Titlu: Discipolii zeilor de altădată
Autor: Ionuț Caragea
Rating:
Editura: eLiteratura
Anul aparitiei: 2015
Numar pagini: 198
ISBN: 978-606-700-735-0

Auzul va fi ultrasonic, veți analiza frecvențe pe care urechea umană nu le poate percepe. Cu ajutorul simțului tactil veți putea vindeca persoane printr-un simplu transfer energetic. Văzul va avea acuitate microscopică și veți putea acoperi întregul spectru al culorilor.

Acestea sunt cuvintele lui Naej, zis și Moș Profeție, în aparență un saltimbanc care animă străzile, dar în esență un inițiat care-i deschide calea lui Lerman (joc de cuvinte interesant, format din „lehr-” și „Mann” în limba germană, însemnând „om care învață”) spre o lume, cu predilecție interioară, complet diferită de ce-și imaginase c-ar putea trăi.

Lerman este cel care, pe parcursul unei istorii futuriste și totuși la fel de veche precum tradiția însăși, face alegerea corectă și refuză bogății imense în favoarea învățăturii și înțelepciunii. El se trezește captiv într-un joc de putere care, la început, îi depășește înțelegerea, în plin război între edenieni (primii umanoizi de pe planeta Eden) și forțele întunericului controlate de Z’Davaar.

Povestea sa este presărată cu personaje stranii, care se învârt în decoruri construite cu o imaginație debordantă și cu un spirit al observației ieșit din comun. Amalgamul de nume, funcții, ocupații devine pe alocuri obositor, însă, cumva, autorul o scoate la capăt până la final, oferind explicații suficiente pentru fiecare fenomen. În fond, Lerman nu trăiește doar în prezent, ci ajunge să cunoască și trecutul care l-a influențat, iar trecutul face parte dintr-o istorie mai largă, mai complexă, tipică romanelor gen saga.

Peste două luni, pământenii semnară un acord cu khvarii și cu nedenienii refugiați din cauza invaziei lenuriene. Noii sateliți de apărare așezați pe orbita Terrei erau meniți să împiedice apropierea navelor negustorilor Tzulu și, implicit, debarcarea invadatorilor.

Un simplu citat relevă cât de divers este acest univers comasat de Ionuț Caragea în mai puțin de 200 de pagini. Tocmai de aceea, pentru a capta esența unei lupte ancestrale, care se poartă fulgerător și totuși de durată, este nevoie de concentrare și de interes în urmărirea relatărilor diferite ale celor câteva personaje importante. Astfel, de urmărit, pe lângă Lerman, sunt Naej, saltimbancul, Namur, fiul lui Lerman și al Suarei, și, firește, Anuk, unul dintre supraviețuitorii trecerii edenienilor prin gaura de vierme Megara.

Mi-aș dori să citesc o versiune mai expandată a fiecărei părți de poveste, tocmai pentru a înțelege mai bine caracteristicile fiecărei rase și fiecărei civilizații prezentate. La fel cum autori consacrați, precum Tolkien sau Herbert, au construit o întreagă schelărie de istorie, religie, limbă și tradiție în care și-au organizat jocurile strategice ale diverselor societăți, o astfel de istorie aproape enciclopedică ar fi binevenită și din partea lui Ionuț Caragea.

Aștept, astfel, cu interes, continuarea sau extinderea poveștii, și vă invit să descoperiți și să comentați, eventual, acest roman incitant. Cu siguranță veți sesiza, pe lângă structura complexă, și poezia de printre rânduri.

• Plusuri

  Caracterizarea personajelor este distinctă și își are rădăcinile în diverse referințe gnostice, printre altele.

• Minusuri

  Condensarea puternică a povestirii, care poate deruta sau nedumeri cititorii, dacă nu studiază cu atenție toate detaliile.

• Recomandari

  Celor care doresc să descopere o alternativă la romanele SF clasice, și care apreciază lirismul caracterizărilor și abundența detaliilor din construirea lumilor prezente.