bookblog.ro

Din nou despre declinul CIA – o privire asupra renunțării la lupta împotriva terorismului

Scris de • 26 June 2014 • in categoria

Titlu: Niciun pericol
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2014
Traducere:
Numar pagini: 400
ISBN: 978-973-135-841-3
Cumpara cartea

„Până la urmă am aflat mai multe decât mă așteptam. Spre mirarea mea, am văzut cum audierile în cadrul completelor parlamentare și dezvăluirile făcute presei pot fi aproape la fel de eficiente ca sinucigașii cu bombă în promovarea cauzelor înguste, limitate. Spre consternarea mea, am descoperit că tentaculele magnaților petrolului se întind de la Marea Caspică până la Casa Albă. Și, spre furia mea, am înțeles că banii, și nu viețile sau securitatea națională influențează într-o mare măsură deciziile celor care ar trebui să ne protejeze. Era ca în Odiseea, am priceput până la urmă: în timp ce noi luptam în Troia, cei de-acasă beau și preacurveau.”

Cumpără titlul în engleză

Niciun pericol prezintă o luptă continuă a unui agent CIA operativ, care a activat în zonele fierbinți ale globului, în care terorismul este o afacere de familie și o meserie de onoare. Lupta pe care a dus-o nu a fost doar împotriva teroriștilor, ci și împotriva structurilor corupte ale Central Intelligence Agency, transformată în timp, din agenție de spionaj extern, în protector ale marilor consorții petroliere americane. „Ceea ce voia CIA erau informații de afaceri, despre oameni ca Roger Tamraz, nu informații despre terorism”, povestește spre sfârșitul cărții Robert Baer. La un moment dat este absolut consternat de decizia unui superior al său de a trece cu vederea un viitor atac terorist pentru simplul motiv că intervenția împotriva lui ar fi diminuat profiturile (obscen de mari, oricum) uneia dintre marile companii petroliere americane, Amoco.

Robert Baer nu este vreun analist cu conștiință sau vreun jurnalist plin de curaj, eventual vreunul din oamenii din fosta sau actuala conducere a CIA, care au invadat în ultima vreme piața literară din SUA cu povești reale despre Agenție și care încearcă fie să o discrediteze în mod absolut, fie să-i justifice căderea. Despre ei, autorul își exprimă părerea foarte succint: „CIA cădea în mâinile unor oameni care nu-și puseseră niciodată la bătaie viețile pentru a combate terorismul în locuri precum Beirutul”. Baer este un fost agent operativ, care a activat în Liban, în Azerbaidjan, în Irak, în Afganistan, în India (unde își începeau, în anii `70, toți agenții operativi, activitatea), și în multe alte zone fierbinți ale terorismului. Evident, pentru protecția lui, anumite fapte probabil au fost trecute cu vederea, altele ar putea să fie răstălmăcite mai mult sau mai puțin. Ceea ce este cu adevărat fascinant la Niciun pericol este faptul că în primul rând Agenția a vrut să-și acopere secretele, și a făcut asta prin cel mai simplu mod cu putință: cenzura. Iar Baer a decis să prezinte materialul așa cum apare după ce a trecut prin cenzura Agenției. Așa că, la tipar, paginile au ieșit efectiv acoperite pe alocuri de benzi negre, care ascund informațiile sensibile. Un mic exemplu: „Una din sarcinile mele era să |||||||||||||||||||| împotriva lui Muammar Gaddafi. ” (unde |||||| reprezintă banda neagră de cenzură). De fapt există foarte multe pagini unde apare această bandă, în general pentru a ascunde nume de persoane, locuri sau diferite operațiuni. Într-un loc este acoperit un întreg paragraf, adică aproape o jumătate de pagină.

Tonul pe care îl folosește autorul pentru a descrie ceea ce a devenit începând din anii `80 Agenția, este unul acuzator. Pe parcursul întregii cărți își exprimă frustrarea pentru faptul că nu sunt alocate suficiente resurse pentru problemele din teren, folosindu-se ca justificare niște explicații total nerealiste – cum ar fi cele pe care le primește atunci când aduce la cunoștința conducerii de la Langley că a dat de un fir cu privire la atentatorii care au aruncat în aer Ambasada SUA din Beirut în 1983: i s-a răspuns că informația ar putea avea cel mult o importanță istorică, adică nu are, practic, nicio valoare, sau cazul în care nu i s-a dat absolut nicio explicație atunci când a fost lăsat să promită insurgenților irakieni sprijin total din partea CIA pentru răsturnarea lui Saddam Hussein, după care a fost pur și simplu retras din Irak chiar în momentul în care lovitura de stat era în plină desfășurare, fără nici un sprijin din partea Agenției.

Acest al doilea caz nu este decât o dovadă de delăsare și de proastă administrare a Departamentului de Operațiuni al Agenției, care ascunde, cel mai probabil, vreo deturnare de fonduri, însă primul caz este, nici mai mult nici mai puțin, refuzul direct de procesare a unor informații care ar fi putut împiedica, probabil, atacurile din 11 Septembrie 2001. Legendele apărute imediat după atac, pe care îmi amintesc că îmi venea foarte greu să le cred la început, sunt acum confirmate negru pe alb de Robert Baer. „Sunt revoltat, și cred că noi toți ar trebui să fim revoltați de faptul că, la 11 Septembrie, curajoșii pasageri ai cursei United Airlines 93 au constituit prima și singura linie de apărare [în fața terorismului] a Casei Albe – nu CIA, FBI sau Serviciul de Imigrare și Naturalizare, sau altă instituție susținută din banii contribuabililor.” Aceasta ar fi motivația reală a deciziei lui Robert Baer de a scrie cartea de față.

Numele autorului este legat de un scandal care privește finanțările ilegale ale campaniei electorale de realegere a lui Bill Clinton. Autorul nu trece sub tăcere acest episod, ci îl explică din perspectiva lui. Evident, se disculpă, dar este un lucru foarte bun că-și prezintă propria versiune, pentru că indiferent de care ar fi adevărul adevărat, Phil Collins o spunea foarte bine: „We always need to hear both sides of the story”. Iar acum avem și versiunea lui. Care nu bate departe de ceea ce ar putea să fie, de fapt, adevărul.

S-ar putea ca, fără să-și fi dat seama, în fragmentul citat la începutul recenziei, Robert Baer să fi surprins mult mai mult decât un cancer care devora deja de ani buni CIA. Pur și simplu, comparația cu Odiseea sugerează inoportunitatea războaielor pe care CIA le-a purtat de-a lungul anilor. La fel ca și Războiul Troian, al cărui unic scop era crearea de legende și eroi, fiind pornit din pricina unor orgolii incomensurabile, și războaiele purtate de CIA au folosit exclusiv unui mic grup de eroi. Așa cum jurământul lui Ulise era un simplu pretext pentru ahei, tot așa și intenția de combatere a terorismului și a altor pericole externe erau doar pretexte pentru CIA.

  • Plusuri

    Că e adevărat, că nu, nu vom putea ști niciodată cu exactitate, dar ceea ce prezintă în Niciun pericol Rober Baer, este încă o perspectivă a ceea ce pare a fi zdruncinat din rădăcini lumea în a doua jumătate a secolului XX. Este o carte pe care citind-o, nu avem nimic de pierdut, ci dimpotrivă.

  • Minusuri

    Iar mă voi lua de traducere: în ansamblu este una foarte bună. Totuși, anumite clișee sunt deplasate, iar unul care deranjează extrem de tare este traducerea cuvântului classified prin clasificat. În cazul documentelor care nu trebuie accesate de oricine, traducerea trebuie să fie confidențial.

  • Recomandari

    Cartea Niciun pericol intră în categoria acelor cărți care trebuie citite de către persoanele interesate de istoria secolului XX și de cea a secolului XXI din perspectiva organizațiilor guvernamentale. Robert Baer face puțină lumină într-o problemă care va continua, probabil, să-i sidereze pe istoricii lumii mult timp de-acum înainte.

Categorie: | Autor: | Editura:

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro