Titlu: Cum să citești un romancier
Autor: John Freeman
Rating:
Editura: Vellant
Anul aparitiei: 2015
Traducere: Anca Bărbulescu
Numar pagini: 307
ISBN: 978-606-8642-25-3

55 de scriitori într-un fel de dialog-narațiune, devoalând momente, detalii intime și omul-personaj din spate.

Încă din titlu îți dai seama că e ceva ce trebuie să citești dacă ești pasionat de literatură și de cei ce o creează în contemporaneitate - Cum să citești un romancier le spune John Freeman acestor 55 de „fișe” de om-scriitor, adunate sub aceleași coperte. Cum? Pe sărite, de la final spre început, după autorii cunoscuți, după cei preferați – eu am sărit fără să stau pe gânduri la Haruki Murakami – în ordinea cuprinsului etc.

Cum îi citește John Freeman? Cu grijă și curiozitate, cu empatie, cu întrebările potrivite care să îi devoaleze pe oamenii simpli, concreți, din spatele unei măști/persona construite cu atenție peste ani, ca pe o „poveste” de citit/recitit și dat mai departe.

Dintotdeauna mi s-a părut că a face cunoștință cu romancierii e o experiență electrizantă. (...) Are de-a face cu înțelegerea faptului că arhitectul unei lumi fictive, al unui univers care trăiește în tine ca cititor, deși îți dă, în același timp, senzația stranie de imaterialitate, nu există în interiorul tău, ca lumea aceea, ci e viu: carne și oase.”, mărturisește, de altfel, Freeman în începutul volumului, într-o devoalare personală despre rolul lui John Updike în creșterea și destrămarea propriei relații, în analiza sinceră a modului în care romanele lui Updike i-au „invadat” viața și gândirea. Este o ciocnire constantă între universul ce trăiește în tine și universul ce trăiește la sursă, în omul și scriitorul din fața ta, din paginile din fața ta.

Unii au revelații în biserică, alții pe vârfuri de munte. - astfel se conturează Murakami prin universul lui Freeman

Lui David Foster Wallace îi pasă foarte mult cum folosesc americanii limba, dar nu dă doi bani pe ustensile.

Într-un fel, nu vreau să-mi acord intenționat prea multă importanță ca reprezentant al Istanbulului. - Freeman se joacă, aici, cu „replicile” lui Orhan Pamuk despre sine

Oscilând între descrieri și frânturi de cadre și stări și dialoguri pline de înțelesuri, John Freeman compune o mică fereastră în viața și sinele scriitorilor cu care vorbește. Colecția se citește repede, portretele sunt scurte, dar pline – rămâne de explorat și înțeles universul pe care chiar Freeman îl creează în tine, ca „cititor” de scriitori.

P.S.: Cred că și ceea ce John Freeman a „prezentat” la The Power of Storytelling, în București, vă poate inspira

• Plusuri

  Imaginile palpabile pe care le construiește cu fiecare scriitor în parte, intimitatea și modul în care omul-personaj se decupează.

• Recomandari

  Pasionaților de literatură cu totul.

Cumpara acum Cum să citești un romancier de pe