bookblog.ro

Cu mâinile legate: Uneltitori, mătrășitori și vânzători

Scris de • 14 May 2019 • in categoria

Titlu: Cu mâinile legate
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2018
Numar pagini: 512
ISBN: 978-606-40-0584-7
Cumpara cartea

Actorul Dragoș Zaharia a fost până nu demult gazda unei emisiuni TV de mare succes, însă ratingurile în scădere au făcut ca emisiunea lui să fie anulată. Într-un acces de furie, îl ia la bătaie pe un coleg care-i purtase ranchiună de când ajunsese la acest post TV, așa că se lasă cu scandal. Și cum scandalul vinde cel mai bine, presa vuiește și are acum un subiect baban, care să apară zile întregi pe prima pagină. Însă impulsivitatea lui Dragoș nu rămâne fără urme: nu-și mai găsește de lucru, soția îi aduce reproșuri întruna, iar fiul lor, Mihai pare dezamăgit de tatăl său.

Însă ceea ce contează cu adevărat este că-n lipsa salariului generos cu care era plătit pentru emisiune nu vor mai avea cu ce să-și achite rata la casa de la marginea Bucureștiului, în Voluntari, cum bine punctează soția lui. Și Dragoș începe să-și caute de muncă, dar toate joburile sunt sub pretențiile sale. Până la urmă obține o mână de ajutor de la Vanda Roca, soția multimilionarului (în euro) Viktor Roca, al cărei fiu primește meditații la engleză de la Daria, soția lui Dragoș. Vanda este patroana unei reviste premium, care se ocupă de diverse evenimente mondene. Iar lui Dragoș i se oferă șansa de-a arăta ce poate în calitate de ziarist. Însă între el și Vanda Roca se înfiripă o idilă. Cel puțin în imaginația lui, după cum reiese din declarațiile Vandei către poliție, după ce soțul ei dispare fără urmă și cel care este acuzat de această dispariție este tocmai Dragoș.

Toate aceste fire narative, - burți, cum le-am zis eu - la rece, nu fac decât să ofere mai multă profunzime personajelor și motivații pentru faptele lor. Chiar și cel mai nesuferit personaj dintre toate, în opinia mea, Alina Cojocaru, jurnalista căreia Vanda îi încredințează misiunea de a-l instrui pe Dragoș cu ce se mănâncă scrisul la o revistă și care vorbește o romgleză care m-a scos din pepeni ori de câte ori am întâlnit-o de-a lungul poveștii, chiar și ea primeşte o motivație pentru obiceiul ei extrem de enervant.

Niciun personaj nu e complet alb sau negru în toată această poveste. Toate au ceva de ascuns, toate au motivații și motive care le împing să se comporte anapoda, să ia decizii surprinzătoare, să se ascundă, să păstreze secrete, să mintă cu nerușinare, să fure sau să înșele. Toți se comportă ca niște oameni normali pentru societatea noastră actuală, de fapt.

O scenă anume, din platoul unei emisiuni celebre, în care invitați permanenți sunt niște personaje absolut abjecte (de talia celor întâlnite la „Sinteza zilei”, ca să dau cel mai cunoscut exemplu) mi-a rămas în minte: presa trăiește din scandaluri, se pare. Îi place să-și vâre nasul în treburile oamenilor, să le miroasă lenjeria murdară, să îi dezbrace de haine și piele în fața telespectatorilor, pentru că, nu-i așa, oamenii trebuie să afle adevărul gol-goluț, adevărul-adevărat, căci dacă n-ai nimic de ascuns, atunci de ce să te ferești? Televiziunea trăiește din emisiuni-concurs care nu solicită neuronii telespectatorilor, căci Doamne-ferește să ne punem vreun pic mintea la contribuție. Cam despre asta e vorba de-a lungul poveștii. Despre superficialitatea celor din jur, a celor care trebuie să ne educe copiii, a celor care ar trebui să ne ofere divertisment de calitate.

Este vorba despre o anchetă polițistă făcută nu cu imparțialitate, folosind logica, faptele concrete și informațiile corecte, ci pe baza unor păreri preconcepute. Este vorba despre cum o persoană cât de cât normală ia decizii greșite și merge din greșeală în greșeală, alunecând pe o pantă periculoasă, neîndrăznind sau nedorind să aibă încredere în jumătatea care ar trebui să-l înțeleagă cel mai bine și să-i fie un punct de sprijin, până când nu mai există cale de întoarcere. Și atunci intră în scenă hoitarii din presă și polițiștii la spatele cărora stau superiorii cu bățul, pentru a culege laurii de pe urma rezolvării unei anchete dificile.

Dar mai e mult până acolo. Mai e mult pentru că Adrian Onciu alege să ocolească, să depene povești din trecut, să ofere profunzime și trăiri personajelor. Și cum nu e adeptul introspecțiilor profunde, cum reiese cel puțin din acest volum consistent, alege să ne prezinte personajele prin intermediul faptelor lor. Ceea ce nu e deloc un lucru rău, căci povestea capătă viteză în acest fel. Am citit cu plăcere aventurile personajului principal și m-am lăsat păcălit până la final. Un final neașteptat, recunosc, dar ce m-a surprins cel mai tare a fost curajul autorului de-a se juca cu soarta personajelor sale. Un punct în plus pentru asta.

Concluzia: avem și noi autori de romane polițiste care știu să creeze intrigi solide, personaje credibile și să stăpânească perfect o poveste amplă, ghidând-o către o concluzie mai mult decât surprinzătoare.

  • Plusuri

    Ritm alert, în ciuda burților. Personaje credibile, în ciuda acțiunilor uneori nebunești pe care le întreprind, dar care, tocmai de aceea, le fac mai realiste. Intrigă solidă, întortocheată, pe care mi-a fost greu s-o dezleg. Analiză socială fină, autorul izbutind, practic, să atingă multe dintre punctele nevralgice ale societății românești în care, din păcate, trăim. Și care, ca o concluzie personală, dar și a autorului, totodată, lucru care răzbate printre rânduri, nu pare să vrea sau să fie în stare să se mai vindece.

  • Minusuri

    Fire parțial inutile, scene de sex nițel forțate (eu nu știu cum de sare o tânără atrăgătoare pe un tip pe care abia ce l-a zărit o dată și l-a salutat doar în treacăt), un personaj absolut detestabil, din punctul meu de vedere, și un joc de-a șoarecele și pisica ce m-a obosit, uneori, de ajunsesem și eu să mă îndoiesc de ideile pe care mi le făcusem până atunci. Dar tocmai în asta a constat măiestria autorului.

  • Recomandari

    Fanilor unei povești polițiste scrise cu har și luciditate, extrem de realiste și de cinice.

Categorie: | Autor: | Editura:

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro