bookblog.ro

Despre furnici și Degete

Scris de • 27 April 2016 • in categoria

Titlu: Ziua furnicilor
Autor:
Rating:
Anul aparitiei: 2015
Traducere:
Numar pagini: 488
ISBN: 978-606-758-291-8
Cumpara cartea

Nu știu de ce, dar aveam impresia că Ziua furnicilor nu va avea nicio legătură cu volumul precedent – poate că de vină a fost coperta mult mai întunecată și mai înfiorătoare a acestei cărți, faptul că Ziua e de aproape două ori mai... voluminoasă sau sinopsisul care nu dezvăluie aproape nimic din acțiunea cărții – și mi-a fost greu să mă împac cu gândul că nu voi mai revedea niciun personaj de care am prins drag în Furnicile. Din fericire, temerile mi-au fost înlăturate la scurt timp după ce am început cartea și am dat peste un nume al naibii de lung, dar tot atât de drag: 103 683.

Cumpără titlul în engleză

Continuând aventurile din Furnicile, talentatul Bernard Werber ne propune o nouă incursiune în fascinanta lume pe care a adus-o la viață în acel prim volum al trilogiei. Colonia Bel-o-kan, aflată acum sub conducerea unei noi regine – una cunoscută și ceva mai... libertină, să-i zicem, – se confruntă cu un fenomen fără precedent: un grup de furnici consideră că oamenii, sau Degetele, cum le spun minusculele insecte, sunt niște zei pe care trebuie să-i onoreze prin orice mijloc cu putință. 103 683 le va întâlni pe aceste „deiste”, dar loialitatea îi va fi pusă la încercare de către regină, care îi va propune să conducă un atac asupra Degetelor, pentru a le stârpi de pe fața pământulu odată pentru totdeauna. În același timp, ne este prezentată și ancheta în care este implicat comisarul Jacques Méliès, anchetă în urma căreia acesta o va cunoaște pe Laetitia Wells, ziaristă și fiică a celebrului Edmond Wells, și va descoperi că lumea ascunde mai multe secrete decât și-ar fi putut închipui vreodată.

resized_2016-04-03 15.03.10

Față de Furnicile, Ziua furnicilor mi s-a părut un roman mult mai bun din toate punctele de vedere: lumile – cea a furnicilor și cea a oamenilor – ne sunt prezentate mai în amănunt, cu și mai mare atenție la detaliu; persoanjele parcă sunt ceva mai bine portretizate – atât cele umane, cât și cele cu șase picioare – și par mult mai reale decât au fost în volumul anterior; intriga este la fel de atent construită și la fel de mindblowing, dar de această dată parcă totul a fost dus la un cu totul alt nivel și, nu știu cum altfel să o spun, a fost mult mai epică. Bernard Werber a evoluat enorm de la o carte la alta, atât din punctul de vedere al tehnicii și stilului de scriere, cât mai ales la capitolul poveștii. Niciodată nu mi-am imaginat că niște cărți în care 70-80% din acțiune se învârte în jurul unor insecte și este prezentată prin ochii lor pot fi atât de fascinante, dar uite că se poate. Dacă e s-o compar cu Furnicile, Ziua nu numai că este mai complexă în ceea ce privește firul narativ, dar are și un ton mai serios și o atmosferă ceva mai matură. Sunt tare curios care va fi deznodământul acestei epopei științifico-fantastice și presimt că autorul mai are câțiva ași ascunși în mânecă.

Oricât de serioasă și sumbră – pentru că multe, multe momente au părut scoase din filmele de groază și transpuse pe pagină –, oricât de ancorată în realitate și de corectă (sau nu) din punct de vedere biologic ar fi fost cartea, eu nu m-am putut abține să nu zâmbesc de câteva ori tocmai în cele mai nepotrivite momente. Pe lângă numele pe cât de simplu, pe atât de amuzant, pe care ni l-au dat furnicile – Degete –, ar mai fi și câteva momente de la sfârșit, atunci când armata furnicilor și aliatele lor înaripate ajung într-un oraș și se lovesc de fel de fel de probleme de ordin tehnic. Mi s-a părut incredibil de haios cum un lucru atât de banal precum un geam s-a dovedit a fi un adversar redutabil pentru furnici (v-am zis eu că fix momentele serioase mi s-au părut amuzante) și a reușit să curme câteva vieți.

Despre personaje nu am decât cuvinte de laudă. 103 683 este, de această dată, vedeta cărții și s-ar părea că seria va contiua cu ea drept protagonistă. Curajul și determinarea de care dă dovadă mica insectă chiar și în cele mai îngrozitoare dintre situații este de admirat, iar faptul că în ciuda tuturor nebuniilor ce se întâmplă în jurul ei reușește cumva să nu-și piardă mințile și să rămână cu capul pe umeri m-a făcut să o îndrăgesc și mai mult. Noua regină a mușuroiului, Chli-pou-ni, cunoscută cândva drept 56, mi s-a părut că a jucat mai mult rolul unui antagonist și mi-a fost tare antipatică; cred că ea a suferit cele mai mari schimbări față de personalitatea sa din Furnicile și nu știu dacă de vină pentru această nouă identitate a furnicii pe care am adorat-o cândva au fost experiențele oribile de la sfârșitul Furnicilor sau a fost un comentariu al autorului la adresa persoanelor care se schimbă odată ce urcă pe scara socială. Oamenii, deși mult mai prezenți în acest volum, au fost umbriți de minusculele furnici și nu au prea reușit să mă impresioneze nici de această dată, din păcate – deși am apreciat enorm că autorul nu a uitat de Jonathan Wells și amicii lui în detrimentul noilor personaje.

Ziua furnicilor este un roman S.F. de excepție pe care îl recomand cu drag. Uitați de prejudecăți, ignorați tot ce credeați că știți despre furnici, pregătiți-vă să fiți uimiți și îmbarcați-vă într-o călătorie unică, diferită, neașteptată, fantastică, amețitoare și câte și mai câte. Nu există suficiente cuvinte să descriu cât de bună e seria asta! Citiți Furnicile lui Bernard Werber. Îmi veți mulțumi mai târziu.

  • Plusuri

    Lumea incredibilă a furnicilor, evoluția surprinzătoare a personajelor, acțiunea alertă și imprevizibilă, surprizele neașteptate și tonul mult mai matur și mai sumbru al cărții.

  • Minusuri

    Ca și în cazul Furnicilor, pe alocuri cartea a fost puțin cam prea ciudată pentru gusturile mele;

  • Recomandari

    Iubitorilor literaturii science fiction.

Autor: |

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Buna ziua. Zilele acestea m-a intrigat faptul ca un tanar blogger copiaza texte de pe toate blogurile si le publica fara nicio jena ca fiind scrise de el. Mie mi-a luat cel putin trei articole întregi. Am dat o cautare la ultimile lui postari si am aflat ca fura si de aici si publica la el: https://cosmin-tanase.blogspot.ro/2016_05_01_archive.html
    Imi pare rau ca exista astfel de oameni. Daca nu cautam recenzia dumneavostra credeam ca el a scris-o. Sper sa se ia masuri cat mai repede.

    raspunde

  2. Răzvan Timar spune:

    Mulțumim, Violeta! Între timp, se pare că a șters blogul. Oricum, e foarte urât ce a făcut >:(

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro