mult, cu atât râde publicul mai tare. Cu toate că râsul e din nou șovăitor, dezlânat. Mi se pare că un fel de deznădejde fină se infiltrează în public, care înțelege că în pofida a tot și a toate omul de pe scenă se încăpățânează să-și spună povestea.”

david-grossman-1

Cartea lui Grossman devine și ea chinuitoare destul de repede, precum spectacolul lui Dovală pentru cei care au plătit intrarea. „Publicul râde cu prudență. Râd și eu. Nu numai datorită bancului. Râsul e acum mai cu seamă un pretext pentru respirat. Din fericire, spre deosebire de personaje, cititorul nu se știe privit de artist, așa că-și poate trage sufletul mai multă vreme. Eu, una, nu mi-am dorit să ajung cât mai repede la deznodământ. Grossman dă de înțeles la fiecare pas că monologul lui Dovală nu se poate îndrepta decât spre o suferință tot mai clar justificată.

Te întrebi cum a putut Dovală să-și câștige existența tocmai ca artist de comedie până la cincizeci și șapte de ani, fără un talent remarcabil de a face lumea să râdă – sau dacă modul în care se prezenta în spectacole mai vechi era complet diferit de ceea ce i se arată acum naratorului. Apoi, încet-încet, înțelegi că și tu ești captivat de discursul lui, că nu-ți mai pasă dacă se încadrează sau nu în genul comic, ci te interesează pur și simplu ce are de spus și cum de reușește să spună în continuare, după fiecare moment de blocaj. Egoismul lui de a nu ține cont de dorințele sau așteptările publicului, derutant pentru o vreme, duce până la urmă către acceptarea noii căi narative, a lucrurilor despre care, în general, se tace pentru a-i menaja pe ceilalți.

  • Plusuri

    O carte stranie și densă, în care umorul evreiesc se combină cu o tristețe nu neapărat localizabilă.

  • Recomandari

    Monologul de aproape două sute de pagini, rostit pe nerăsuflate de un personaj care se folosește de umor în special ca unealtă de răzbunare împotriva sieși, se cere citit de-a lungul unei singure zile, cu pauze.

Categorie: | Autor: | Editura:

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

  • Angelus

Copyright ©2011 Bookblog.ro