Titlu: Comedianta
Autor: Władysław Reymont
Rating:
Editura: Litera
Anul aparitiei: 2012
Traducere: Sandra Deniss Ionescu
Numar pagini: 416
ISBN: 978-606-600-886-0

Să citesc autori despre care nu auzisem înainte este întotdeauna o provocare. Cumva, cu cei cunoscuți (excepțiile sunt rare și, deseori, notabile – a se vedea, de exemplu, primele romane scurte aparținând lui George R. R. Martin), știu mai mereu la ce să mă aștept. Autorii noi sunt pe încercate; deschizând cartea, îți asumi riscul pornirii într-o nouă aventură, în urma căreia poți rămâne cu învățăminte folositoare, cu amintiri plăcute, sau... doar cu experiența.

Opinia mea despre Comedianta lui Reymont se situează undeva la mijloc. Reticența mea față de stilul clasic își face simțită prezența, însă nu doar acest aspect este hotărâtor. Nici subiectul tratat nu se numără printre favoritele mele, dar sunt conștientă că trebuie să țin cont și de epoca în care a fost publicat romanul, la fel și de impactul provocat.

Władysław Reymont este laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1924. Cel mai cunoscut roman al său are patru părți și se numește Chłopi (Țăranii), fiind un reprezentant de seamă al curentului realist în literatura universală. Elementele de naturalism sunt prezente peste tot în operele sale – a publicat peste 30 în proză. Lipsit de o educație superioară și necunoscând nicio limbă străină, Reymont s-a bazat aproape exclusiv pe experiența proprie și colectarea din exterior pentru a scrie, fiind considerat autodidact.

Komediantka (Comedianta) spune povestea unei fiice de șef de gară din zona rurală, Janina (Janka) Orłowska, nu de mult întoarsă acasă după o perioadă petrecută la un pension din străinătate. Nesupusă și nutrind propriile idei despre societate și ordinea lucrurilor, Janka preferă să cutreiere pădurile, să călărească năvalnic sau să se piardă în incertitudinea unei furtuni, decât să-și petreacă timpul „așa cum se cuvine” unei tinere de vârsta ei. Tatăl său, în schimb, este hotărât să obțină un dublu avantaj de pe urma unei căsătorii aranjate cu Andrzej Grzesikiewicz, un fiu de țăran înstărit, cu o poziție de frunte în sat și cu o avere pe măsură: prin această căsătorie, nu ar mai purta grija fiicei sale și ar dobândi și avantaje materiale serioase.

Revoltată, Janka se ceartă cumplit cu tatăl său și, în urma unui schimb de replici furios, hotărăște să fugă de acasă. Ajunsă la Varșovia, își folosește economiile subțiri pentru a închiria o cămăruță la croitoreasa unei trupe de teatru. Este primită la același teatru, unde este directo Jan Cabinski (sau, mai degrabă, soția acestuia, Cabinska), în urma unei audiții. Prinsă în acest tumult de împrejurări, tânăra crede că și-a atins scopul nutrit în taină de ani de zile: să devină actriță și să-și urmeze ambițiile artistice.

Lucrurile nu ies întocmai cum și-ar fi dorit protagonista, pentru că lumea artiștilor este nu doar boemă până la exces și lipsită de siguranța zilei de mâine, dar și marcată de stigmatele invidiei – mai mult sau mai puțin profesionale și meschinăriei. Până și povestea de dragoste pe care Janka se străduie parcă să o trăiască este destinată să sfârșească prost, fiindcă nici „alesul” și nici circumstanțele nu se potrivesc personalității sale puternice, sincere și dintr-o bucată.

Nu voi scrie niciun cuvânt despre finalul poveștii, ca să nu stric bucuria lecturii. Asta pentru că până și o carte în esență deprimantă, care prezintă cu suficientă acuratețe viața de zi cu zi a unei societăți parcă sortite eșecului, poate fi interesantă și își are farmecul ei. Nu pot băga mâna în foc pentru credibilitatea „vocii” feminine principale, însă, ținând cont că romanul a văzut lumina tiparului în 1896... se putea și mai rău!

• Plusuri

  Fresca inspirată din moravurile epocii într-o Polonie încă predominant rurală este realistă și ajută la înțelegerea felului în care „mergeau” lucrurile pe atunci.

• Minusuri

  Proză pe alocuri stagnantă, eroină puțin credibilă, trăsături de caracter ale altor personaje exagerate în scop moralizator.

• Recomandari

  Cartea este perfectă pentru: pasionații de literatură poloneză, cei interesați de istoria societății și chiar de antropologie sau sociologie; în sfârșit, o recomand ca pe o lectură ușoară, care face să treacă mai ușor o după-amiază ploioasă sau o călătorie cu trenul.