bookblog.ro

De ce a fugit Lev Tolstoi de acasă chiar înainte să moară?

Scris de • 2 July 2015 • in categoria

Titlu: Lev Tolstoi. Fuga din rai
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2014
Traducere:
Numar pagini: 564
ISBN: 978-973-50-4461-9
Cumpara cartea

„În noaptea de 27 spre 28 Octombrie 1910, în districtul Krapivna din gubernia Tula a avut loc un eveniment incredibil, cu totul ieșit din comun chiar și pentru un loc atât de neobișnuit ca Iasnaia Poliana, moșia părintească a scriitorului și gânditorului celebru în întreaga lume, contele Lev Nikolaevici Tolstoi. În acea noapte, contele, în vârstă de optzeci și doi de ani a fugit de acasă într-o direcție necunoscută, însoțit de medicul său personal, Makovițki.”

Lev Tolstoi era, chiar și în timpul vieții lui, o legendă. Tot ceea ce făcea era destinat, mai devreme sau mai târziu, să devină emblematic, legendar. Iasnaia Poliana, moșia lăsată de părinții lui, era permanent vizitată de oameni obișnuiți, de alți scriitori, sau de oameni de vază pentru a-i cere sfatul, pentru a discuta cu el sau pentru a-i reproșa diferite lucruri. Celebritatea, ca și în zilele noastre, i-a adus nu doar adoratori, ci și dușmani. Este cunoscut faptul că a primit în mai multe rânduri pachete care conțineau funii și scrisori în care era îndemnat să se spânzure. Atunci când cele mai simple gesturi ale unui om legendar devin simboluri naționale, un gest atât de radical precum fuga de acasă, din locul în care se considera că trăia foarte bine și era îngrijit foarte atent, va deveni tot atât de legendar ca și persoana care l-a făcut.

S-au spus multe pe seama acestei fugi celebre. Motivele reale s-au pierdut în negura istoriei. Este foarte adevărat că nu a trecut de atunci decât un singur secol, dar acel secol a fost mai încărcat cu evenimente – în special în Rusia – decât multe altele dinaintea lui. Pavel Basinski încearcă, în voluminosul tratat Lev Tolstoi. Fuga din rai să lămurească aceste motive. A fost vorba, așa cum au insinuat comuniștii, de disprețul față de o viață de huzur, față de titlul nobiliar pe care-l moștenise? Argumentul acesta tinde să stea în picioare dacă ne raportăm la mare parte din opera lui Tolstoi. „Olenin fuge în Caucaz (în Cazacii) iar tânărul Nehliudov din Dimineața moșierului fuge de la universitate la țară. Contele Turbin din Doi husari apare pe neașteptate în orașul-capitală de gubernie K. și tot pe neașteptate dispare. Eroul povestirii Viforul rătăcește prin stepă. Bolkonski fuge în armata operativă. Natașa Rostova fuge cu Anatol Kuraghin. Pierre Bezuhov rătăcește pe câmpul de luptă și prin Moscova devastată (în Război și pace). Ana Karenina fuge de la soțul ei, iar Vronski nu găsește altă soluție după moartea ei decât să fugă la războiul sârbilor. Și lista personajelor care se vântură dintr-un loc în altul e mult mai lungă.” Totuși, acest motiv ajunge să pară aiurea atunci când înțelegem mai multe aspecte din viața lui Tolstoi. Toate acele fugi din opera sa sunt în general dezertări din lupta vieții, ceea ce contrazice o plecare demnă cu intenția de a îmbrățișa viața simplă a oamenilor din popor.

Sau a fost vorba despre o apăsare cu mult mai profundă, care ținea mai degrabă de animalism decât de uman, respectiv că a plecat ca să moară? Basinski spune despre acest lucru: „Să ne gândim: oare versiunea că Tolstoi a plecat ca să moară nu este cumva o poveste nu numai neîntemeiată, dar și plină de cruzime? De ce să nu schimbăm perspectiva și să punem problema normal, s-o privim așa cum a privit-o Lev Nikolaevici? A plecat ca să NU moară. Iar dacă avea să moară, asta să nu se datoreze crizei următoare.” Despre ce crize ar putea fi vorba? De fapt întregul volum nu face altceva decât să descrie aceste crize, să le analizeze originea și efectele, să le categorisească și să le justifice. Tolstoi, în pofida imensului succes de care s-a bucurat chiar pe perioada vieții sale, a fost un om nu tocmai fericit. Alintat, capricios, conștient de valoarea lui și de lipsa de valoare a multora dintre cei care-l înconjurau, apăsat de păcatele tinereții (avea un copil cu una dintre slugile de la Iasnaia Poliana), contele a simțit întotdeauna greutatea responsabilității pe care o purta pentru cei care depindeau de el, categorie în care ajunsese să-i includă – în ultima perioadă a vieții – pe toți rușii. Foarte multe dintre faptele sale din timpul vieții șochează, nu doar fuga aceasta. E suficient să amintim căsătoria lui cu sora celei pe care părea, de fapt, să o curteze și pe care fi fost normal să o ia de soție ca fiind cea mai mare dintre surori.

Din analiza pe care o face Pavel Basinski în acest volum reiese, ca prim motiv al fugii din rai, stresul provocat de Sofia Andreevna, consoarta scriitorului. Se știe că Tolstoi a renunțat la drepturile de autor ale operelor sale scrise și publicate până în 1881. Tot ce a scris după acel an, a intrat în posesia directă a soției sale, care a încercat în permanență să împace atât nevoia de cheltuieli cu întreținerea moșiei cât și risipa dușmănoasă de care erau în stare unii dintre copiii lor. Această decizie de a renunța la drepturile de autor, a împărțit familia scriitorului în două, o parte dintre copii susținându-i fățiș decizia, o altă parte (printre care, deloc surprinzător, se numără marii cheltuitori), susținând-o pe Sofia Andreevna, care nu a agreat niciodată decizia. Toate aceste motive cumulate l-au împins pe Tolstoi, în opinia lui Basinski, la întreprinderea acestui gest extrem, fuga. Oricât ar părea de bine documentat volumul de față, el nu este altceva decât pledoaria pentru a susține o anumită serie de motive. Cândva, probabil că altcineva o va combate cu o altă pledoarie, la fel de bine documentată, însă orientată spre o altă motivare.

  • Plusuri

    Volumul este extraordinar de bine documentat. Bibliografia conține scrisorile și jurnalele autorului, a soției lui și a editorului său, Certkov, diferite materiale academice cu privire la biografia lui Tolstoi, scrieri din presa vremii – și nu numai – care au ca subiect plecarea și moartea autorului, și nu în ultimul rând, cărți care tratează, exclusiv sau tangențial, subiectul. Coerența lui îl transformă dintr-un studiu bine documentat în roman analitic.

  • Recomandari

    Având în vedere abundența surselor de inspirație și raționalitatea analizei lor, volumul de față nu trebuie să lipsească din biblioteca sau din lista de lectură a niciunui iubitor de literatură tolstoiană.

Categorie: | Autor: | Editura:

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro